DECIZIE nr. 421 din 15 aprilie 2010

(4)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 341 din 21 mai 2010 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin.

(4)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 27.196/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 144/2009. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 18 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 27.196/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin.

(4)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de reclamantul Vlad Opran într-o cauză având ca obiect Legea nr. 10/2001 - revendicare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia procedează la o analiză critică exhaustivă a întregului proces legislativ referitor la modificările aduse Legii nr. 10/2001, prin înfăţişarea pe larg a ceea ce se pretinde a constitui contradicţii atât cu dispoziţii constituţionale, convenţionale, dar şi cu alte prevederi cuprinse în acte normative. În principal, este criticată soluţia legislativă instituită prin art. 31 (fostul art. 32) din Legea nr. 10/2001, autorul excepţiei considerând că textul de lege dedus controlului contravine atât normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin.

(5), art. 11 alin.

(1)şi art. 20 alin.

(2)(cu referire la art. 17 şi art. 18 din CEDO, precum şi la art. 1 din primul protocol adiţional la CEDO), art. 21 alin.

(2)şi

(3), art. 44 alin.

(1)şi art. 53, cât şi unor acte normative incidente. Autorul excepţiei arată că art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 a modificat alin.

(1)şi

(3)ale art. 32 din Legea nr. 10/2001, care, după republicare, a devenit art. 31. Conform art. 32 alin.

(1)din Legea nr. 10/2001 în redactarea pe care legea a avut-o la data intrării în vigoare, respectiv 14 februarie 2001, foştii acţionari şi succesorii persoanelor juridice naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative aveau dreptul la măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital, iar conform alin.

(3), acţiunile se acordau, la cererea persoanei îndreptăţite, de către instituţia publică implicată în privatizarea societăţii comerciale menţionate la alin.

(1). Arată că, prin faptul licit şi voluntar al depunerii notificării adresate entităţilor respective, acestea au devenit debitoare ale persoanelor îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, conform art. 32, fiind obligate să emită decizii de acordare a măsurilor reparatorii în termen de 60 de zile de la data notificării şi să acorde, efectiv, acţiuni, la valoarea echitabilă, pentru acţiunile naţionalizate în anul 1948. În continuare, arată că la data de 22 iulie 2005 s-a adoptat Legea nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări Legii nr. 10/2001 şi care, susţine autorul, prin art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al legii, "a distrus drepturile câştigate sub imperiul legii vechi", respectiv Legea nr. 10/2001, nemodificată. Susţine că, după modificarea art. 32, devenit art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, entităţile debitoare sunt exonerate de plată obligaţiei prevăzute de art. 11 alin.

(1)din Legea nr. 119/1948 şi de art. 32 din Legea nr. 10/2001, nemodificate, adică de a plăti foştilor acţionari despăgubiri la valoarea reală. Arată că, prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001, "s-a suprimat posibilitatea ca acţiunile naţionalizate să fie preschimbate cu acţiuni vii la societăţi de pe piaţă", fiind înlocuite cu titluri de valoare la Fondul Proprietatea - S.A., ce se pot tranzacţiona pe piaţa de capital şi care au o valoare foarte mică faţă de cea a acţiunilor ce trebuie să fie acordate persoanelor îndreptăţite, conform art. 32 din Legea nr. 10/2001, nemodificată, şi care, în speţă, în ceea ce îl priveşte pe autorul excepţiei, au fost calculate conform expertizei din dosarul instanţei de fond. Consideră că textele de lege criticate "obstrucţionează derularea litigiilor începute sub legea veche, adică sub art. 32 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, pentru cererile care au fost formulate în baza legii atunci în vigoare, probatoriul fiind administrat, iar actele, pe cale administrativă şi contencioasă, din anul 2001 până în prezent fiind făcute cu ascultarea Legii nr. 10/2001, în vigoare între 14 februarie 2001 şi 22 iulie 2005". Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că argumentele prezentate de autor în susţinerea acesteia nu sunt de natură să atribuie un caracter neconstituţional prevederilor legale criticate. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile legale sunt constituţionale. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi anume Decizia nr. 144/2009. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost stabilit prin încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 31 alin.

(4)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, prevederi ce au următorul conţinut: "Recalcularea valorii acţiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanţ contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Naţională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001, şi a indicelui inflaţiei stabilit de Institutul Naţional de Statistică şi a prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăţilor pe acţiuni, în cazul în care bilanţul este anterior acesteia." Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin.

(5)referitoare la obligaţia de a respecta Constituţia şi legile, ale art. 11 alin.

(1)privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 alin.

(2)relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin.

(2)şi

(3)referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin.

(1)privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 alin.

(1)şi

(2)referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, consideră că textele de lege criticate contravin şi următoarelor dispoziţii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 privind limitarea restrângerii exerciţiului drepturilor. De asemenea, invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale ca acelea invocate în prezenta cauză şi având o motivare identică, a aceluiaşi autor. În acest sens, este Decizia nr. 1.303 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 27 noiembrie 2009, prin care Curtea a reţinut că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea lor în natură, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. De aceea, soluţia de restituire a unor asemenea categorii de imobile, precum şi stabilirea cuantumului despăgubirilor sunt rezultatul opţiunii legiuitorului şi au la bază exercitarea dreptului său de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută. Întrucât nu au apărut elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin.

(4)din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 27.196/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora -----