ORDIN nr. 3.330 din 25 februarie 2010

ORDIN nr. 3.330 din 25 februarie 2010 privind aprobarea Curriculumului pentru clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică, pentru domeniul de pregătire de bază "Producţie media" Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 142 din 4 martie 2010 Având în vedere prevederile Legii învăţământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând cont de prevederile Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului emite prezentul ordin. Articolul 1 Se aprobă Curriculumul pentru clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică, pentru domeniul de pregătire de bază "Producţie media", prevăzut în anexa ce face parte integrantă din prezentul ordin. Articolul 2 Prezentul ordin intră în vigoare începând cu anul şcolar 2010-2011. Articolul 3 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Articolul 4 Secretariatul de Stat pentru Învăţământul Preuniversitar, Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, relaţia cu Parlamentul şi sindicatele, Direcţia generală economic, finanţe, Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, precum şi conducerile unităţilor de învăţământ preuniversitar vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, Daniel Petru Funeriu Bucureşti, 25 februarie 2010. Nr. 3.330. Anexa CURRICULUM pentru clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică, pentru domeniul de pregătire de bază "Producţie media" 2010 PLAN DE ÎNVĂŢĂMÂNT pentru clasa a IX-a, aria curriculară "Tehnologii" NOTĂ: În clasa a IX-a stagiul de pregătire practică se desfăşoară în atelierele-şcoală. --------- Notă ... *) Denumirea şi conţinutul modulului/modulelor vor fi stabilite de către unitatea de învăţământ cu avizul inspectoratului şcolar, în vederea dobândirii unităţilor de competenţe-cheie "Rezolvarea de probleme" şi "Organizarea locului de muncă" din standardul de pregătire profesională. Lista unităţilor de competenţe din standardele de pregătire profesională pe care se fundamentează curriculumul MODULUL I Tehnologia filmului 1. Notă introductivă Programa şcolară pentru clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică, domeniul de pregătire de bază "Producţie media", cuprinde unitatea de competenţe "Aplicarea tehnologiilor de filmare" din standardul de pregătire profesională. Modulul "Tehnologia filmului" are alocat un număr de 144 de ore, din care 72 de ore de instruire practică. 2. Unităţile de competenţe/rezultate ale învăţării la care se referă modulul Aplicarea tehnologiilor de filmare ● Descrie sistemele cinematografice ● Prezintă schema tehnologică a realizării filmelor ● Precizează modalităţile de filmare 3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare 4. Conţinutul formării 1. Elemente de bază ale cinematografiei 1.1. Mecanismul perceperii mişcării cinematografice 1.2. Imaginea cinematografică 1.3. Principiile înregistrării şi redării imaginii cinematografice 2. Pelicula cinematografică 2.1. Tipuri de purtători de imagine 2.2. Pelicula cinematografică 3. Sisteme cinematografice 3.1. Cadre cinematografice 3.2. Sisteme de redare a sunetului 3.3. Genuri de film 4. Procesul filmării 4.1. Etapele de realizare a filmului 4.2. Schema tehnologică a realizării filmelor 4.3. Modalităţi de filmare 5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului: - atelier-şcoală; - sală de curs. 6. Sugestii metodologice Activităţile de învăţare se vor desfăşura după caz în: ● sala de curs; ● ministudioul TV din dotarea atelierului-şcoală. Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime a acestora, individualizării învăţării, al lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, precum şi al diferenţierii sarcinilor şi a timpului alocat ş.a. În context, lucrul în grup, simularea, practica în atelier/la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, de luare a deciziilor, de asumare a responsabilităţii, de sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi a creativităţii elevilor. Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice în echipă, metoda descoperirii, a demonstraţiei, conversaţia euristică. 7. Sugestii cu privire la evaluare Evaluarea trebuie să fie corelată cu criteriile de performanţă şi cu tipul probelor de evaluare care sunt precizate în standardul de pregătire profesională. Se evaluează numai competenţele din acest modul, evaluarea altor competenţe nefiind relevantă. O competenţă se evaluează o singură dată. Demonstrarea unei alte abilităţi în afara celor din competenţele specificate este lipsită de semnificaţie în cadrul evaluării. Elevii trebuie evaluaţi numai în ceea ce priveşte dobândirea competenţelor specificate. Pe parcursul modulului se realizează evaluarea formativă, iar la sfârşitul acestuia se realizează evaluarea sumativă, pentru verificarea atingerii competenţelor. Pentru evaluare se recomandă a fi utilizate, cu precădere, alături de metodele tradiţionale: ● portofoliu didactic; ● fişe de observaţie; ● metoda proiectelor; ● fişe de autoevaluare etc. Utilizarea mijloacelor audio-video îmbogăţeşte paleta stilurilor de învăţare ale elevilor. Se propune un exemplu de instrument de evaluare pentru competenţa 2 "Prezintă schema tehnologică a realizării filmelor". Instrument de evaluare Completaţi în scris tabelul de mai jos, respectând cerinţele din coloanele 1, 2, 3 şi 4. Verificaţi dacă respectivul candidat a efectuat cu succes activităţile de mai sus. Semnaţi şi specificaţi data pe document. 8. Bibliografie 1. Tehnica filmării şi aparatura - P. Alexandrescu, Al. Petculescu, I. Popescu, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1977 2. Arta imaginii color video-TV, C-ţin. Manoilă, Ed. Militară, 1997 3. Tehnica iluminatului artistic, V. Petrovici, Ed. Tehnică, 1976 4. Sisteme de înregistrare audio-video, Marius Oteşteanu, Florin Alexa, Ed. De Vest, Timişoara, 1997 5. Tehnica filmului de la A la Z, Al. Marin, D. Morozan, Ed. Tehnică 1989 6. Percepţia imaginii cinematografice şi de televiziune, Ovidiu Răduleţ, Ed. Pritech, 2002 7. Tehnologia filmului, Al. Marin, D. Morozan, V. Stătescu, EDP, 1974 MODULUL II Electroacustică 1. Notă introductivă Programa şcolară pentru clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică, domeniul de pregătire de bază "Producţie media" cuprinde unitatea de competenţe "Utilizarea echipamentelor de înregistrare şi redare a sunetului" din standardul de pregătire profesională. Modulul "Electroacustică" are alocat un număr de 144 de ore, din care: ● 36 de ore - laborator tehnologic. 2. Unităţile de competenţe/rezultate ale învăţării la care se referă modulul Utilizarea echipamentelor de înregistrare şi redare a sunetului: ● prezintă metodele de înregistrare şi redare a sunetului; ● deserveşte instalaţia de transpunere optică a sunetului; ● deserveşte echipamentele de înregistrare şi redare magnetică a sunetului. 3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare 4. Conţinutul formării 1. Unda sonoră: - mărimi caracteristice (viteza de propagare, lungimea de undă, frecvenţa) - energie, intensitate, presiune acustică - sunet pur, sunet complex Fenomene acustice: - reflexie; - interferenţă; - absorbţie; - difracţie. 2. Domeniul de audibilitate: - Legea lui Weber-Fecher; - audiograma; - sensibilitatea organului auditiv. Parametri specifici: - tăria sunetului; - înălţimea; - timbrul. Particularităţile auzului: - bătăi, tonuri, ecou, reverberaţie, caracteristicile vorbirii. 3. Metode de înregistrare a sunetului:

1. a)metoda fotografică: principiile înregistrării şi redării optice a sunetului, tipuri de fonograme optice, avantajele şi dezavantajele metodei fotografice; ...
