DISCURS din 27 ianuarie 1990

DISCURS din 27 ianuarie 1990 al presedintelui Consiliului Frontului Salvarii Naţionale la Radioteleviziunea Română Libera Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 16 din 27 ianuarie 1990 Preşedintele Consiliului Frontului Salvarii Naţionale, domnul Ion Iliescu, a rostit, joi seara, la Radioteleviziunea Română Libera, urmatorul discurs: Stimati compatrioti, La ultima sa reuniune, Consiliul Frontului Salvarii Naţionale a adoptat decizia privind participarea frontului la viitoarele alegeri. Au fost prezentate pe larg şi la televiziune şi în presa ratiunile acestei decizii. Ecourile sînt în cea mai mare parte pozitive, cei mai mulţi salutînd înlăturarea echivocului care plana în aceasta chestiune, mai ales ca urmare a presiunii unor cercuri interesate în neparticiparea frontului în alegeri, care au şi alimentat numeroase confuzii şi inexactitati. Intii, trebuie să facem o precizare. Niciodata, conducerea Frontului Salvarii Naţionale nu a afirmat că nu va participa la alegeri. Am intirziat sa dezbatem în consiliu aceasta problema, intrucit nu probleme campaniei electorale ne-au preocupat în toata această perioadă, ci probleme mult mai presante ale vietii noastre economice şi sociale. Însă ar fi fost absurd, asa cum au subliniat numerosi cetăţeni, ca frontul, motor al stabilizarii şi refacerii naţionale, sa absenteze de la alegeri. În nici o clipa, Frontul Salvarii Naţionale nu a sugerat şi, cu atit mai puţin, nu a actionat în directia sufocarii altor formatiuni politice, a eliminarii lor din arena politica. Dimpotriva, aparitia partidelor este rezultatul unui proces de democratizare la care frontul a subscris. Ne-a surprins cu atit mai mult modul în care comunicatul publicat ieri, în numele partidelor Naţional Taranesc, Naţional Liberal şi Social-Democrat, pune în discutie de o maniera violenta şi agresiva decizia Consiliului Frontului Salvarii Naţionale de a participa la alegeri. I se reproseaza, acum, consiliului ca a hotarit aceasta cu de la sine putere, fără a se consulta cu exponentii opiniei publice. Este un mod cel puţin straniu de a pune problema. Orice grupare politica are dreptul sa decida de sine statator asupra participării sale la alegeri. Însă frontului i se contesta de către semnatari acest drept. De unde pînă unde aceasta discriminare? Ce are aceasta comun cu spiritul democratic al viitoarelor alegeri? Un argument al autorilor este ca, fiind la putere, frontul dispune de avantaje faţă de celelalte formatiuni politice. Este oare acesta un argument rational? Care partid sau grupare politica aflata la putere se rezuma doar sa organizeze alegeri, renuntind sa participe la ele? Au avut sus-amintitele partide în istoria lor o asemenea experienta? Sau exista undeva în lume un astfel de precedent? Intrebarea fireasca ar trebui să fie alta. Cum de se poate pune în discutie dreptul frontului de a se prezenta la alegeri, singura forta reala, născută în focul revolutiei, în ziua de 22 decembrie 1989, care şi-a asumat întreaga raspundere de a se situa în fruntea miscarii revolutionare, de a conduce, în strinsa colaborare cu armata, lupta pentru infringerea detasamentelor speciale ale securitatii şi ale teroristilor şi, apoi, riscul de a conduce destinele tarii, într-o perioadă de criza profunda? Pentru ca este un veritabil risc politic sarcina pe care şi-a asumat-o frontul în aceste zile. Nu este vorba de a ne atribui merite, dar consiliul frontului şi guvernul au depus eforturi uriase în aceasta luna, în condiţii deosebit de grele, rezolvind, în acelasi timp, probleme vitale ale societatii noastre, ale oamenilor. Pentru prima oara în istoria României, ministrii care raspund de diferite domenii au venit în faţa camerelor de luat vederi pentru a informa cinstit şi deschis poporul asupra situaţiei reale. Situaţia ramine, în continuare, incordata şi grea. Obiectivele platformei-program a frontului privind salvarea naţionala, care au intrunit adeziunea larga a poporului, nu se epuizează în urmatoarele luni, o dată cu alegerile. Cum ar putea frontul, care s-a angajat în faţa tarii sa infaptuiasca platforma-program, sa promoveze o veritabila democratie în viaţa tarii, sa abdice deodata de la raspunderile asumate? Nu ar insemna retragerea sa un nou vid în viaţa politica a tarii? Chemarea partidelor istorice, ca şi unele opinii similare în unele articole aparute în presa, de a rasturna sau destabiliza frontul reprezinta un mare pericol pentru soarta tarii. Asa cum este el, cu slabiciunile şi lipsurile sale, Frontul Salvarii Naţionale este singura structura, inca foarte fragila, care duce greul pe umerii