DECIZIE nr. 332*) din 14 iulie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 10 martie 1998 Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Constantin Burada - magistrat-asistent ----------- Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Completul de judecată, convocat potrivit art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 10 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.568/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, invocată de intimata-reclamanta Buica Vasilica. În motivarea excepţiei se susţine ca art. 330 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece statuează posibilitatea procurorului general de a ataca, din oficiu, cu recurs în anulare hotărârile judecătoreşti irevocabile, fără avizul ministrului justiţiei. Dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor art. 131 alin.
(1)din Constituţie, potrivit cărora procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiţiei, încât calea de atac a recursului în anulare putea fi exercitată numai la cererea sau cu avizul acestuia. Prevederile art. 31 din Legea nr. 56/1993, în temeiul cărora Curtea Suprema de Justiţie - Secţiile Unite a emis Hotărârea nr. 1/1995, potrivit căreia diferitele complete de judecată din cadrul aceleiaşi secţii sunt obligate să se pronunţe în acelaşi sens cu jurisprudenta Curţii, sunt contrare dispoziţiilor art. 123 alin.
(2)din Constituţie, care statuează ca judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Exprimandu-şi opinia în conformitate cu art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, instanţa suprema apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, textul fiind constituţional, iar în ceea ce priveşte art. 31 din Legea nr. 56/1993, acesta nu are legătură cu cauza dedusă judecaţii. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia, fiind legal sesizată. Pe fond, se retine ca, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale. În ceea ce priveşte art. 31 din Legea nr. 56/1993, a constatat că nu este incident în cauza. Potrivit art. 125 alin.
(3)din Constituţie, legea este cea care stabileşte căile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecată, iar art. 128 din aceeaşi lege prevede că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Or, legea - şi anume art. 330 din Codul de procedură civilă - acorda procurorului general dreptul de a exercita, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, recursul în anulare. Nici Codul de procedură civilă, în textul menţionat, şi nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în art. 31, nu condiţioneaza exercitarea de către Ministerul Public a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, de avizul ministrului justiţiei. Este firesc să fie asa, deoarece principiile legalităţii şi imparţialităţii înscrise în art. 131 alin.
(1)din Constituţie, care stau la baza activităţii procurorilor, şi rolul Ministerului Public, al cărui şef este procurorul general, de reprezentant al intereselor societăţii, apărător al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, îi conferă acestuia independenta faţă de toate celelalte autorităţi publice în exercitarea atribuţiilor şi în asigurarea respectării legii, astfel cum prevede art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992. În sensul dispoziţiilor constituţionale, în baza autorităţii sale, ministrul justiţiei va putea cere Ministerului Public promovarea unor acţiuni necesare interesului public, însă nu va putea sa dispună ca acesta sa nu-şi exercite atribuţiile proprii prevăzute de lege. Autoritatea ministrului justiţiei se exercită, potrivit art. 37 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, prin procurorul general, fiind circumscrisa de art. 38 din aceeaşi lege. Cat priveşte constituţionalitatea art. 31 din Legea nr. 56/1993, este de reţinut ca, în realitate, se invoca neconstituţionalitatea Hotărârii nr. 1/1995 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţiile Unite, care nu poate face obiectul jurisdicţiei constituţionale. De altfel, potrivit art. 23 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, Curtea nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o lege sau ordonanţa de care depinde judecarea cauzei. În acest sens este şi practica constanta a Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 29 din 29 martie 1995, definitivă prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 15 ianuarie 1996, a stabilit ca excepţiile sunt vadit nefondate atunci când nu privesc nici una dintre dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei de către instanţa judecătorească. Pentru considerente expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 alin.
(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, invocată de Buica Vasilica în Dosarul nr. 2.568/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 14 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Constantin Burada Din cauza decesului magistratului-asistent Constantin Burada, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în locul acestuia semnează Magistrat-asistent, Valer-Vasilie Bica ---------