← România

DECIZIA nr. 167 din 26 martie 2019

DECIZIA nr. 167 din 26 martie 2019 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 396 din 21 mai 2019 Valer Dorneanu- președinteMarian Enache- judecătorMircea Ștefan Minea- judecătorMona-Maria Pivniceru- judecătorLivia Doina Stanciu- judecătorSimona-Maya Teodoroiu- judecătorVarga Attila- judecătorIrina-Loredana Gulie- magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

  1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 222 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.511/62/2015 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 276D/
  2. ...
  3. La apelul nominal răspunde autoarea excepției de neconstituționalitate, personal. Lipsește cealaltă parte, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. ...
  4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că, deși necesitatea invocării acestei excepții de neconstituționalitate a apărut în timpul ședinței de judecată, la data menționată în încheierea de sesizare nu există motivarea scrisă a excepției din cauza faptului că instanța de judecată i-a refuzat acest drept, de a depune motivarea scrisă a excepției, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale. Prin urmare, arată că nu își însușește cele arătate de instanța de judecată prin încheierea de ședință. Mai arată că textul de lege criticat refuză dreptul autorului unei excepții de neconstituționalitate de a beneficia de un termen, chiar foarte scurt, pentru a prezenta motivarea în formă scrisă a excepției de neconstituționalitate. Arată că, din acest motiv, nici raportul întocmit în cauză de către judecătorul-raportor nu se bazează pe o motivare scrisă a excepției. ...
  5. Reprezentantul Ministerului Public arată că instanța de contencios constituțional a fost legal sesizată, prin încheierea instanței de judecată, astfel încât se pot formula concluzii, pe fondul cauzei. ...
  6. În replică, autoarea excepției arată că, tocmai în temeiul textului de lege criticat, care prevede că se poate acorda părții un alt termen de judecată, pentru lipsă de apărare, numai în mod excepțional și pentru motive temeinice, nu i s-a acordat de către instanța de judecată un termen pentru a depune motivarea scrisă a excepției, așa cum prevede expres art. 29 din Legea nr. 47/
  7. Prin urmare, nu poate susține un aspect ce nu i s-a permis la instanța de fond și nu a fost pus în dezbaterea părților. ...
  8. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 1.523 din 15 noiembrie
  9. ... CURTEA, având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
  10. Prin Încheierea din 19 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.511/62/2015, Tribunalul Brașov - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 din Codul de procedură civilă. Excepția a fost ridicată de Filofteia Ciobanu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații în anulare. ...
  11. În motivarea excepției de neconstituționalitate nu sunt formulate critici distincte de neconstituționalitate a textului de lege criticat, fiind precizat doar că acesta contravine dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la apărare. ...
  12. Tribunalul Brașov - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se consideră că dreptul la apărare nu este un drept absolut, cunoscând anumite limitări, însă acestea trebuie să fie compatibile cu dreptul celorlalți cetățeni, iar statul are o marjă de apreciere exclusivă, în ceea ce privește procesul de legiferare. În acest sens se apreciază că intenția legiuitorului a fost de a nu se ajunge la o tergiversare nejustificată a unui proces, prin formularea unor cereri care nu au caracter excepțional, fiind urmărită tocmai realizarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut atât în Constituție, cât și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, în cadrul procesului, părțile trebuie să-și exercite drepturile și să-și îndeplinească obligațiile cu bună-credință, urmărindu-se soluționarea procesului într-un termen rezonabil. Se mai apreciază că textul de lege criticat nu interzice formularea unei cereri de amânare, ci doar condiționează numai admiterea unei astfel de cereri tocmai de exercitarea cu bună-credință a acestui drept. ...
  13. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. ...
  1. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. ... CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, republicată, reține următoarele:
  2. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. ... 13.
(1)Amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei.
(2)Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.“ ...
  1. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 24 - Dreptul la apărare. ...
  2. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în motivarea acesteia nu sunt formulate critici distincte de neconstituționalitate a textului de lege criticat, fiind precizat doar că acesta contravine dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la apărare. ...
  3. În legătură cu acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. ...
  4. În aceste condiții, Curtea a reținut că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 928 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009, Decizia nr. 727 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009, Decizia nr. 542 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 611 din 12 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011, Decizia nr. 646 din 17 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011, Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011, precum și Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012). ...
  5. Aplicând aceste considerente de principiu la analiza prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși autoarea acesteia nu a formulat critici de neconstituționalitate, invocând doar în mod generic încălcarea dreptului constituțional la apărare, analiza conținutului normativ al textului de lege criticat poate fi raportată, în mod rezonabil, la prevederile art. 24 din Constituție, referitor la dreptul la apărare. Astfel, analizând dispozițiile legale criticate, Curtea reține că acestea prevăd că amânarea judecății, pentru lipsă de apărare, poate fi dispusă numai în mod excepțional, și pentru motive temeinice, care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei. În cazul în care instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, se va amâna, la cererea părții, pronunțarea asupra cauzei, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise. Așadar, tocmai în vederea garantării exercitării dreptului la apărare, textul de lege a prevăzut obligația instanței de a amâna pronunțarea, în vederea depunerii de concluzii scrise, în cazul în care aceasta a refuzat amânarea judecății pentru lipsă de apărare. ...
  6. Spre deosebire de vechea reglementare, respectiv art. 156 din Codul de procedură civilă din 1865, care prevede posibilitatea instanței de a acorda un singur termen, pentru lipsă de apărare, textul de lege criticat prevede că amânarea pentru acest motiv se dispune în mod excepțional, pentru motive care nu sunt imputabile părții, sau reprezentantului ei. ...
  7. Prin Deciziile nr. 490 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, și nr. 298 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a reținut că dispozițiile art. 156 din Codul de procedură civilă din 1865 nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale, prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia și al împiedicării înfăptuirii justiției. De asemenea, Curtea a statuat că facultatea instituită pentru judecător, de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunțarea, la cererea părții, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiție, iar pentru eventualele abuzuri sau greșeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare. ...
  8. De asemenea, prin Decizia nr. 298 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, Curtea a statuat că dispozițiile procesuale criticate prevăd condițiile în care se poate amâna judecarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar aceasta nu echivalează cu o restrângere a accesului la justiție, partea interesată având dreptul de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime. ...
  9. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, și având în vedere faptul că soluția legislativă cuprinsă în textul de lege criticat în prezenta cauză este, în esență, aceeași cu cea analizată în jurisprudența citată, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. ...
  10. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin.
(4)din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, ... CURTEA CONSTITUȚIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.511/62/2015 al Tribunalului Brașov - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 222 din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Brașov - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 26 martie 2019. PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie ----

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.