2. b)metoda magnetică: principiile înregistrării şi redării magnetice a sunetului, avantajele şi dezavantajele metodei magnetice. ... 4. Banda magnetică: - structură, clasificare, caracteristici electroacustice. 5. Echipamente de înregistrare-redare a sunetului: - microfoane, amplificatoare, filmfonograf: principiu de funcţionare, părţi componente; masa de montaj: operaţii care se efectuează la masa de montaj, principiul de funcţionare, tipuri de mese de montaj; - instalaţia de transpunere: schema funcţională, părţi componente, parametrii de lucru, tipuri de instalaţii; - pelicula pentru transpunere sunet: proprietăţi fotografice. 6. Distorsiuni: - clasificare, cauze care le produc, măsuri de remediere. 7. Transpunere fotografică: - înregistrarea fotografică a sunetului magnetic pe peliculă cinematografică. 5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului:
3. a)atelier-şcoală; ...
4. b)sală de curs. ... 6. Sugestii metodologice Modulul oferă elevilor oportunitatea de a utiliza o gamă largă de cunoştinţe teoretice în activităţile practice desfăşurate. Programa modulului trebuie utilizată împreună cu standardul de pregătire profesională, pentru a corela în permanenţă rezultatele învăţării cu criteriile de realizare care descriu modul de integrare a cunoştinţelor, deprinderilor şi atitudinilor în abilităţi transferabile în activitatea curentă. Parcurgerea conţinuturilor este obligatorie, dar se impune abordarea flexibilă şi diferenţiată a acestora, în funcţie de resursele disponibile şi de nevoile locale de formare. Aşteptările de învăţare sunt stabilite sub forma unor rezultate de performanţă, profesorul având libertatea de a dezvolta anumite conţinuturi şi de a le eşalona în timp, utilizând activităţi variate de învăţare, cu caracter preponderent aplicativ. Tabelul de corelare între competenţe şi conţinuturi, prezentat la pct. 3, specifică din ce unitate de competenţă provin competenţele care se agregă şi care sunt conţinuturile ce permit profesorului să formeze, elevului să demonstreze şi evaluatorului să evalueze performanţa vizată de respectivele competenţe. Se va ţine cont de faptul că profesorul are libertatea de a alege ordinea conţinuturilor şi modul de organizare a activităţilor de învăţare, în raport cu experienţa şi viziunea proprie. Procesul de predare-învăţare trebuie să aibă un caracter activ şi centrat pe elev. În acest sens se recomandă realizarea unei evaluări iniţiale care să permită obţinerea unor informaţii relevante despre stilul de învăţare al elevilor (auditiv, vizual, practic) şi tipul de inteligenţă al acestora. Aceste informaţii vor sta la baza adaptării strategiilor de predare-învăţare la particularităţile elevilor. Plecând de la principiul integrării, care asigură accesul în şcoală al oricărui copil, acceptând că fiecare copil este diferit, se va avea în vedere utilizarea de metode specifice pentru dezvoltarea abilităţilor, cunoştinţelor şi atitudinilor pentru acei elevi care prezintă deficienţe integrabile, adaptându-le la specificul condiţiilor de învăţare şi comportament (utilizarea de programe individualizate, pregătirea de fişe individuale pentru elevii care au nevoie şi care le cer, utilizarea instrumentelor ajutătoare de învăţare, aducerea de laude chiar şi pentru cele mai mici progrese şi stabilirea împreună a paşilor următori). Alegerea tehnicilor de instruire revine profesorului, care are sarcina de a individualiza şi de a adapta procesul didactic la particularităţile elevilor, de a centra procesul de învăţare pe elev, pe nevoile şi disponibilităţile sale, în scopul unei valorificări optime a acestora, individualizării învăţării, lărgirii orizontului şi perspectivelor educaţionale, de a diferenţia sarcinile şi timpul alocat etc. Lucrul în grup, simularea, practica în atelier/la locul de muncă, discuţiile de grup, prezentările video, multimedia şi electronice, temele şi proiectele integrate, vizitele etc. contribuie la învăţarea eficientă, prin dezvoltarea abilităţilor de comunicare, negociere, luarea deciziilor, asumarea responsabilităţii, sprijin reciproc, precum şi a spiritului de echipă, competiţional şi a creativităţii elevilor. Specificul disciplinei impune metode didactice interactive, recomandând cu precădere aplicaţiile practice în echipă, metoda descoperirii, a demonstraţiei, conversaţia euristică. 