DECIZIE nr. 400 din 16 octombrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 4 februarie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Stancioiu Catalin şi Constantinescu Daniela Venturia împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 133 din 22 mai
- Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 24 septembrie 1997 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 octombrie 1997 şi apoi pentru data de 16 octombrie
- CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 18 februarie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.369/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, ridicată de intimaţii-reclamanţi Stancioiu Catalin şi Constantinescu Daniela Venturia. Prin Decizia nr. 133 din 22 mai 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca, asupra constituţionalităţii art. 330, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, constatând, pe de o parte, ca art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 şi art. 330^4 sunt constituţionale, iar pe de altă parte, ca prevederile art. 330^2 alin. 1 sunt neconstituţionale. În consecinţa, cu privire la art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea a apreciat că nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii sale, iar cu privire la art. 330^2 alin. 1, prin decizia recurată s-a statuat ca excepţia este lipsită de obiect. În ce priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat ca excepţia este, de asemenea, lipsită de obiect, ţinând seama de modificarea prevederilor legale respective prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, prin care s-a instituit un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare de către Ministerul Public. Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 133 din 22 mai 1997, intimaţii-reclamanţi au declarat recurs, în termen legal, pentru următoarele motive: - prevederile art. 330, art. 330^1, art. 330^2 şi art. 330^3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale "atât pe aspectul nelimitarii termenului de recurs, cat şi pe aspectul faptului ca aceste dispoziţii ataca tocmai baza dreptului de petiţionare"; - modificarea prin Legea nr. 17/1997 a art. 330^1 din Codul de procedură civilă "nu operează retroactiv, vătămarea noastră prin lege persistand". Potrivit art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este nefondata. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Primul motiv de recurs se referă la faptul ca dispoziţiile legale ce au făcut obiectul excepţiei invocate "ar fi contrare prevederilor constituţionale privind dreptul de petiţionare". Astfel cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 39/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993, "dreptul de petiţionare se concretizează în cereri, reclamaţii, sesizări şi propuneri, în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiţiei". De aceea, procedura judiciară pentru, valorificarea unui drept subiectiv nesocotit ori încălcat sau pentru realizarea unui interes care se poate obţine numai pe calea justiţiei nu este un aspect al dreptului de petiţionare. Ţinând seama de cele statuate prin aceasta decizie, care se întemeiază pe prevederile art. 47 coroborate cu art. 21 din Constituţie, rezultă ca motivul de recurs invocat este neîntemeiat. În ce priveşte critica formulată, în sensul inexistentei unui termen pentru declararea recursului în anulare, motivul de recurs este, de asemenea, neîntemeiat, ţinând seama de dispoziţiile Legii nr. 17/1997, prin care s-a instituit un astfel de termen. Referitor la modul de aplicare a acestei legi, cu privire la procesele în curs, întrucât aceasta constituie o problemă de interpretare legată de aplicarea legii în timp, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, competenţa de soluţionare aparţine exclusiv instanţelor judecătoreşti, astfel ca nici acest motiv de recurs nu este întemeiat. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Stancioiu Catalin şi Constantinescu Daniela Venturia împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 133 din 22 mai
- Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 16 octombrie
- PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Doina Suliman ----------------