DECIZIE nr. 1.064 din 14 iulie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1200, art. 1201, art. 1295 şi art. 1306 din Codul civil Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 567 din 14 august 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1200, 1201, 1295 şi 1306 din Codul civil, excepţie invocată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.520/44/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială. La apelul nominal răspunde partea Societatea Comercială "Impex Ela" - S.R.L. din Galaţi, prin avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Partea Societatea Comercială "Impex Ela" - S.R.L. din Galaţi, prin avocat, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autoarea excepţiei solicită modificarea textelor de lege criticate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 3 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.520/44/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1200, 1201, 1295 şi 1306 din Codul civil, excepţie invocată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galaţi într-o cauză având ca obiect o cerere privind pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare a unui imobil. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că prevederile art. 1295 şi 1306 din Codul civil contravin dispoziţiilor art. 44, 53 şi 136 din Constituţie, "în măsura în care se înţelege că un proprietar poate fi deposedat de către instanţa de judecată prin constatarea perfectării unei pretinse înţelegeri, fără ca în prealabil să se verifice condiţiile de validitate a convenţiilor între părţi". De asemenea, prevederile art. 1200 şi 1201 din Codul civil sunt neconstituţionale, întrucât sintagma "în aceeaşi calitate" se referă la condiţia existenţei aceleiaşi calităţi procesuale a părţilor, pentru a exista autoritate de lucru judecat. Or, în opinia autorului excepţiei, autoritatea de lucru judecat există dacă este îndeplinită doar condiţia identităţii de obiect, cauză şi părţi. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul acesteia îl reprezintă prevederile art. 1200, 1201, 1295 şi 1306 din Codul civil, potrivit cărora: - Art. 1200: "Sunt prezumţii legale acelea care sunt determinate special prin lege, precum:
- actele ce legea le declară nule pentru că le priveşte făcute în frauda dispoziţiilor sale;
- în cazurile când legea declară că dobândirea dreptului de proprietate sau liberaţiunea unui debitor rezultă din oarecare împrejurări determinate;
- abrogat;
- puterea ce legea acordă autorităţii lucrului judecat."; - Art. 1201: "Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate."; - Art. 1295: "Vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat.
(2)În materie de vindere de imobile, drepturile care rezultă prin vinderea perfectă între părţi, nu pot a se opune, mai înainte de transcripţiunea actului, unei a treia persoane care ar avea şi ar fi conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut."; ... - Art. 1306: "Pot cumpăra şi vinde toţi cărora nu le este oprit prin lege." În opinia autoarei excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 - Dreptul de proprietate privată, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 136 - Proprietatea, art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeană. Examinând excepţia, Curtea reţine următoarele: I. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor art. 1295 şi 1306 din Codul civil, Curtea constată că susţinerea autoarei excepţiei, potrivit căreia aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 44, 53 şi 136 din Constituţie, "în măsura în care se înţelege că un proprietar poate fi deposedat de către instanţa de judecată prin constatarea perfectării unei pretinse înţelegeri, fără ca în prealabil să se verifice condiţiile de validitate a convenţiilor între părţi", nu poate fi analizată ca o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Ea vizează mai degrabă modalitatea de aplicare a unui text de lege la speţa dedusă judecăţii. Faţă de acest aspect, în temeiul art. 2 alin.
(2)şi
(3)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. II. De asemenea, în opinia autoarei excepţiei, prevederile art. 1200 şi 1201 din Codul civil sunt neconstituţionale, întrucât sintagma "în aceeaşi calitate" se referă la condiţia existenţei aceleiaşi calităţi procesuale a părţilor, pentru a exista autoritate de lucru judecat. Or, în opinia autoarei excepţiei, autoritatea de lucru judecat există dacă este îndeplinită doar condiţia identităţii de obiect, cauză şi părţi, fără a fi necesar ca acestea să aibă şi aceeaşi calitate procesuală. Curtea constată că motivarea formulată vizează modificarea prevederilor art. 1200 din Codul civil, prin eliminarea sintagmei "în aceeaşi calitate", în opinia sa, fiind suficientă condiţia identităţii de obiect, cauză şi părţi, pentru a exista autoritate de lucru judecat. Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în art. 11 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate, conformitatea legilor şi a ordonanţelor Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin.
(1)din Constituţie, potrivit cărora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării". Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1200, art. 1201, art. 1295 şi art. 1306 din Codul civil, excepţie invocată de Societatea Comercială "Alcom" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 1.520/44/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Irina Loredana Gulie ----------