7. Sugestii cu privire la evaluare Evaluarea continuă a elevilor va fi realizată de către cadrele didactice pe baza unor probe scrise, orale sau practice, care se referă explicit la criteriile de realizare menţionate în standard, respectând specificaţiile diferitelor circumstanţe sau contexte de aplicare. Activităţile propuse pot fi evaluate folosind diverse tehnici şi instrumente de evaluare: probe orale, scrise, practice, observarea activităţii şi comportamentului elevului consemnată în fişele de evaluare şi de progres al elevului. Rezultatele activităţilor desfăşurate şi rezultatele evaluărilor, colectate atât de profesor, cât şi de elev, trebuie strânse şi organizate astfel încât informaţiile să poată fi regăsite cu uşurinţă: - elevilor le pot fi necesare pentru actualizarea, pentru reluarea unor secvenţe la care nu au obţinut feedback pozitiv; - profesorilor le pot fi necesare ca dovezi ale progresului înregistrat de elev şi ca dovezi de evaluare. 8. Bibliografie 1. Echipamente electrice şi electronice pentru cinematografie, Al. Marin, P. Alexandru, ş.a., Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978 2. Sonorizarea filmului de amatori, Al. Marin, A. Mâscă, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1987 3. Sunetul în sala de cinematograf, Al. Marin, V. Burlacu, N. Niculescu, Ed. Tehnică, Bucureşti 1985 4. Tehnologia prelucrării peliculei, V. Munteanu, EDP, 1975 5. Sisteme de înregistrare audio-video, Marius Oteşteanu, Florin Alexa, Ed. De Vest, Timişoara, 1997 6. Tehnica înregistrării sunetului şi aparatura, Al. Marin, V. Burlacu, EDP, 1977 MODULUL III Sănătatea şi securitatea muncii 1. Notă introductivă Modulul "Sănătatea şi securitatea muncii" face parte din cultura de specialitate pentru domeniul de pregătire de bază "Protecţia mediului", clasa a IX-a, ciclul inferior al liceului, filiera tehnologică şi are alocat un număr de ore conform planului de învăţământ. Acest modul reuneşte unităţile de competenţe-cheie "Igiena şi securitatea muncii" din standardele de pregătire de nivel 1 şi 2 de calificare şi ca urmare vizează competenţe general valabile în orice domeniu de pregătire de bază. Aspectele specifice privitoare la securitatea şi sănătatea în muncă vor fi precizate la modulele de specialitate, unde vor fi prezentate cerinţele fiecărui loc de muncă sau ale fiecărei tehnologii şi fiecărui echipament. 2. Unitatea/Unităţile de competenţe/rezultate ale învăţării la care se referă modulul - Igiena şi securitatea muncii - nivel 1 - Igiena şi securitatea muncii -- nivel 2 3. Corelarea rezultatelor învăţării şi criteriilor de evaluare 4. Conţinutul formării 5. Resurse materiale minime necesare parcurgerii modulului În cadrul instruirii prin modulul "Sănătatea şi securitatea muncii" se pot utiliza fişe de documentare, folii, videoproiector, CD, panouri avertizoare, echipamente de protecţie utilizate în domeniul chimiei industriale, formulare de instructaje de protecţia muncii, stingătoare de incendii etc. 6. Sugestii metodologice Timpul alocat pentru studierea modulului este de 36 de ore de pregătire teoretică, urmând a se extinde printr-o formare specifică fiecărui loc de muncă pe parcursul stagiului de practică ce se va desfăşura la operatorul economic după finalizarea clasei a X-a. În elaborarea curriculumului pentru modulul "Sănătatea şi securitatea muncii" s-a pornit de la unităţile de competenţe-cheie "Igiena şi securitatea muncii" din standardele de pregătire profesională de la