DECIZIE nr. 863 din 16 iunie 2009

(1)lit.

1. a)şi
2. h)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 567 din 14 august 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen Cătălina Gliga - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin.

(1)lit.

1. a)şi
2. h)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dorin Niculin în Dosarul nr. 3.373/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat Mihail Stan Pântecan, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea criticilor şi depune note scrise în susţinerea cererilor formulate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii în această materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 23 ianuarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.373/299/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 alin.

(1)lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dorin Niculin. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că dispoziţiile art. 2 alin.

(1)lit.

1. a)şi
2. h)din Legea nr. 10/2001 încalcă dreptul persoanei la un proces echitabil, deoarece nu îndeplinesc criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate pentru ca subiectul de drept vizat să îşi poată conforma conduita, astfel încât să evite consecinţele nerespectării lor. Or, în condiţiile în care conduita unei persoane care a cumpărat un imobil în baza dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, care oferea spre vânzare chiriaşilor locuinţele revendicate, este dată de dispoziţiile legale în vigoare la data respectivă, subiecţii care au cumpărat aceste imobile s-au întemeiat pe garanţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privată, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la respectarea vieţii private şi familiale. Neclaritatea textelor de lege rezidă şi în faptul că acestea nu oferă criterii suficiente pentru determinarea sferei imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, dar considerate a fi preluate în mod abuziv, ceea ce conduce la concluzia că toate modalităţile de dobândire a proprietăţii de către stat au fost abuzive, concluzie ce constituie prin ea însăşi o încălcare a dreptului de proprietate. Pe de altă parte, dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 21 alin.

(3)din Constituţie, coroborate cu cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât prin noţiunea de proces echitabil, în opinia autorilor, nu se are în vedere doar simpla susţinere a unor cereri pentru protejarea unor drepturi subiective, ci totalitatea aspectelor care cuprind garanţiile şi obligaţiile pozitive ale autorităţilor statului pe care jurisprudenţa aplicabilă pe teritoriul României le-au definit sau stabilit în aplicarea textului constituţional. De asemenea, dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 contravin art. 26 alin.

(1)din Constituţie referitor la viaţa intimă, familială şi privată, acest drept având un conţinut complex şi de mare importanţă pentru libertatea şi personalitatea cetăţeanului. Mai mult, în opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 16 din Constituţie, instituind o inegalitate între cetăţenii care au cumpărat locuinţele în baza Legii nr. 112/1995 şi foştii proprietari, cărora legea criticată le-a dat dreptul fie la restituirea în natură a imobilului, fie la plata de despăgubiri la valoarea reală a acestuia. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că excepţia este neîntemeiată, arătând că normele criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale conform cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Potrivit normelor constituţionale, legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 2 alin.

(1)lit.

1. a)şi
2. h)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora: "

(1)În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:

1. a)imobilele naţionalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificările şi completările ulterioare; [...] ...
2. h)orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin.

(1)din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare;". ... În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin.

(2), art. 16 alin.

(1), art. 21 alin.

(3), art. 26 alin.

(1)şi art. 44 alin.

(2)şi

(3), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia, Curtea constată că asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 196 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 27 martie 2006, în sensul respingerii acesteia. Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, că, analizând argumentaţia criticii de neconstitu ţionalitate, autorii acesteia solicită, în fapt, modificarea conţinutului normelor legale criticate, în sensul adaptării ei la principiile protecţiei drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, evidenţiate în jurisprudenţa instanţei de contencios european a drepturilor omului. Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în cap. III din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică în cadrul controlului de constituţionalitate conformitatea legilor şi a ordonanţelor Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin.

(1)din Constituţie, potrivit cărora: "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării." Cu privire la critica potrivit căreia prevederile art. 2 alin.

(1)lit.

1. a)şi
2. h)şi ale art. 12 din Legea nr. 10/2001 sunt contrare şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că aceste susţineri, referitoare la încălcarea dreptului oricărei persoane la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil, nu pot fi reţinute câtă vreme instanţa de judecată a examinat în fond cauza dedusă judecăţii şi s-a pronunţat asupra existenţei dreptului de proprietate pretins de reclamanţi. Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
3. d)şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin.

(1)lit.

1. a)şi
2. h)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Dorin Niculin în Dosarul nr. 3.373/299/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu ------------