DECIZIE nr. 473 din 9 decembrie 2003

(2)şi art. 114 alin.

(4)din Constituţie. Totodată, se arată că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 141/2002 s-a preluat un haos legislativ, făcând nefuncţionale prevederile sale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate. Referitor la justificarea emiterii de către Guvern a ordonanţei de urgenţă, se arată că Guvernul a motivat regimul de urgenţă al ordonanţei în nota de fundamentare. De asemenea, actele normative criticate nu conţin dispoziţii retroactive, acestea aplicându-se de la data intrării lor în vigoare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 11 aprilie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 278/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2000, ale Legii nr. 39/2001 şi ale Legii nr. 657/2001, excepţie ridicată de Asociaţia Patronală a Angrosiştilor de Cereale din România - ANCER. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2000, ale Legii nr. 39/2001, ale Legii nr. 657/2001, precum şi ale art. 37 lit. j) şi k) şi ale art. 77 alin.

(3)din Normele metodologice din 9 noiembrie 2001 pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.113/2001, contravin dispoziţiilor art. 15 alin.

(2), art. 49 alin.

(2), art. 72 alin.

(3)lit. f), art. 114 şi art. 134 alin.

(2)lit. a) din Constituţie. Pe lângă unele motive care se referă la oportunitatea reglementărilor şi la eficienţa acestora se susţine, în esenţă, că, datorită neluării în considerare a termenelor de aplicare prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 56/2000, aceasta ar încălca principiul neretroactivităţii legilor, ceea ce contravine art. 15 alin.

(2)din Constituţie. Se mai arată că această ordonanţă încalcă dispoziţiile art. 134 alin.

(2)lit. a) din Constituţie privind asigurarea de către stat a libertăţii comerţului, a protecţiei concurenţei loiale, a cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2000, şi nu printr-o lege, contravine dispoziţiilor art. 114 alin.

(5)din Constituţie. Se apreciază, totodată, cu privire la această ordonanţă de urgenţă, că nu există un caz excepţional care să justifice emiterea ei, ceea ce contravine art. 114 alin.

(4)din Constituţie. De asemenea, potrivit autorului excepţiei, ordonanţa de urgenţă sus-amintită ar încălca şi dispoziţiile art. 134 alin.

(2)lit. a) din Constituţie, întrucât creează "condiţii nefavorabile valorificării tuturor factorilor de producţie", precum şi pe cele ale art. 15 alin.

(2)din Constituţie, "prin lăsarea nemodificată a termenelor de aplicare a Ordonanţei nr. 56/2000", motiv pentru care şi Legea nr. 39/2001 ar fi neconstituţională. Legea nr. 657/2001 este considerată neconstituţională, fără a se indica norma constituţională încălcată. Referitor la dispoziţiile art. 37 lit. j) şi k) din Normele metodologice din 9 noiembrie 2001 pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.113/2001, se susţine că acestea încalcă art. 72 alin.

(3)lit. f) din Constituţie, întrucât primul text încearcă "ocolirea încadrării unor fapte în categoria infracţiunilor considerându-le contravenţii [...], deşi aceste fapte sunt penale cu consecinţe deosebit de grave pentru activitatea comercială", situaţie ce intră în sfera de reglementare a legilor organice. Totodată, dispoziţiile din aceeaşi hotărâre a Guvernului contravin art. 49 alin.

(2)din Constituţie, întrucât "prevăd interdicţia unei activităţi legale pentru o societate comercială pe acţiuni, din cauza infracţiunii comise de către administratorul său", ceea ce aduce atingere dispoziţiilor art. 134 alin.

(2)lit. a) din Constituţie. Se apreciază că toate aceste acte normative încalcă art. 134 alin.

(2)lit. a), întrucât membrii ANCER "nu mai pot funcţiona în condiţii de normalitate şi legalitate". Autorul excepţiei invocă şi existenţa unor necorelări şi contradicţii între actele emise de Guvern şi de Parlament. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ consideră că excepţia este neîntemeiată, întrucât "aspectele învederate în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt aspecte care privesc mai mult fondul cauzei în care este contestată legalitatea Hotărârii Guvernului nr. 1.113 din 27 noiembrie 2001". Potrivit prevederilor art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciază că excepţia este inadmisibilă. Se susţine, în argumentarea acestui punct de vedere, că, "ulterior invocării excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate [...] au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea depozitării seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 18 noiembrie 2002". Faţă de această situaţie, în opinia Guvernului, devin aplicabile dispoziţiile art. 23 alin.