săi. Prabusirea acestui edificiu înseamnă impingerea tarii în haos. Partidele politice nu pot fi absolvite de raspunderea ce le revine pentru stabilitatea tarii în această perioadă de tranzitie. Facem apel la ele sa treaca peste pasiunile politice şi ambitiile electorale şi sa colaboreze loial la consolidarea stabilitatii tarii, condiţie necesară inclusiv pentru asigurarea unor alegeri libere, civilizate. Noi nu am abdicat şi nu abdicam de la platforma-program de a promova pluralismul politic. Frontul s-a aratat deschis şi receptiv la cererea expresa a partidelor. Am aminat data alegerilor. Proiectul Legii electorale, elaborat de un grup de juristi, specialisti în drept constituţional, a fost difuzat şi partidelor politice. Doi juristi din partea Partidului Naţional Taranesc au colaborat cu Comisia legislativa inca din perioada de elaborare. Sîmbăta urmeaza să aibă loc o intilnire comuna pentru a colecta observatiile tuturor, urmind ca apoi ele să fie date publicităţii şi supuse dezbaterii public. Am oferit posibilitatea colaborarii concrete cu consiliul frontului. Citeva partide s-au aratat interesate să între în componenta consiliului. Domnul Nicu Stancescu, din partea Partidului Unităţii Democratice, conduce, ca membru al consiliului, Comisia naţionala pentru rezolvarea sesizarilor şi doleantelor celor care au fost victimele dictaturii. În guvern a fost inclus un ministru din partea Partidului Naţional Liberal, domnul Mihnea Marmeliuc, ministrul muncii şi ocrotirilor sociale, doua personalitati independente - domnul Mihail Sora la invatamint şi domnul Stoicescu Nicolae la culte; un consilier al primului-ministru, domnul Grigorescu Nicolae, este, de asemenea, reprezentantul Partidului Naţional Liberal. Am lasat portile deschise pentru largirea unei astfel de colaborari şi angajarea altor partide în gestiunea tarii pe această perioadă. Se afirma ca la alegeri nu pot participa decit partide politice. Dacă frontul vrea sa participe, se spune, ar trebui să se transforme în partid politic şi să-şi declare, deci, coloratura. Am aratat ca aceasta e o prejudecata şi o confuzie intretinuta artificial; lipsa unei structuri rigide de partid şi existenta unei platforme-program cu o asemenea deschidere urmarind unirea celor mai largi interese ale tuturor categoriilor de cetăţeni constituie chiar o virtute a acestei miscari. În viaţa politica şi din alte tari au aparut, în zilele noastre, tendinte noi. Vechile notiuni privind structura de partid sînt depăşite, exista chiar o retinere faţă de denumirea de partid. Nu intimplator au aparut forme şi denumiri noi - forumuri, miscari ecologiste, sindicale, care participa la alegeri şi nimeni nu le contesta acest drept. Cu ce autoritate se contesta Frontului Salvarii Naţionale acest drept? Noi nu ne-am referit la miscarile din alte tari pentru a motiva legitimitatea noastra. Legitimitatea Frontului Salvarii Naţionale a fost data de insasi revolutia noastra, iar caracterul ei de miscare este dat de adeziunea unor categorii intregi de cetăţeni la platforma şi activitatea concreta a frontului pusa în slujba poporului. Se pun intrebari în legătură cu modul de constituire a Consiliului Frontului Salvarii Naţionale. Asa cum declaram la 22 decembrie 1989, cu prilejul prezentarii comunicatului către tara al consiliului frontului, prima lista de 39 nume constituia componenta provizorie, compusa spontan dintre oamenii care au demonstrat spirit de sacrificiu în anii tiraniei, din tineri, muncitori, studenti, reprezentanti ai intelectualitatii, ai armatei care s-au aflat, în zilele respective, în locurile periculoase ale Capitalei în lupta pentru rasturnarea dictaturii. Am spus ca lista ramine deschisa pentru completarea şi definitivarea componentei consiliului naţional, am solicitat propuneri din judete, fiind inclusi în consiliu reprezentantii tuturor judetelor şi largind reprezentarea unor categorii sociale şi a minoritatilor naţionale. Nu trebuie identificata, însă, componenta actuala a consiliilor Frontului Salvarii Naţional la nivel central şi local cu viitoarele candidaturi ale frontului în alegeri. Asa cum s-a discutat în consiliu cu privire la campania electorala, urmeaza să se stabileasca un sistem democratic de promovare a candidaţilor din rindul unor oameni reprezentativi, cu competenţa şi autoritate morala, care să se bucure, de sprijinul colectivelor din care provin şi sa reprezinte în mod echitabil diversele categorii de cetăţeni - muncitori, tarani, intelectuali, tineri, studenti, reprezentanti ai minoritatilor naţionale. Ni se fac reprosuri ca în componenta consiliului frontului şi guvernului s-ar afla fosti membri ai partidului comunist. Se stie ca membri ai partidului comunist erau aproape patru milioane. Printre ei şi printre fostii activisti, chiar cu munci de raspundere, au fost oameni care nu numai că nu sau identificat cu dictatura lui Ceausescu şi cu metodele lui, dar au luat atitudine, s-au straduit sa salveze ce se putea, au fost obiectul unor măsuri de reprimare sau periferizare. Printre cei ce au cazut în luptele pentru rasturnarea dictaturii au fost şi comunisti şi membri ai Uniunii Tineretului Comunist. Deci, condamnind partidul comunist ca structura şi metodele de guvernare, în privinta oamenilor fiecare trebuie judecat după faptele şi comportamentul sau. De altfel, şi în componenta noilor partide, care abia s-au constituit, precum şi a conducerilor acestora, ca şi în rindul gazetarilor dintre cei mai incisivi, pot fi intilniti fosti membri ai partidului comunist. În Consiliul Frontului Salvarii Naţional sînt mulţi membri care nu au apartinut Partidului Comunist Roman. În ceea ce ma priveste, nu am ce ascunde. Am fost o persoană publică şi ma cunosc foarte mulţi oameni din tara. Sînt fiu de muncitor ceferist, fost militant sindical şi al partidului comunist ilegal, care a cunoscut regimul de oprimare politica al anilor '30 şi cruzimea Sigurantei, a aparatului de reprimare din acei ani. A stat în inchisoarea Jilava, în lagarele de la Caracal şi Tirgu Jiu, inaugurate, de altfel, în 1940, în timpul dictaturii regelui Carol. Şi eu, la vîrsta de 12 ani, am fost arestat şi interogat de Siguranţa, în 1942, în legătură cu activitatea ilegala a mamei. După congresul al V-lea, tatal a fost ostracizat pentru pozitia critica faţă de rezolutia Partidului Comunist Roman în problema naţionala, iar în 1944, în lagarul de la Tirgu Jiu, a intrat în conflict cu Gheorghiu-Dej şi a fost exclus din partid. A murit în 1945, la numai 44 de ani. Ca elev şi student, am fost activ în miscarea de tineret. Am lucrat în conducerea organizaţiei de elevi din 1948/1949 - U.A.E.R. Am fost presedinte al U.A.S.R. în anii 1956-1959. Am fost prim-secretar al U.T.C. în perioada 1968-1971. În 1971 am intrat în conflict cu Nicolae Ceausescu la plenara activului ideologic, care a adoptat programul asa-zisei revolutii culturale, moment de lansare de către Ceausescu a dictaturii personale. Am fost indepartat, trimis la Timisoara şi apoi la Iasi, supravegheat şi urmarit permanent de securitate. Din 1979 am lucrat la Consiliul Naţional al Apelor, unde m-am opus promovarii unor investitii oneroase, inclusiv Canalul Dunăre - Bucureşti, drept pentru care am fost eliberat, lucrînd ultimii şase ani la Editura tehnica. Conflictul meu cu Ceausescu, refuzul de a ma alinia practicilor de ploconire şi de cult ale lui Ceausescu, ca şi pozitiile critice exprimate cu diferite prilejuri, public sau în reuniuni mai restrinse, erau bine cunoscute de un numar mare de oameni, membri şi nemembri de partid. Nu numai ca mi-au fost intotdeauna straine practicile totalitare, dictatoriale; ceea ce mi s-a reprosat de către Ceausescu a fost modul deschis de lucru cu oamenii şi practicile democratice de muncă. Singurii judecatori sînt oamenii care m-au cunoscut şi au lucrat cu mine. Nu ma tem de judecată lor. Stimati concetateni, A trecut o luna de la rasturnarea dictaturii. Aceasta luna a schimbat radical infatisarea tarii. S-au infaptuit multe lucruri. Avem, însă, multe greutati. Starea de instabilitate politica, conflictele reale sau intretinute artificial complica şi ingreuneaza buna activitate din sectoarele productive, din industrie şi agricultura, din comert, alimentatie, servicii publice. Dintr-un anumit punct de vedere, este mult mai simplu sa te afli în opozitie, fiind lipsit de raspunderi directe privind conducerea tarii. Noi trebuie să facem faţa zilnic multor probleme presante. În ultimele zile, ni se semnaleaza multe fenomene ingrijoratoare din unele judete din Transilvania, privind tendinta de separatism, care provoaca tensiune şi conflict între cetăţeni români şi cei de naţionalitate maghiara. Este pacat să se alimenteze asemenea tensiuni, după ce revolutia evidentiase interesul comun al românilor şi minoritatilor naţionale în rasturnarea dictaturii, care a provocat numeroase nedreptati şi amaraciuni atit unora, cit şi altora. Probleme mari şi grele stau în faţa noastra, în faţa tarii. Trebuie sa avem taria cu totii ca, în ciuda deosebirilor de vederi şi interese, nerenuntind cu nimic la identitatea proprie, sa gasim acel limbaj comun şi acea platforma comuna de colaborare, care să ne permita sa ne unim eforturile în slujba interesului major al salvarii naţionale. Va multumesc! -------