HOTĂRÂRE din 23 octombrie 2012 în Cauza Ghiţă împotriva României Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 151 din 21 martie 2013 Strasbourg (Cererea nr. 54.247/07) Prezenta hotărâre va deveni definitivă în condiţiile stabilite în art. 44 § 2 din Convenţie. Poate suferi o revizuire editorială. În cauza Ghiţă împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţia a treia), reunită în Cameră cu următoarea compunere: Josep Casadevall, preşedinte, Egbert Myjer, Alvina Gyulumyan, Jan Sikuta, Luis Lopez Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, judecători, şi Santiago Quesada, grefier secţie înregistrator, după retragerea pentru deliberări din 2 octombrie 2012, pronunţă următoarea hotărâre care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA 1. Cauza a luat naştere în urma unei cereri (nr. 54.247/07) împotriva României înaintată Curţii pe baza art. 34 din Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (Convenţia) de către domnul Radu Sorin Ghiţă (reclamantul), pe data de 7 decembrie 2007. Reclamantul are cetăţenie română şi canadiană. 2. Guvernul român (Guvernul) a fost reprezentat de agentul său, domnul Răzvan Horaţiu Radu, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe. 3. Reclamantul a afirmat că a fost supus unor rele tratamente când a fost arestat de doi poliţişti şi că investigaţia ulterioară privind afirmaţiile sale a fost ineficientă. 4. Pe data de 15 iunie 2010 cererea a fost comunicată Guvernului. S-a hotărât de asemenea să se decidă în acelaşi timp atât asupra admisibilităţii cererii, cât şi asupra fondului (art. 29 § 1). 5. Întrucât domnul Corneliu Bîrsan, judecător reprezentant al României, s-a abţinut de la judecarea acestei cauze (Regula 28 din Regulamentul Curţii), preşedintele Camerei a numit-o pe doamna Kristina Pardalos să participe la această audiere ca judecător ad hoc (art. 26 § 4 din Convenţie şi Regula 29 § 1 din Regulamentul Curţii). FAPTELE I. Circumstanţele cauzei 6. Reclamantul s-a născut în 1961 şi locuieşte în Bucureşti. A. Incidentul din data de 3 mai 2006 - versiunea reclamantului 7. Pe data de 3 mai 2006, la ora 1 dimineaţa, reclamantul şi doamna C.B. stăteau în maşina acestuia care era parcată într-un loc unde iluminatul stradal nu funcţiona. O patrulă de poliţie formată din doi poliţişti de la Unitatea de Ordine Publică a Secţiei nr. 3 a Poliţiei municipiului Bucureşti s-a apropiat de automobil şi le-a cerut documentele de identitate. 8. Reclamantul şi-a prezentat paşaportul şi permisul de conducere. Poliţistul D.U. l-a întrebat: "Te crezi la vamă?" ("Bă, ce te crezi, la vamă?") şi i-a cerut să-i prezinte documentul de identitate românesc (cartea de identitate). Poliţiştii i-au verificat identitatea, dar au refuzat apoi să-i returneze documentele pretinzând că era beat. Reclamantul a negat că ar fi fost beat şi s-a oferit să meargă la Institutul de Medicină Legală pentru a-i fi verificată concentraţia de alcool din sânge. Poliţiştii au refuzat spunând cănu sunt de la poliţia de circulaţie. 9. Poliţistul A.H. i-a luat documentele de identitate ducânduse la duba de poliţie. Între timp, poliţistul D.U. l-a invitat pe reclamant să iasă din maşină şi să dovedească că nu e beat. Când reclamantul a coborât din automobil, poliţistul l-a împins în spaţiul dintre maşină şi peretele unei clădiri. Reclamantul a spus: "Bătrâne, te comporţi ca un miliţian!" ("Tataie, te porţi ca un miliţian!"). D.U. l-a încătuşat imediat pe reclamant cu mâinile în faţă. Apoi a tras în jos de cătuşe astfel că reclamantul a căzut la pământ. 10. Cei doi poliţişti l-au lovit apoi de câteva ori cu picioarele, mai întâi în stomac, apoi în rinichi. Acestuia i-au căzut ochelarii de la ochi, iar telefonul i-a căzut pe jos. Reclamantul a început să ţipe. Cei doi poliţişti l-au ridicat în picioare şi l-au îmbrâncit în duba lor. 11. În tot acest timp doamna C.B. era încă în automobilul reclamantului de unde nu putea vedea afară pentru că era întuneric. A.H. s-a întors la automobilul reclamantului şi a invitat-o pe doamna C.B. să-l însoţească la secţia de poliţie, ceea ce aceasta a şi făcut. A.H. s-a aşezat la volan, iar D.U. s-a aşezat pe bancheta din spate împreună cu petentul, continuând să-i dea pumni în cap, ochi şi tâmple tot drumul până la secţia de poliţie. Reclamantul şi-a protejat gura şi nasul cu mâinile încătuşate. 