DECIZIA nr. 395 din 19 iunie 2018

(1)teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale art. 53 alin.

(2)și art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 729 din 23 august 2018 Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu. 1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin.

(1)din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale art. 53 alin.

(2)și art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Ionel I. Arjocu, Radu I. Arjocu, Tudorel I. Arjocu, Domnica I. Ursulescu și Haralambie I. Arjocu în Dosarul nr. 2.332/263/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.218D/2016 al Curții Constituționale. ...

1. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. ...
2. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentatului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor din Constituție invocate de autorii acesteia. Astfel, precizează că nicio prevedere din Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate doar în condițiile legii. Arată că în acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. ... CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
3. Prin Încheierea din 16 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.332/263/2014, Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin.

(1)din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente și ale art. 53 alin.

(2)și art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, excepție ridicată de Ionel I. Arjocu, Radu I. Arjocu, Tudorel I. Arjocu, Domnica I. Ursulescu și Haralambie I. Arjocu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului introdus împotriva deciziei prin care Tribunalul Gorj a admis apelul formulat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Gorj împotriva sentinței prin care Judecătoria Motru a admis acțiunea reclamanților autori ai excepției și a obligat Comisia locală de fond funciar Padeș să întocmească documentația necesară eliberării, pe numele acestora, a titlului de proprietate pentru o suprafață cu vegetație forestieră. ... 5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prevederile art. 5 alin.

(1)din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 și cele ale art. 53 alin.

(2)din Legea nr. 18/1991 aduc atingere dreptului de acces liber la justiție, în mod echitabil și nediscriminatoriu, încălcându-se dispozițiile art. 129 din Constituție și cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, prin limitarea competenței în procesele ce decurg din fondul funciar numai la nivelul judecătoriei, indiferent de valoarea obiectului cererii [care, în cazul de față, depășește limita de 200.000 lei instituită de art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă] și, în același timp, limitarea căilor de atac doar la apel [deși limita de 500.000 lei prevăzută de art. 483 alin.

(2)din Codul de procedură civilă este depășită], reprezintă o încălcare a dreptului la o judecată echitabilă, nediscriminatorie. Autorii excepției arată că textul se justifica în condițiile în care a fost instituită excepția impusă de Legea nr. 18/1991, respectiv obiectul litigiilor funciare care nu putea să depășească 10 ha. Însă, ulterior, obiectul retrocedărilor terenurilor preluate abuziv a fost majorat, fără ca dispozițiile art. 53 alin.

(2)din Legea nr. 18/1991 să fi fost modificate, cu atât mai mult cu cât și dispozițiile referitoare la competența instanțelor au fost modificate de-a lungul celor 25 de ani ce au urmat Legii nr. 18/

1. Susțin că interesul general privind cauzele de fond funciar, timpul foarte îndelungat scurs de la formularea cererilor de restituire, nesoluționarea acestora de către autoritățile locale și numărul mare de litigii justifică necesitatea modificării dispozițiilor referitoare la competența instanțelor de soluționare a căilor de atac în cazul litigiilor de fond funciar, în sensul reglementării acestora în concordanță cu noile dispoziții ale Codului de procedură civilă actual, prin acordarea posibilității de a introduce cererea de chemare în judecată la o instanță superioară, dacă obiectul acesteia depășește ca valoare suma de 200.000 lei și posibilitatea atacării și cu recurs a deciziei emise prin încălcarea normelor de drept material și pentru celelalte motive de recurs enumerate de art. 488 din Codul de procedură civilă. Limitarea competenței la nivelul judecătoriei și a căii de atac doar la nivelul tribunalului, indiferent de valoarea obiectului cererii și imposibilitatea formulării recursului în cazurile prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă reprezintă o încălcare a dreptului de acces liber la justiție. ...
2. Curtea de Apel Craiova - Secția I civilă apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. ...
3. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ...

1. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dispozițiile supuse controlului în cauza de față. ...
2. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale, deoarece măsura impusă de legiuitor cu privire la atacarea doar cu recurs a hotărârilor promulgate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță nu este de natură a aduce atingere accesului liber la justiție, întrucât acesta este îndrituit să stabilească folosirea unora sau să restrângă exercițiul altor căi de atac. ...
3. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ... CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:
4. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, ... 12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 5 alin.

(1)din titlul XIII - Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, precum și cele ale art. 53 alin.

(2)și ale art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998. În ce privește dispozițiile art. 5 alin.

(1)din Legea nr. 247/2005, Curtea observă că, așa cum rezultă din motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia critică doar prevederile tezei întâi din acesta, astfel că obiectul excepției se va limita doar la acestea. Textele de lege criticate au următorul cuprins: – Art. 5 alin.

(1)teza întâi din titlul XIII - Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare al Legii nr. 247/2005:

(1)Hotărârile pronunțate de instanțele judecătorești în procesele funciare în primă instanță sunt supuse numai recursului.“; ... – Art. 53 alin.

(2)din Legea nr. 18/1991: „

(2)Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.“; ... – Art. 59 din Legea nr. 18/1991: „Sentința civilă pronunțată de instanța menționată la art. 58 [judecătoria, s.n.] este supusă căilor de atac prevăzute în Codul de procedură civilă, cu respectarea dispozițiilor legale în materie.“. ... ...

1. În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor art. 129 din Constituție, care consacră dreptul părților interesate și al Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii, și celor ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, din motivarea excepției, rezultă că autorii acesteia își raportează criticile de neconstituționalitate și la dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală, privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil. ...
2. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate instituie, prin art. 53 alin.

(2)din Legea nr. 18/1991, competența materială a judecătoriei în ce privește soluționarea plângerii formulate împotriva hotărârilor emise de comisiile județene de fond funciar, prin care acestea soluționează contestațiile formulate față de măsurile stabilite de comisiile locale și, după caz, le validează ori invalidează. Potrivit art. 5 alin.

(1)teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, sentința pronunțată de judecătorie poate fi atacată doar cu recurs. În ce privește conținutul normativ al acestei ultime dispoziții legale, Curtea apreciază că trebuie coroborată cu prevederile art. 7 alin.

(2)din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care stabilesc că, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este „supusă recursului“, aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară, ținând cont, în același timp, și de noua concepție legislativă instituită prin actualul Cod de procedură civilă cu privire la căile de atac, în sensul că recursul reprezintă o cale extraordinară de atac. ...

1. Autorii excepției critică faptul că textele de lege supuse controlului de constituționalitate nu sunt corelate cu prevederile din Codul de procedură civilă în prezent în vigoare, care stabilesc alte reguli de competență materială. Astfel, potrivit art. 94 pct. 1 lit. k) din Codul de procedură civilă, judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv. Or în cauza dedusă judecății se susține că obiectul litigiului valorează mai mult decât pragul stabilit de textul menționat, ceea ce ar atrage competența tribunalului de a judeca procesul în primă instanță, având în vedere că, potrivit art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalele judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, deci și cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei, așa cum rezultă din coroborarea cu art. 94 pct. 1 lit. k). ...
2. Față de aceste critici, Curtea reține, însă, că, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 3 din Codul de procedură civilă, judecătoriile judecă „orice alte cereri date prin lege în competența lor“, pe lângă toate tipurile de procese enumerate. Totodată observă că dispozițiile Codului de procedură civilă constituie procedura de drept comun în materie civilă, astfel cum se precizează expres în art. 2 alin.

(1)din acesta. Alin.

(2)al aceluiași articol prevede însă că dispozițiile codului se aplică și în alte materii, dar numai în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare. Aceasta constituie o expresie a principiului specialia generalibus derogant, în virtutea căruia pot fi instituite reguli deosebite pentru anumite domenii care necesită o viziune normativă diferită, determinată de anumite specificități. Or textele de lege criticate în cauza de față reprezintă astfel de norme derogatorii, caracteristice procedurii reconstituirii dreptului de proprietate privată în materia fondului funciar, pe care legiuitorul a înțeles să o reglementeze astfel încât să asigure judecarea cu celeritate, de natură să dea satisfacție rapidă solicitanților și să clarifice situația juridică a terenurilor în discuție. De altfel, în acest sens, Curtea observă că prevederile din Legea nr. 247/2005, criticate în cauza de față, fac parte din titlul XIII al acestei legi, denumit „Accelerarea judecăților în materia restituirii proprietăților funciare“, ceea ce denotă intenția legiuitorului de a crea reguli speciale care să asigure fluidizarea soluționării acestui tip de procese. ... 17. Totodată, Curtea reține că, prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, Decizia nr. 21 din 8 ianuarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 45 din 27 ianuarie 2009, Decizia nr. 1.046 din 14 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 august 2009, sau Decizia nr. 304 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 12 aprilie 2011, referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin.

(1)teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, ce constituie și în cauza de față obiect al excepției, a constatat că prevederile criticate sunt norme de procedură edictate de legiuitor în virtutea competenței sale constituționale. De asemenea, Curtea a subliniat că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează principial, în art. 129, că „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, iar potrivit art. 126 alin.

(2)din Constituție, „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute prin lege“. Sub aspectul existenței unei singure căi de atac împotriva hotărârilor pronunțate în materia fondului funciar, Curtea a reamintit, prin deciziile mai sus menționate, că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. ...

1. Tot astfel, prin Decizia nr. 1.232 din 6 octombrie 2009, instanța de contencios constituțional a constatat că nicio dispoziție din Legea fundamentală nu prevede obligativitatea instituirii unor căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, ci numai dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. În jurisprudența sa constantă, Curtea a statuat că procesul echitabil nu presupune în mod imperios existența mai multor grade de jurisdicție și nici exercitarea acestor căi de atac de către toate părțile din proces. ...
2. Prin Decizia nr. 542 din 18 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 13 decembrie 2005, pronunțându-se asupra constituționalității prevederilor art. 53 alin.

(2)din Legea fondului funciar nr. 18/1991, Curtea a apreciat că rațiunea pentru care soluționarea plângerilor împotriva actelor administrative menționate este lăsată în competența judecătoriei este aceea a asigurării celerității judecării proceselor în materia fondului funciar. În plus, în cauza de față, Curtea reține că nu este relevantă invocarea criteriului valoric al obiectului cererii pentru stabilirea instanței competente sub aspect material, ci normele speciale, derogatorii de la procedura comună, edictate în considerarea particularității proceselor în materia fondului funciar, dar cu respectarea exigențelor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, incluzând posibilitatea de a utiliza căile de atac prevăzute de lege, așa cum s-a arătat mai sus. ... 20. Cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența citată sunt pe deplin aplicabile și în cauza de față. ... 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin.

(4)din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionel I. Arjocu, Radu I. Arjocu, Tudorel I. Arjocu, Domnica I. Ursulescu și Haralambie I. Arjocu în Dosarul nr. 2.332/263/2014 al Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și constată că prevederile art. 5 alin.

(1)teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, și ale art. 53 alin.

(2)și art. 59 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 19 iunie 2018. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu -----