DECIZIE Nr. 78 din 25 iunie 1996 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 172 din 1 august 1996 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Mihai Constantinescu - judecător Ioan Deleanu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea recursului declarat de Stanescu Rodica Ileana împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 49 din 30 aprilie 1996. La apelul nominal se constata lipsa părţilor. Procedura este legal îndeplinită. Magistratul-asistent face referatul cauzei. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele completului da cuvintul procurorului, care pune concluzii de respingere a recursului, apreciind ca decizia de fond este temeinica şi legală. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Decizia nr. 49/1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Decretului nr. 648/1964 privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor imobile din oraşul Iaşi, invocată de Stanescu Rodica Ileana, fosta proprietara a unuia dintre aceste imobile. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, s-a reţinut ca soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate nu este de competenţa Curţii Constituţionale. Decretul nr. 648/1964 este anterior Constituţiei din 1991, iar după adoptarea acesteia nu s-au stabilit, pe baza lui, raporturi juridice noi, imobilul în litigiu fiind preluat de către stat imediat după exproprierea sa. Totodată, s-a apreciat că nu este posibila constatarea neconstitutionalitatii Decretului nr. 648/1964 nici în temeiul criteriului ierarhic, al supremaţiei Constituţiei, deoarece ar insemna să se confere regimului constituţional actual un efect retroactiv, ceea ce ar reprezenta o încălcare a principiului neretroactivitatii legii, prevăzut la art. 15 alin.
(2)din Constituţie. Pe cale de consecinţa, prevederile Constituţiei din anul 1991 nu pot desfiinta modalitatea în care legea anterioară a constituit dreptul de proprietate al statului asupra imobilului în litigiu. Împotriva Deciziei nr. 49/1996, Stanescu Rodica Ileana a declarat recurs. În motivarea acestuia s-au invocat următoarele argumente: - prevederile art. 41 din Constituţie privind asigurarea şi ocrotirea în mod egal, indiferent de titular, a proprietăţii private trebuie interpretate, potrivit art. 20 din legea fundamentală, în concordanta cu prevederile art. 17 pct. 2 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, în care se precizează ca nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa, considerind ca exproprierea contestată a fost un act abuziv; - principiul neretroactivitatii legii a fost aplicat în practica jurisdicţională a Curţii - cum ar fi Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1993 privind dispoziţiile Codului penal referitoare la avutul obştesc şi Decizia nr. 20/1993 privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor unor decrete de expropriere - într-un mod care a permis constatarea ca neconstituţionale şi abrogate a unor prevederi anterioare Constituţiei din anul 1991, ceea ce a solicitat şi recurenta prin excepţia invocată. Deoarece soluţionarea excepţiei s-a făcut în temeiul art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, fără citarea părţilor, după declararea recursului s-au solicitat, conform art. 24 alin.
(3)din aceeaşi lege, punctele de vedere ale Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul considera temeinica Decizia nr. 49/1996 şi nefondata excepţia, solicitând respingerea recursului deoarece, pe de o parte, practica jurisdicţională a Curţii în materie de exproprieri nu este aplicabilă în speta, aceasta practica având ca obiect neconstituţionalitatea art. 4 din Decretul nr. 467/1979, în prezent abrogat, pe când exproprierea imobilului în litigiu s-a întemeiat pe Decretul nr. 545/1958, potrivit căruia o dată cu exproprierea se constituia şi dreptul de proprietate al statului. Pe de altă parte, se arata ca imobilul respectiv a fost efectiv preluat de către stat după exproprierea sa, iar ulterior adoptării Constituţiei din anul 1991 nu s-au stabilit raporturi juridice noi privind proprietatea acestui imobil. Camerele Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile Decretului nr. 648/1964, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: Primul motiv de recurs este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Într-o interpretare sistematica a Constituţiei, într-adevăr dispoziţiile art. 41 urmează a fi interpretate şi aplicate prin coroborare cu prevederile art. 20, care se referă şi la dispoziţiile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Aceasta interpretare este aplicabilă însă numai în ce priveşte controlul constituţionalităţii dispoziţiilor legale supuse regimului constituţional actual, cu atât mai mult cu cît Declaraţia Universala a Drepturilor Omului a fost incorporată în legislaţia naţionala numai în temeiul Constituţiei din anul 1991, prin art. 20. Prevederile Decretului nr. 648/1964 nu sunt supuse regimului constituţional actual, deoarece, asa cum corect s-a reţinut prin decizia atacată, pe baza lor nu s-au stabilit raporturi juridice noi după adoptarea Constituţiei din anul 1991, imobilul revendicat fiind preluat efectiv în administrarea unităţii locative specializate prin Decizia nr. 1095 din 14 decembrie 1964 a fostului Sfat popular al oraşului Iaşi, data la care deci era deja constituit dreptul de proprietate al statului. Nici cel de-al doilea motiv de recurs privind practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale referitoare la legislaţia anterioară Constituţiei din anul 1991 nu este intemeiata. Este de menţionat ca aceasta practica nu încalcă principiul neretroactivitatii legii, ea referindu-se la acte normative pe baza cărora s-au stabilit raporturi juridice noi, după intrarea în vigoare a Constituţiei, pe când, în speta, imobilul fiind preluat de stat o dată cu exproprierea sa, prin ipoteza nu pot exista asemenea raporturi legate de constituirea dreptului de proprietate al statului. De aceea, principiul neretroactivitatii legii, asa cum s-a statuat prin decizia recurată, fiind aplicabil şi prevederilor constituţionale, împiedica desfiinţarea dreptului de proprietate al statului, constituit în temeiul unui act normativ preconstitutional. Soluţiile pronunţate de Curtea Constituţională şi considerentele avute în vedere la declararea ca neconstituţionale a unor decrete de expropriere la care face referire recurenta - Decizia nr. 20/1993 - nu sunt aplicabile în cauza de faţa, deoarece regimul juridic este diferit. Decretele de expropriere declarate neconstituţionale au fost emise în baza Legii nr. 58/1974 privind sistematizarea teritoriului şi localităţilor urbane şi rurale, abrogată prin Decretul-lege nr. 1/1989, şi a Decretului nr. 467/1979, abrogat prin Legea nr. 33/1994, care în art. 4 prevedea ca imobilele expropriate trec în proprietatea statului la data preluării efective în vederea demolarii. Rezultă ca, în aceste situaţii, dreptul de proprietate al statului nu se constituia la data emiterii decretului de expropriere, cum este cazul în speta, ci la data emiterii actului administrativ de preluare. Asa încât, dacă acest act nu a fost emis până la intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991, s-a putut pune problema neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 4 din Decretul nr. 467/1979, raportate la prevederile art. 41 din Constituţie. Având în vedere considerentele expuse, prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin.
(1)lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Stanescu Rodica Ileana împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 49 din 30 aprilie
- Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 25 iunie
- PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------------------