nivelurile 1 şi 2. Dobândirea rezultatelor învăţării se va realiza prin activităţi de pregătire teoretică precum: expunerea, explicaţia şi conversaţia, dar mai cu seamă se vor utiliza metode de predare activ-participative precum: simularea, studiul de caz, jocul de rol, exerciţiul. Un accent deosebit se va pune pe motivarea învăţării prin metoda descoperirii, precum şi pe documentare şi căutarea informaţiilor utilizând cele mai moderne surse. Se recomandă ca instruirea să se desfăşoare în cabinete de protecţia muncii special amenajate şi dotate cu materiale documentare şi instrumente moderne de predare precum: videoproiector, filme tematice, colecţii de legi şi normative privind securitatea şi siguranţa muncii, reviste de specialitate etc. Metodele de predare/învăţare trebuie să fie centrate pe elev, să stimuleze participarea activă şi directă a elevilor în timpul procesului de predare/învăţare. Metodele pentru implicarea activă a elevilor sunt recomandate luând în considerare gradul de relevanţă faţă de modul, cum ar fi: formare practică, simulare, jocuri de roluri, aplicaţii în caz de alarmă de incendiu, vizită la un punct de lucru pentru intervenţie în caz de incendiu, dezbateri, studii de caz, problematizare etc. 7. Sugestii cu privire la evaluare Există 3 tipuri de evaluare: iniţială, formativă şi sumativă. Evaluarea iniţială are rolul de a verifica dacă elevul deţine cunoştinţele şi abilităţile necesare pentru a putea parcurge cu succes programul de formare. Evaluarea formativă asigură profesorului/formatorului feed-backul procesului de predare şi învăţare. Prin această evaluare profesorul cunoaşte nivelul de dobândire a noilor cunoştinţe şi abilităţi de către elev şi dacă acesta este pregătit pentru a învăţa noi subiecte. Evaluarea finală a modulului sau evaluarea sumativă verifică dacă au fost dobândite toate rezultatele învăţării asociate modulului. Evaluarea va cuprinde şi activităţi practice în care se va urmări dacă elevul este capabil să lucreze în echipă, să rezolve o problemă, să facă o prezentare, să scrie un raport. În funcţie de specificul modulului, această evaluare poate fi făcută printr-un portofoliu sau miniproiect/proiect. Competenţele-cheie Evaluarea finală a modulului va încorpora de asemenea şi evaluarea acelor competenţe-cheie care se dezvoltă în cadrul modulului împreună cu competenţele tehnice specifice acestuia (de exemplu: utilizarea IT, comunicarea în limba maternă sau în limba străină, competenţe de calcul matematic etc.). Aceste competenţe vor ajuta elevul în învăţarea pe tot parcursul vieţii. Autoevaluarea şi evaluarea în perechi Profesorul va explica întotdeauna ce se aşteaptă de la evaluarea sumativă şi va discuta şi agrea cu elevii criteriile de evaluare pentru o încheiere cu succes a modulului. Profesorul îi va încuraja pe elevi să se autoevalueze sau să se evalueze unul pe celălalt. Profesorul va păstra toate evidenţele evaluării pentru a putea dovedi atingerea rezultatelor învăţării şi a criteriilor din standardul de pregătire şi curriculum. Instrumente de evaluare recomandate Pentru a promova modulul, elevii trebuie să demonstreze că pot întruni toate criteriile asociate cu toate rezultatele. Elevii vor duce la îndeplinire exerciţii practice, proiecte, teme de lucru şi/sau probleme care constituie evaluarea modulului. 8. Bibliografie - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006 - Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, cu modificările ulterioare - Hotărârea Guvernului nr. 493/2006 privind Cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de zgomot, cu modificările şi completările ulterioare Reviste de specialitate: - "Risc şi securitate în muncă" - revistă de informare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, editată de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii Redacţia: bd. Ghencea nr. 35A, sectorul 6, 061695, Bucureşti, tel./fax: