DECIZIE nr. 131 din 25 februarie 2010

(4)şi art. 11 alin.

(1)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 164 din 15 martie 2010 Acsinte Gaspar - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin.

(4)şi art. 11 alin.

(1)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Lin Liming în Dosarul nr. 2.126/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 5.350D/2009 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Hou Shouhuo în Dosarul nr. 2.719/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. În ambele dosare se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea. Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 5.350D/2009 la Dosarul nr. 5.054D/2009, care a fost primul înregistrat. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autoarei excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 5.054D/2009. Aceasta solicită, prin interpret, admiterea excepţiei, precizând că Oficiul Român pentru Imigrări a dispus returnarea sa, fără să îi acorde suficient timp pentru a introduce o plângere. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă, întrucât motivările excepţiei vizează complinirea unor omisiuni de reglementare. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 9 iunie 2009 şi 12 mai 2009, pronunţate în dosarele nr. 2.126/2/2009 şi nr. 2.719/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin.

(4)şi art. 11 alin.

(1)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţiile au fost ridicate de Lin Liming şi Hou Shouhuo în cauze având ca obiect menţinerea regimului tolerării şederii pe teritoriul României, respectiv soluţionarea plângerii împotriva unei decizii de returnare de pe teritoriul României. În motivările excepţiilor de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece textele de lege criticate nu prevăd cu privire la situaţii similare cu cele în care autorii excepţiei se află. În acest sens, arată că este posibil ca Oficiul Român pentru Imigrări să emită o decizie de returnare a străinului în acelaşi moment în care îi comunică acestuia decizia de respingere a cererii de acordare a regimului tolerării pe teritoriul României, aşadar înainte de expirarea termenului legal de contestare a deciziei de respingere a cererii de menţinere a regimului de tolerare. O astfel de situaţie are drept consecinţă transformarea dreptului la justiţie într-un drept formal şi iluzoriu, actul de justiţie fiind golit de conţinutul său. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază, în punctul său de vedere transmis în Dosarul nr. 5.054D/2009, că prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei nu împiedică părţile interesate să apeleze la instanţele judecătoreşti şi să se prevaleze de toate garanţiile procesuale care condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului prezent, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin.

(4)şi art. 11 alin.

(1)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut: - Art. 4 alin.

(4): "

(4)Străinii aflaţi pe teritoriul României sunt obligaţi să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat şederea, precum şi să depună toate diligenţele necesare pentru a ieşi din România până la expirarea acestei perioade."; - Art. 11 alin.

(1): "Străinii aflaţi temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de şedere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de şedere." În opinia autorilor excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie privind accesul liber la justiţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că argumentele formulate de autorii acesteia în motivarea pretinsei neconstituţionalităţi a textelor de lege criticate constituie, în realitate, consecinţe ale modalităţii de aplicare în practică a acestora. Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea şi interpretarea legii la speţe individual determinate revine exclusiv instanţelor de judecată învestite cu soluţionarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepţiile de neconstituţionalitate, excedând competenţei Curţii Constituţionale. Totodată, Curtea constată că autorii excepţiei îşi întemeiază criticile şi pe lipsa din cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 a unor prevederi care să prevină posibilitatea apariţiei în practică a situaţiilor concrete descrise de aceştia în cuprinsul motivărilor scrise ale excepţiei. Instanţa de contencios constituţional nu poate examina, însă, astfel de critici, întrucât, potrivit art. 2 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin.

(4)şi art. 11 alin.

(1)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Lin Liming în Dosarul nr. 2.126/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Hou Shouhuo în Dosarul nr. 2.719/2/2009 al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 februarie 2010. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu --------