← România

DECIZIE nr. 817 din 3 iulie 2008

DECIZIE nr. 817 din 3 iulie 2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 574 din 30 iulie 2008 Ioan Vida - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihaela Ionescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, excepţie ridicată de Consiliul Local Negrileşti din judeţul Galaţi în Dosarul nr. 389/324/2007 al Judecătoriei Tecuci. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 17 iunie 2008, în prezenţa apărătorului părţilor Societatea Comercială "Lovrina 2000" - S.R.L. din comuna Munteni, Societatea Agricolă Înfrăţirea din comuna Munteni, Asociaţia Familială Vasiliu Radu Ion şi Cătălin Decebal Ţarin, avocatul Bogdan Rădulescu, cu împuternicire avocaţială la dosar, şi în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind consemnate în încheiere. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 3 iulie

  1. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 21 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 389/324/2007, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate. Excepţia a fost ridicată de Consiliul Local Negrileşti din judeţul Galaţi într-o cauză civilă având ca obiect obligaţia de a face, respectiv pronunţarea unei hotărâri prin care acesta să fie obligat să atribuie în folosinţă reclamanţilor suprafaţa de 3,5 ha teren aferent fermelor pe care le au în folosinţă gratuită, în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/
  2. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate, care prevăd atribuirea în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate asociaţiilor crescătorilor de animale şi unor persoane fizice sau persoane juridice, precum şi dispoziţiile care obligă autorităţile administraţiei publice locale să le vândă, după o perioadă de 5 ani, sunt neconstituţionale. Susţine că prevederile criticate încalcă dispoziţiile constituţionale potrivit cărora proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal, indiferent de titular, precum şi principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, "consiliile locale aflându-se în situaţia în care nu-şi mai pot îndeplini, în mod autonom, scopul consacrat de art. 121 alin.

