DECIZIE nr. 199 din 17 februarie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 16 martie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Antonia Constantin - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent-şef Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Draga Adina Paula Corneanu în Dosarul nr. 459/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. La apelul nominal se prezintă, pentru partea Elena Ionescu, avocatul Victor Diaconescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza este în stare de judecată. Avocatul părţii prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care depune la dosar concluzii scrise. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 13 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 459/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Draga Adina Paula Corneanu cu ocazia soluţionării contestaţiei în anulare formulate împotriva Deciziei civile nr. 1.987 din 23 noiembrie 2007. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin.
(1), art. 21 alin.
(1),
(2)şi
(3), art. 124 alin.
(1)şi
(2)şi art. 129. De asemenea, autorul mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În esenţă, arată că dispoziţiile de lege criticate îngrădesc în mod vădit drepturile procesuale şi interesele legale ale părţilor interesate. Instanţa de judecată apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră textul de lege criticat ca fiind constituţional. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2)şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin.
(1)privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin.
(1),
(2)şi
(3)referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 124 alin.
(1)şi
(2)privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac. De asemenea, autorul mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză, s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004. Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţă, că acest text de lege reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs. Aceste dispoziţii de lege nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice. De asemenea, aceste dispoziţii de lege constituie o garanţie a aplicării art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces. Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Draga Adina Paula Corneanu în Dosarul nr. 459/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman ----------