12. La secţia de poliţie reclamantul a fost dus într-o cameră de la subsol. I s-au înapoiat ochelarii şi telefonul mobil. Acesta l-a sunt imediat pe M.N., un prieten avocat, spunându-i că fusese bătut de poliţişti. Avocatul l-a rugat să dea telefonul unuia dintre poliţişti. După conversaţia telefonică dintre avocat şi agentul A.H., poliţiştii i-au scos reclamantului cătuşele şi i-au permis să părăsească secţia, rugându-l înainte să nu facă plângere. B. Rapoartele oficiale privind incidentul 13. Poliţiştii au întocmit un raport privind incidentul pe care lau datat 3 mai 2006. A fost înregistrat la Secţia de Poliţie nr. 3 pe data de 29 mai 2006. 14. Au afirmat că s-au apropiat de automobilul reclamantului, întrucât au observat că ocupanţii întreţineau raporturi sexuale; au trebuit să insiste ca reclamantul să-şi prezinte paşaportul pentru identificare; după ce au obţinut actele de identitate, au rugat-o pe doamna C.B. să se urce în duba lor cât timp întocmeau ei raportul privind infracţiunea comisă (procesul-verbal de contravenţie). În acel moment, reclamantul a devenit agresiv, şi-a aruncat ochelarii, telefonul mobil şi apoi s-a aruncat pe el însuşi la pământ, strigând că este agresat de poliţie. Au continuat descrierea incidentului după cum urmează: "Pentru a dezamorsa situaţia, am hotărât să-l încătuşăm [pe reclamant] şi să-l ducem pe el şi pe [doamna C.B.] la [secţia de poliţie] [...] A trebuit să facem uz de forţă fizică pentru a-l încătuşa [pe reclamant] deoarece el însuşi făcea uz de forţă împotriva noastră încercând că ne împingă la o parte şi ameninţându-ne. S-a lovit în mod deliberat cu capul de pământ şi de uşile dubei. Doar cu greu am reuşit să-l protejăm de propria violenţă şi agitaţie. După discuţia avută la secţia de poliţie... acesta s-a calmat şi şi-a cerut scuze pentru comportamentul anterior, pretinzând că era beat şi s-a speriat că soţia sa va afla ce se întâmplase în acea seară. Am luat notă de schimbarea sa de atitudine şi am decis să-i administrăm un avertisment verbal." 15. Poliţistul D.U. a întocmit un raport standard privind utilizarea forţei în timpul incidentului. A descris incidentul în câteva rânduri şi a consemnat că folosise forţa fizică şi cătuşele. L-a descris pe reclamant ca fiind sub influenţa alcoolului şi agresiv, că a refuzat să se calmeze şi că a deranjat liniştea publică. A lăsat necompletată rubrica din formularul de raport privind rănile vizibile de pe corpul reclamantului. A consemnat că reclamantul a fost sancţionat cu avertisment verbal. În final, agenţii de poliţie au scris un proces-verbal de contravenţie cu privire la doamna C.B. pe care au amendat-o cu 500 de lei (RON) pentru prostituţie. Aceasta a recunoscut contravenţia şi a semnat procesul-verbal. C. Versiunea Guvernului asupra faptelor 16. Guvernul a împărtăşit punctul de vedere al proceselor-verbale oficiale asupra incidentelor. A afirmat că poliţiştii i-au abordat pe reclamant şi doamna C.B. în acea seară informându-i că urmau să fie amendaţi pentru că au întreţinut raporturi sexuale. Doamna C.B. mai fusese judecată pentru prostituţie anterior. Reclamantul era sub influenţa alcoolului, a refuzat să îşi prezinte documentele de identitate şi i-a ameninţat pe poliţişti cu afirmaţii referitoare la faptul că are rude în ierarhia de poliţie. A coborât din automobil şi i-a înmânat poliţistului D.U. paşaportul său, însă a început să strige că este abuzat de poliţie, apoi şi-a pierdut echilibrul, a căzut la pământ şi s-a rănit. A devenit agresiv, iar poliţistul H.A. a trebuit să utilizeze cătuşele pentru al potoli. D. Constatările medicale privind rănile reclamantului 17. Pe data de 3 mai 2006 la ora 11,35, reclamantul a consultat un medic legist care a redactat un raport medical care specifică următoarele: "- tumefierea osului temporal drept, cu echimoză neomogenă de aproximativ 4,4/4.5 cm; - pleoapa superioară dreaptă cu echimoză neomogenă de culoare vânătă de aproximativ 1,5/1,5 cm; - pleoapa inferioară stângă cu echimoză neomogenă de culoare vânătă de aproximativ 3/1,5 cm; hematom subconjunctiv în cadranul extern al ochiului stâng; - echimoză neomogenă de culoare vânătă pe osul temporal stâng, cu o tumefacţie subiacentă de aproximativ 4,5/4,5 cm; - echimoză roşie de aproximativ 3,5/1,5 cm (3,5 cm pe axa orizontală) pe artera mediană inferioară cervicală; - semne orizontale bilaterale, radiale, roşii de aproximativ 3,5/0,5-0,8 cm fiecare în jurul articulaţiilor radio-carpiene; - acuză dureri de cap, dureri lombare bilaterale." 18. La ora 12.33, medicul legist a notat existenţa contuziilor şi faptul că osul temporal nu fusese afectat. Radiografia şi ecografia nu au evidenţiat niciun fel de afecţiuni la plămâni, organele interne sau coloana vertebrală. 19. Reclamantul a fost spitalizat din 29 până în 31 mai 2006 pentru investigaţii suplimentare în privinţa durerilor sale de cap puternice şi persistente. Nu s-a descoperit nicio traumă craniană. 20. Pe data de 6 iunie 2006, Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici (Institutul de Medicină Legală) a emis un raport care reitera constatările de mai sus, concluzionând după cum urmează: "La data examinării de către [Institutul de Medicină Legală] (3 mai 2006), [petentul] prezenta leziuni traumatice care ar fi putut fi produse în aceeaşi zi prin lovituri repetate cu un obiect dur şi eventual prin încătuşare (leziuni observate bilateral în jurul articulaţiilor radio-carpiene). A necesitat opt până la nouă zile de îngrijiri medicale." 21. Reclamantul a prezentat fotografii făcute pe data de 4 mai 2006 în care se văd contuzii la tâmpla dreaptă, contuzii în jurul ambilor ochi şi roşeaţă în jurul ochiului stâng. A mai prezentat câteva fotografii cu locul unde a avut loc incidentul. E. Ancheta penală în cazul acestui incident 22. Pe data de 10 mai 2006 reclamantul a înaintat o plângere penală împotriva celor doi poliţişti. Unitatea de Investigaţii Penale din cadrul Poliţiei Bucureşti l-a audiat pe reclamant, pe cei doi poliţişti, pe doamna C.B. şi pe prietenul avocat al reclamantului. 23. Pe data de 13 iulie 2006 reclamantul a fost audiat de investigatori. El şi-a prezentat versiunea asupra evenimentelor, plângându-se de brutalitatea poliţiei. A recunoscut că băuse două şpriţuri şi un expresso mai devreme în seara incidentului. A spus că a ţipat la poliţişti în seara aceea, însă doar ca să se protejeze de atitudinea agresivă a acestora. 24. Cei doi poliţişti au negat orice act de violenţă împotriva reclamantului. Versiunea lor asupra evenimentelor a reiterat afirmaţiile făcute în procesul-verbal oficial din 3 mai 2006. Au susţinut că l-au informat pe reclamant că el şi doamna C.B. comiteau o infracţiune pentru care urmau să fie sancţionaţi. Au afirmat că reclamantul a început să strige şi că a devenit violent, tulburând astfel liniştea publică. Au fost astfel obligaţi să acţioneze, încătuşându-l şi ducându-l la secţia de poliţie. 25. În declaraţia sa din 7 iulie 2006, doamna C.B. a recunoscut că ea şi reclamantul negociau preţul pentru servicii sexuale când a sosit poliţia. A spus că reclamantul era beat şi se comportase zgomotos şi abuziv faţă de poliţişti. L-a văzut pe reclamant căzând la pământ şi ajutat să se ridice de către poliţişti care apoi l-au încătuşat cu mâinile la spate şi l-au dus la secţia de poliţie. Nu a văzut comportament violent din partea poliţiştilor faţă de el în timpul incidentului sau la secţia de poliţie. Conform declaraţiei sale, reclamantul s-a lovit la ochi când a căzut la pământ dând cu capul de o treaptă. 26. M.N. a fost audiat pe data de 18 iulie 2006. A afirmat că reclamantul îl sunase în seara respectivă părând a fi înfricoşat şi pretinzând că a fost bătut de poliţişti. M.N. a afirmat că poliţistul îi explicase la telefon de ce fusese dus reclamantul la secţia de poliţie, informându-l că reclamantul nu era în stare de arest. Cinci minute mai târziu l-a sunat din nou pe telefonul mobil pe reclamant, care fusese deja eliberat. 27. Pe data de 18 iulie 2006 poliţia a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti pentru continuarea investigaţiilor privind comportamentul abuziv şi la Tribunalul Bucureşti pentru afirmaţiile reclamantului că ar fi fost lovit şi că a suferit şi alte forme de violenţă. 28. Pe data de 25 august 2006, pe baza probelor adunate de poliţie şi fără noi audieri ale celor implicaţi în incidente, Parchetul a decis netrimiterea în judecată. Pe data de 10 octombrie 2006, prim-procurorul parchetului a menţinut decizia în ciuda plângerii reclamantului. 29. Pe data de 6 noiembrie 2006, reclamantul a înaintat plângere la Tribunalul Bucureşti privind deciziile procurorului, menţionând brutalitatea poliţiştilor şi absenţa unei investigaţii eficiente. 30. Pe data de 12 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti a respins plângerea. Pe baza documentelor din dosar şi după audierea pledoariilor reprezentanţilor părţilor şi a procurorului, însă nu şi pe cea a reclamantului sau a poliţiştilor implicaţi în evenimente, a stabilit că reclamantul avusese un comportament agresiv în acea seară, fusese sub influenţa alcoolului, tulburase liniştea publică şi încercase în mod deliberat să se rănească. Nu a găsit nicio probă în dosar care să dovedească că rapoartele poliţiştilor nu erau adevărate şi a reţinut că reclamantul nu le contestase veridicitatea. A mai reţinut că reclamantul a comis activităţi ilegale, fapt care a permis poliţiştilor să intervină pentru a-i verifica identitatea şi a-l împiedica să le continue. În final, a reiterat faptul că, în conformitate cu legea în domeniu, poliţiştii nu trebuie să fie ţinuţi răspunzători pentru rănile mici produse unei persoane în timpul exercitării legale a atribuţiilor lor. 31. Reclamantul a înaintat recurs, nemulţumit mai ales de interpretarea dată de instanţă probelor din dosar şi evidenţiind că el nu făcuse plângere împotriva rapoartelor întocmite de poliţie cu privire la incidente, ci împotriva brutalităţii manifestate de poliţişti în acea seară. 32. În hotărârea definitivă din 26 aprilie 2007 Curtea de Apel Bucureşti a reexaminat probele din dosar, menţinând hotărârea Tribunalului Bucureşti. Decizia a fost comunicată părţilor pe 8 iunie 2007. LEGEA I. Presupusa încălcare a articolului 3 din Convenţie 33. Reclamantul s-a plâns de tratament brutal din partea poliţiştilor şi de ineficienţa investigaţiilor în privinţa presupuselor rele tratamente. S-a bazat pe art. 3 din Convenţie, conform căruia: "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante." A. Admisibilitate 1. Regula celor 6 luni 34. Guvernul a susţinut că reclamantul nu a respectat regula celor 6 luni, prin faptul că prima sa comunicare a ajuns la Curte pe data de 11 decembrie 2007, deşi hotărârea finală îi fusese comunicată din data de 8 iunie 2007. S-a bazat pe reglementările nr. 38 § 2 şi nr. 47 § 5 din Regulamentul Curţii. 35. Reclamantul a contestat afirmaţiile Guvernului, prezentând argumente ample în sprijinul punctului său de vedere. 36. Curtea reţine că hotărârea finală adoptată pe data de 26 aprilie 2007 a fost comunicată părţilor pe data de 8 iunie 2007. Reclamantul a datat prima sa scrisoare către instanţă cu 7 decembrie 2007 trimiţând-o în aceeaşi zi, conform ştampilei poştei. Consideră deci că această dată este data introducerii cererii, conform cerinţelor Convenţiei şi Regulamentului Curţii. În consecinţă, Curtea respinge excepţia preliminară a Guvernului. 2. Temeinicia plângerii 37. Curtea reţine că această plângere nu este în mod evident nefondată în sensul art. 35 § 3 (
Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.