(2)din Constituţie." De asemenea, consideră că actul normativ criticat afectează şi interesele comunităţii locale, deoarece impun atribuirea în folosinţă gratuită pe o perioadă de 5 ani şi apoi vânzarea construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate la un preţ echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţă gratuită, iar nu de la momentul vânzării, preţul fiind inferior faţă de preţul pieţei. Arată că, pe de o parte, se condiţionează atribuirea acestor imobile unor persoane juridice de capacitatea financiară a acestora pentru a desfăşura activităţi de creştere a animalelor, iar, pe de altă parte, autorităţile publice locale sunt obligate să suporte consecinţele financiare ca urmare a atribuirii gratuite urmate de vânzarea la un preţ inferior faţă de preţul pieţei. În susţinerea excepţiei, autorul acesteia invocă şi Decizia Curţii nr. 871/2007 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005, apreciind că există identitate între situaţiile create prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 110/2005 şi prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, fiind incidente aceleaşi motive de neconstituţionalitate. Judecătoria Tecuci consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată în parte, în ceea ce priveşte prevederile art. 4 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001. Apreciază că, prin aceste prevederi, legiuitorul aduce atingere dreptului de proprietate privată al unităţilor administrativ-teritoriale asupra terenurilor şi a construcţiilor zootehnice edificate pe acestea, în sensul că încalcă dreptul de dispoziţie al acestora asupra bunurilor ce le aparţin, întrucât nu se prevede niciun caz în care s-ar putea refuza de către consiliile locale încheierea contractului de vânzare-cumpărare. Menţionează că aceste prevederi reglementează un transfer silit de proprietate care nu respectă dispoziţiile referitoare la expropriere stabilite de art. 44 din Constituţie şi art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, arată că prin stabilirea preţului la care urmează să aibă loc vânzarea, preţ care nu are în vedere valoarea de piaţă a bunurilor vândut la momentul vânzării, nu se realizează compensaţia reparatorie corespunzătoare a proprietarului, astfel că se aduce atingere dreptului de proprietate, iar această încălcare nu este justificată în niciun fel, chiar luând în considerare scopul urmărit de legiuitor, respectiv încurajarea creşterii animalelor şi repunerea în circuitul agricol al unor construcţii dezafectate. Menţionează că legiuitorul nu a prevăzut nimic cu privire la păstrarea destinaţiei construcţiilor zootehnice, după vânzarea lor, în condiţiile art. 7 alin.
(1)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 sunt constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin.
(2)şi ale art. 136 alin.
(5). În acest sens arată că prevederile criticate permit legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate, astfel încât acestea să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate. Totodată, apreciază că prevederile criticate sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale ale art. 120 alin.
(1)care se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativteritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal. Face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 415/2003 şi nr. 181/2003. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile părţilor prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168 din 13 decembrie 2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 20 decembrie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 387 din 13 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 469 din 1 iulie
  1. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 a fost modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 102 din 29 august 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 11 septembrie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 78 din 12 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 194 din 26 martie
  2. Totodată, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 335 din 8 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 674 din 27 iulie
  3. Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin.
(2)privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, ale art. 136 alin.
(5)privind inviolabilitatea proprietăţii private, în condiţiile legii organice, ale art. 120 alin.
(1)care consacră principiul autonomiei locale, ale art.121 referitoare la autorităţi comunale şi orăşeneşti şi ale art. 154 referitoare la conflictul temporal de legi. Examinând actul normativ supus controlului de constituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 stabilesc măsuri pentru atribuirea construcţiilor zootehnice şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate în folosinţa gratuită a asociaţiilor crescătorilor de animale, cu sau fără personalitate juridică, precum şi a persoanelor fizice sau juridice care formulează cerere scrisă şi dovedesc capacitatea tehnică şi financiară de a desfăşura activităţi de creştere a animalelor. Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit.
  1. a)din ordonanţa de urgenţă, între construcţiile zootehnice dezafectate supuse acestor măsuri sunt atât "bunuri imobile aflate în proprietatea privată a [...] unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, precum şi cele din patrimoniul societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat din agricultură", cât şi fabrici de nutreţuri combinate dezafectate aflate în patrimonial societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat (lit. b). Conform art. 3 din ordonanţă, construcţiile zootehnice dezafectate, aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale, "vor fi atribuite în folosinţă gratuită persoanelor prevăzute la art. 2 lit.
  2. c)de către consiliile locale", construcţiile zootehnice dezafectate, aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat "vor fi atribuite în folosinţă gratuită persoanelor prevăzute la art. 2 lit.
  3. c)de către aceste societăţi comerciale [...]", iar fabricile de nutreţuri combinate dezafectate "vor fi atribuite în folosinţă gratuită persoanelor prevăzute la art. 2 lit.
  4. c)de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului". Potrivit art. 4 alin.
(1)din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, "atribuirea în folosinţă gratuită a construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incintă persoanelor prevăzute la art. 2 lit.
