DECIZIE nr. 1.158 din 6 noiembrie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 827 din 9 decembrie 2008 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Acsinte Gaspar - judecător Ion Predescu - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alo Curier Services" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.966/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că reglementarea legală criticată stabileşte o competenţă teritorială alternativă. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 22 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.966/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alo Curier Services" - S.R.L. în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii de pretenţii formulată împotriva autorului excepţiei. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că posibilitatea acordată reclamantului, de reglementările legale, de a dispune cu privire la locul unde se va desfăşura judecata încalcă dispoziţiile art. 21 alin.
(3), art. 53, 57, 124 şi ale art. 135 alin.
(2)lit. a) din Constituţie. Judecătoria Cluj-Napoca - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul de lege este în deplină concordanţă cu regulile constituţionale potrivit cărora legiuitorul are libertatea de a stabili competenţa instanţelor de judecată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedură civilă. Dispoziţiile de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 10: "În afară de instanţa domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanţe:
- în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii [...]
- în cererile privitoare la obligaţii comerciale, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii."; - Art. 12: "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 alin.
(3)privind dreptul la un proces echitabil, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 135 alin.
(2)lit. a) referitor la libertatea comerţului. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele: Prin Decizia nr. 503/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 10 iulie 2007, Curtea a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 4 din Codul de procedură civilă, statuând că atât timp cât legiuitorul stabileşte o competenţă alternativă, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, nu se poate susţine că aceste dispoziţii ar contraveni prevederilor art. 21 din Legea fundamentală. Totodată, dispoziţiile procesual civile care stabilesc ca fiind competentă şi instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau aceea a locului plăţii, în cererile privitoare la obligaţiile comerciale, nu îngrădesc în niciun fel accesul liber la o activitate economică sau libera iniţiativă, fiind conforme prevederilor art. 135 alin.
(2)lit. a) din Constituţie. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4 şi ale art. 12 din Codul de procedură civilă faţă de prevederile art. 21 alin.
(3)şi art. 124 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Stabilirea prin prevederile legale criticate a competenţei teritoriale alternative nu aduce atingere, sub nicio formă, dreptului părţilor de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei într-un termen rezonabil şi nu afectează imparţialitatea justiţiei. Reglementarea regulilor referitoare la competenţa teritorială alternativă, precum şi la părţile care au alegere în a stabili competenţa, este o opţiune a legiuitorului, potrivit art. 126 alin.
(2)din Constituţie. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. 4 din Codul de procedură civilă faţă de dispoziţiile art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că reglementările legale nu privesc restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi fundamentale. De asemenea, dispoziţiile art. 57 din Constituţie, referitor la exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi a libertăţilor, nu au legătură cu dispoziţia legală referitoare la dreptul reclamantului de a opta între două instanţe competente să soluţioneze litigiul dintre părţi. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 pct. 1 şi 4, precum şi ale art. 12 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alo Curier Services" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.966/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ----------