(1)şi

(6)din Legea nr. 47/1992, republicată. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere, Avocatul Poporului arată că, deşi Ordonanţa Guvernului nr. 56/2000 a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 149/2003, "soluţia legislativă de principiu din textele de lege modificate a fost preluată în noua reglementare, fără a avea un conţinut identic". În această situaţie, consideră Avocatul Poporului, Curtea este competentă să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată. Se apreciază, în punctul de vedere prezentat, că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2002 nu contravine dispoziţiilor art. 15 alin.

(2)din Constituţie, întrucât nu conţine nici o dispoziţie cu caracter retroactiv. De altfel, arată Avocatul Poporului, autorul excepţiei vizează, în realitate, aplicarea în timp a dispoziţiilor criticate, or, aceasta este de resortul instanţei judecătoreşti. În acest sens, se invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Se mai arată că nu pot face obiectul controlului de constituţionalitate neconcordanţele dintre dispoziţiile criticate şi alte acte normative, întrucât "aceasta nu reprezintă o problemă de constituţionalitate, ci una de tehnică legislativă". În legătură cu criticile privind lipsa de eficacitate şi oportunitate a reglementărilor criticate, se apreciază că asupra acestora "numai Parlamentul poate hotărî, în limitele prevăzute de Constituţie". De asemenea, nu intră în competenţa Curţii nici "lipsa de precizie" din actul normativ considerat neconstituţional, întrucât "controlul de constituţionalitate nu poate privi omisiuni de reglementare (...), pentru că, altfel, Curtea Constituţională ar deveni legislator pozitiv, ceea ce este de neconceput". În ceea ce priveşte invocarea art. 114 şi a art. 134 alin.

(2)lit.

1. a)din Constituţie, în susţinerea excepţiei, Avocatul Poporului apreciază că reglementările legale criticate nu contravin acestor prevederi constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit.
2. d)din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de către autorul excepţiei, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000 privind reglementarea depozitării cerealelor şi seminţelor oleaginoase, regimul certificatelor de depozit pentru acestea, precum şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 31 ianuarie 2000, precum şi ale Legii nr. 39/2001, de aprobare cu modificări şi completări a acestei ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 13 martie 2001. Totodată, este criticată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2000 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 5 iulie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 657/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 13 decembrie 2001. De asemenea, sunt criticate dispoziţiile art. 37 lit. j) şi k) şi ale art. 77 alin.

(3)din Normele metodologice din 9 noiembrie 2001 pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr. 56/2000, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.113/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 27 noiembrie

1. Ulterior, toate aceste acte normative au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141 din 17 octombrie 2002 privind reglementarea depozitării seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 828 din 18 noiembrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 149 din 14 aprilie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 19 aprilie
2. În legătură cu obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi actele normative criticate de autorul excepţiei au fost abrogate anterior formulării excepţiei, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 149/2003, reglementarea de principiu a fost preluată, în substanţa ei, cu îmbunătăţiri, de actele normative menţionate, astfel că, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează a se pronunţa, în lumina criticilor formulate, asupra constituţionalităţii acestor din urmă două acte normative care sunt în vigoare. Critica de neconstituţionalitate constă în caracterul inoportun şi ineficient al reglementărilor cuprinse în textele actelor la care se referă excepţia ridicată. Sunt invocate, în susţinerea excepţiei, dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin.

(2), art. 49 alin.

(2), devenit art. 53 alin.

(2), după revizuirea şi republicarea Constituţiei în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, art. 72 alin.

(3)lit. f), devenit art. 73 alin.

(3)lit. h), art. 114 alin.

(4)şi alin.

(5), devenit art. 115 alin.

(4)şi

(5), precum şi alin.

(7)şi art. 134 alin.

(2)lit. a), devenit art. 135 alin.

(2)lit. a). Aceste texte, în noua lor redactare, au următorul cuprins: - Art. 15 alin

(2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."; - Art. 53 alin.

(2): "Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii."; - Art. 73 alin.

(3)lit. h): "

(3)Prin lege organică se reglementează: [...]; h) infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora;"; ... - Art. 135 alin.

(2)lit. a): "

(2)Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". ... În legătură cu invocarea dispoziţiilor art. 114 alin.

(4)şi

(5)din Constituţie, Curtea urmează a avea în vedere condiţiile prevăzute în textele constituţionale în vigoare la data emiterii actelor normative care constituie obiectul excepţiei, al căror cuprins este în mare măsură diferit de cel al dispoziţiilor art. 115 alin.

(4),

(5)şi

(7)în redactarea actuală a Constituţiei. Analizând critica de neconstituţionalitate referitoare la precizia, coerenţa, oportunitatea şi eficienţa reglementării criticate, Curtea reţine că, potrivit competenţei sale, nu se poate pronunţa asupra acestor aspecte, ele fiind de resortul exclusiv al autorităţii legiuitoare (inclusiv al celei delegate). Conform dispoziţiilor art. 2 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, republicată, "în exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului". Din examinarea comparativă a dispoziţiilor cuprinse în actele normative în vigoare cu privire la reglementarea depozitării seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit şi a textelor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, nu rezultă elemente de incompatibilitate, în sensul că ar fi fost încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin.