  1. c)se face în baza unui contract pe care acestea îl încheie cu consiliile locale, cu societatea comercială ce deţine în patrimoniu construcţiile zootehnice dezafectate [...] pentru o perioadă de maximum 5 ani, cu obligaţia de a desfăşura activitatea de creştere a animalelor şi/sau producerea de nutreţuri combinate". Construcţiile zootehnice şi fabricile de nutreţuri combinate dezafectate se atribuie în folosinţă gratuită prin contract, în baza unei cereri care se depune la direcţiile generale pentru agricultură şi industrie alimentară judeţene de către persoanele prevăzute la art. 2 lit.
  2. c)din ordonanţa de urgenţă [art. 6 alin.
(1)]. Totodată, potrivit art. 7 alin.
(1), "la expirarea termenului de maximum 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă gratuită sau după efectuarea investiţiilor prevăzute în contractul de atribuire în folosinţă gratuită, fabrica de nutreţuri combinate, construcţia zootehnică, terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevăzute la art. 2 lit. c), care le-au avut în folosinţă gratuită, potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, la un preţ echivalent cu 10% din valoarea contabilă a acestora la momentul atribuirii în folosinţa gratuită, stabilită potrivit normelor metodologice". Curtea constată că, asupra constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, raportat la prevederile art. 120 din Constituţie, s-a pronunţat prin Decizia nr. 181 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 477 din 4 iulie 2003, statuând că dispoziţiile acestei ordonanţe sunt constituţionale. Examinând motivele de neconstituţionalitate invocate privind încălcarea principiului autonomiei locale, consacrat de art. 120 alin.
(1)şi
(2)din Constituţie, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate, întrucât esenţial în acest sens este că măsura a fost instituită prin ordonanţă de urgenţă, act de nivelul legii. Curtea a reţinut, în legătură cu acest aspect, că în jurisprudenţa sa a mai examinat, în legătură cu alte acte normative (legi şi ordonanţe), critici care vizau încălcări ale principiului autonomiei locale prin instituirea unor obligaţii pentru consiliile locale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a reţinut în considerentele sale că "principiul autonomiei locale nu include şi absolvirea autorităţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectării legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţării". De asemenea, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a reţinut că "dispoziţiile constituţionale ale art. 119 şi art. 120 alin.
(2)se referă la principiul autonomiei locale în cadrul organizării administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, iar nu la existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal". Curtea a reţinut că însăşi Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, intrată în vigoare la 1 septembrie 1988, ratificată de România prin Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, face referire, potrivit art. 3 pct. 1, la cadrul legal intern, prin reglementarea conceptului de autonomie locală ca "dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice". Pentru aceleaşi considerente, actul normativ criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 121 privind autorităţile comunale şi orăşeneşti. Totodată, Curtea constată că asupra constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001, raportat la prevederile art. 41 alin.
(2)şi
(3)(în prezent art. 44) şi ale art. 135 alin.
(6)[în prezent art. 136 alin.
(5)] din Constituţie, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 415 din 11 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 10 februarie 2004. Curtea a reţinut că art. 44 alin.
(1)din Constituţie, potrivit căruia "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", permite legiuitorului ca, în considerarea unor interese specifice, să instituie reguli care să armonizeze incidenţa şi a altor drepturi fundamentale ale cetăţenilor decât cel de proprietate, într-o interpretare sistematică a Constituţiei, astfel încât ele să nu fie suprimate prin modul de reglementare a dreptului de proprietate. Curtea a reţinut că măsurile instituite prin ordonanţa de urgenţă criticată vizează repunerea în circuitul economic agricol a unor construcţii dezafectate, deturnate de la destinaţia lor firească, în scopul încurajării dezvoltării creşterii animalelor, cu consecinţe pozitive asupra dezvoltării economice a unităţilor administrativ-teritoriale. Or, acţionând astfel, statul se situează în planul exercitării concrete, prin activitatea normativă, a atribuţiilor sale privind "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică" şi "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii", în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin.
(2)lit.
  1. b)şi
  2. f)din Constituţie. Pentru aceleaşi considerente, actul normativ criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 136 alin.
(5)privind inviolabilitatea proprietăţii private. Cele statuate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii. De asemenea, Curtea constată că actul normativ criticat nu instituie transmiterea silită a dreptului de proprietate. Posibilitatea vânzării construcţiilor zootehnice dezafectate, a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, a terenurilor de sub construcţii şi a celor din incintă, aflate în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat este reglementată, prin norme dispozitive, de art. 7 alin.
(1)din ordonanţă care prevede că "la expirarea termenului de maximum 5 ani prevăzut în contractul de atribuire în folosinţă gratuită [...] fabrica de nutreţuri combinate, construcţia zootehnică, terenul de sub acestea şi incintele aferente pot fi vândute persoanelor prevăzute la art. 2 lit.
  1. c)[...]". Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 154 referitoare la conflictul temporal de legi, se constată că acestea nu au incidenţă în prezenta cauză. În fine, Curtea reţine că, prin notele scrise comunicate la dosar, autorul excepţiei a susţinut şi contrarietatea prevederilor de lege criticate în raport de dispoziţiile constituţionale ale art. 16 şi ale art. 135. Curtea nu poate reţine aceste critici, având în vedere că nu au fost menţionate în încheierea instanţei de fond prin care a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
  2. d)şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2001 privind punerea în valoare a construcţiilor zootehnice dezafectate, destinate creşterii, îngrăşării şi exploatării animalelor, precum şi a fabricilor de nutreţuri combinate dezafectate, excepţie ridicată de Consiliul Local Negrileşti din judeţul Galaţi în Dosarul nr. 389/324/2007 al Judecătoriei Tecuci. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu _________

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.