DECIZIE nr. 86 din 19 mai 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 8 iulie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.283/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 12 mai 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 19 mai 1998. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 13 februarie 1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă contravin art. 128 şi 130 din Constituţie. Se arata ca, întrucât, potrivit art. 130 din Constituţie, declararea recursului în anulare constituie o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, este firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac, conform art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exerciţiu al aceloraşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv. Prevederea atacată este neconstitutionala, deoarece transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public şi se exercită prin procurorii constituiţi în parchete, incalcandu-se astfel ordinea de drept. Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată nu este intemeiata. Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ar urma să fie respinsă, deoarece, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996. Soluţia de principiu pronunţată de Curtea Constituţională prin aceasta decizie definitivă este obligatorie, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 47/1992. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit.
- c)din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocată. Potrivit art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, "Până la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile din proces pot cere continuarea judecaţii". Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul că dispoziţiile sale sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "Art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodată, dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Decizia nu a fost atacată cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^4, astfel ca ea a rămas definitivă. Faptul ca întregul text a fost declarat constituţional nu a împiedicat părţile, în alte cauze, sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, Curtea mentinand prin deciziile pronunţate aceeaşi soluţie de constituţionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care să facă necesară reconsiderarea practicii sale. Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat şi prin deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând aceasta excepţie. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut, în esenta, ca textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, nu contravin art. 125 şi 128 din Constituţie, deoarece faptul ca o cale de atac, care se poate exercita numai de către procurorul general, este continuată, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre părţi, nu este o problemă de constituţionalitate, ci de opţiune legislativă ce nu poate fi cenzurata de justiţia constituţională. S-a reţinut, de asemenea, ca posibilitatea părţii interesate de a cere continuarea judecării recursului în anulare, în cazul în care procurorul general l-a retras, nu contravine nici unei prevederi constituţionale, deoarece prevederile art. 128 şi 130 din Constituţie nu sunt afectate, iar exercitarea recursului în anulare s-a făcut în condiţiile legii şi partea nu va putea susţine un alt motiv decât cel invocat de procurorul general, dar, desigur, în lumina intereselor sale. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
- c)şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.283/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu -----------