(2), art. 49 alin.

(2), devenit art. 53 alin.

(2), ale art. 72 alin.

(3)lit. f), devenit art. 73 alin.

(3)lit. h), art. 114 alin.

(4)şi

(5), devenit art. 115 alin.

(4),

(5)şi

(7), şi, respectiv, ale art. 134 alin.

(2)lit. a), devenit art. 135 alin.

(2)lit. a). Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 141/2002 şi ale Legii nr. 149/2003 nu sunt retroactive, ele aplicându-se numai de la data intrării în vigoare, şi nu prevăd restrângerea vreunuia dintre drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţie. Reglementările respective au ca obiect, în exclusivitate, organizarea unei activităţi de o reală importanţă - depozitarea seminţelor de consum, stabilind, în detaliu, modul de acordare a licenţei de depozit, regimul certificatelor de depozit, tariful de depozitare, asigurarea depozitarului, activitatea de gradare a seminţelor de consum, fondul de garantare pentru certificatele de depozit. Or, modalitatea de reglementare a acestor activităţi este o consecinţă a opţiunii autorităţii legiuitoare (inclusiv în cadrul delegării legislative) în aplicarea prevederilor constituţionale privind legiferarea. În legătură cu invocarea încălcării dispoziţiilor art. 72 alin.

(3)lit. f) din Constituţie, devenit art. 73 alin.

(3)lit. h), care prevede că infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora sunt stabilite prin lege organică, Curtea constată că Legea nr. 149/2003 prin care a fost aprobată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2002, lege prin care au fost prevăzute infracţiuni legate de obiectul de reglementare al ordonanţei, a fost adoptată cu respectarea procedurii constituţionale prevăzute pentru legile organice [art. 74 alin.

(1), devenit art. 76 alin.

(1)din Legea fundamentală]. În legătură cu susţinerea că ar fi fost încălcate dispoziţiile art. 114 din Constituţie, în vigoare la data emiterii ordonanţelor criticate, referitoare la condiţiile de emitere a ordonanţelor şi a ordonanţelor de urgenţă, în sensul că, pe de o parte, nu există un "caz excepţional" care să justifice emiterea de către Guvern a ordonanţei de urgenţă, iar pe de altă parte, nu se putea emite o ordonanţă de urgenţă (nr. 109/2000) în timp ce Ordonanţa Guvernului nr. 56/2000, emisă în baza unei legi de abilitare, era depusă pentru aprobare, şi că Parlamentul "nu a fost convocat în sesiune extraordinară", Curtea constată că nu se poate pronunţa asupra condiţiilor de emitere a unor acte normative abrogate. Analizând aceste susţineri în raport cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 141/2002, Curtea reţine că sunt neîntemeiate. Ordonanţa de urgenţă a fost emisă în timpul sesiunii parlamentare ordinare şi a fost ulterior aprobată de Parlament prin Legea nr. 149/2003, cu modificări şi completări. În acelaşi timp Curtea observă că Guvernul a motivat regimul de urgenţă al ordonanţei, în nota de fundamentare, prin "importanţa domeniului pe care-l reglementează, avantajele pe care le aduce producătorilor agricoli de seminţe de consum, de creşterea gradului de conservare a cantităţilor de seminţe de consum, a calităţii acestora şi necesitatea de a crea un sistem garantat în comerţul cu cereale pe piaţa internă şi externă", precum şi prin faptul că actele normative emise anterior "nu [erau] armonizate cu reglementările internaţionale în domeniu". În sfârşit, Curtea nu reţine nici critica întemeiată pe încălcarea dispoziţiilor art. 134 alin.

(2)lit. a) din Constituţie, devenit art. 135 alin.

(2)lit. a), privind obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, întrucât prin conţinutul ordonanţei de urgenţă analizate nu se aduce vreo atingere acestui text constituţional. Dimpotrivă, actul normativ respectiv exprimă tocmai îndeplinirea acestei obligaţii ce revine statului, precum şi a celei prevăzute de art. 134 alin.

(2)lit. b) din Constituţie, devenit art. 135 alin.

(2)lit. b), conform căreia statul trebuie să asigure protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară. Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 141/2002 privind reglementarea depozitării seminţelor de consum, regimul certificatelor de depozit pentru acestea şi constituirea Fondului de garantare pentru certificatele de depozit, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 149/2003, excepţie ridicată de Asociaţia Patronală a Angrosiştilor de Cereale din România - ANCER în Dosarul nr. 278/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2003. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ------------