DECIZIE nr. 305 din 8 noiembrie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru produse petroliere Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 32 din 18 ianuarie 2002 Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrotel Lukoil" - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 8.746/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială. La apelul nominal se prezintă avocaţii Antonie Iorgovan şi Viorel Anghel, în calitate de reprezentanţi ai Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucureşti, lipsind autorul excepţiei şi Societatea Comercială "Petromidia" - S.A. din Navodari, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent informează completul de judecată ca la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea Societăţii Comerciale "Petrotel Lukoil" - S.A. din Ploiesti, prin care se solicita amânarea judecării cauzei în vederea angajării unui apărător. Reprezentanţii Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucureşti solicita respingerea cererii de amânare a judecării cauzei. Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate de autorul excepţiei. Curtea, deliberând, respinge cererea privind amânarea judecării cauzei. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentanţii Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucureşti solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 nu încalcă prevederile constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispoziţiile ordonanţei atacate sunt în concordanta cu prevederile art. 15 alin.
(2), art. 21, art. 41 alin.
(1), art. 49, art. 51, art. 135 alin.
(1)şi
(6)şi ale art. 134 alin.
(1)şi
(2)din Constituţie, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 28 mai 2001, pronunţată în Dosarul nr. 8.746/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, ridicată de parata Societatea Comercială "Petrotel Lukoil" - S.A. din Ploiesti în litigiul având ca obiect cererea Societăţii Naţionale a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucureşti de obligare a acesteia la plata contravalorii unei cantităţi de ţiţei din import şi a penalitatilor de întârziere. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca: ordonanţa criticata "desfiinţează retroactiv fuziunea prin absorbţie a Companiei Române de Petrol de către Societatea Naţionala a Petrolului <<Petrom>> - S.A." - operaţie juridică efectuată la data de 15 iulie 1997 -, incalcandu-se astfel principiul neretroactivitatii legii, consacrat prin art. 15 alin.
(2)din Constituţie; "utilizarea Fondului constituit, pentru acoperirea obligaţiilor de plată aferente fostei Companii Române de Petrol, determina ineficienta hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile având ca obiect plata datoriilor acesteia", incalcandu-se prin aceasta art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie; prin dispoziţiile ordonanţei, "S.C. <<Petrotel Lukoil>> - S.A., în calitate de persoana de drept privat, este obligată să facă plati pentru a acoperi datoriile unei alte persoane juridice de drept privat (Societatea Naţionala a Petrolului <<Petrom>> - S.A.) către un terţ (S.C. <<Petrolimportexport>> - S.A.)", ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 41 alin.
(1)teza întâi şi ale art. 135 alin.
(1)şi
(6)din Constituţie, privind regimul juridic al proprietăţii; Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 este neconstitutionala deoarece "producătorilor şi procesorilor din domeniul petrolier le-a fost restrâns dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate în patrimoniul lor, restrangere determinata de necesitatea acoperirii unor datorii ale unei societăţi comerciale, iar nu de situaţiile excepţionale prevăzute expres de art. 49 alin.
(1)din Constituţie"; prin dispoziţiile sale ordonanţa contravine art. 51 din Legea fundamentală, privind suprematia Constituţiei, deoarece Guvernul nu a respectat "principiul neretroactivitatii, accesul liber la justiţie şi dreptul de proprietate"; Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 contravine "principiilor constituţionale ale economiei de piaţa, consacrate în art. 134 alin.
(1)şi
(2)lit. a), întrucât crearea Fondului special pentru produse petroliere are ca scop plata datoriilor Societăţii Naţionale a Petrolului <<Petrom>> - S.A. către Ministerul Finanţelor, Petrolexport şi Conpet, plata care se realizează de către societăţile comerciale care produc şi proceseaza ţiţei, ceea ce constituie o intervenţie a statului în domeniul unor relaţii comerciale". Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială şi-a exprimat opinia ca "în cauza nu exista nici un motiv din cele prevăzute de art. 23 din Legea nr. 47/1992, pentru respingerea ca inadmisibila a excepţiei de neconstituţionalitate". Potrivit prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul a comunicat punctul sau de vedere în sensul că prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate şi, în consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, susţinerile părţii prezente şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, prevederile din Legea fundamentală invocate, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 249 din 30 noiembrie 2000 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 12 decembrie 2000. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin.
(2), privind neretroactivitatea legii, ale art. 21, privind accesul liber la justiţie, ale art. 41 alin.
(1)teza întâi, care reglementează protecţia proprietăţii private, ale art. 49 alin.
(1), referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 51, privind respectarea Constituţiei, ale art. 134 alin.
(1)şi
(2)lit. a), referitoare la economia de piaţa şi libertatea comerţului, precum şi ale art. 135 alin.
(1)şi
(6), privind regimul juridic al proprietăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata următoarele: Prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 a fost înfiinţat Fondul special pentru produse petroliere, având ca destinaţie acoperirea obligaţiilor de plată ale fostei Companii Române de Petrol, neachitate la data de 13 noiembrie 2000, obligaţii care, potrivit art. 7 alin.
(2)din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 49/1997, au fost preluate de Societatea Naţionala a Petrolului "Petrom" - S.A. din Bucureşti. Mecanismul de constituire a fondului prevăzut la art. 1 din ordonanţa consta în includerea în preţul produselor petroliere livrate, benzina şi motorina, obţinute de producători sau rezultate din procesare, a unei sume fixe în lei reprezentând echivalentul sumei de 0,01 dolari S.U.A. Obligaţia de a calcula şi de a vira sumele rezultate din aplicarea dispoziţiei legale menţionate revine producătorilor şi procesorilor persoane juridice cu sediul în România, indiferent de forma de organizare, natura capitalului şi destinaţia produsului. Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 2 şi ale art. 7 aceste sume nu intră în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată şi reprezintă cheltuiala deductibilă din punct de vedere fiscal. I. Referitor la susţinerea ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin.
(2), conform cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile", Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată deoarece nici una dintre dispoziţiile ordonanţei nu are un caracter retroactiv. Pe de altă parte, Curtea constata ca obiectul ordonanţei nu îl constituie modificarea statutului unor persoane juridice, astfel cum susţine autorul excepţiei, ci crearea Fondului special pentru produse petroliere, destinat acoperirii obligaţiilor de plată aferente fostei Companii Române de Petrol, obligaţii preluate la datoria publică conform prevederilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 72/1997. Nici faptul ca obligaţiile de plată, la care se referă ordonanţa criticata, au luat naştere anterior nu justifica susţinerea ca ordonanţa se aplică retroactiv, aceste obligaţii de plată existând şi continuand sa producă efecte şi la data emiterii ordonanţei. II. Curtea constata ca este neîntemeiată şi susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 sunt neconstituţionale prin raportare la prevederile art. 21 din Constituţie, conform cărora "
(1)Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.
(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept", deoarece prin ordonanţa criticata nu s-a încălcat în nici un fel dreptul producătorilor şi procesorilor de produse petroliere ori al altor subiecte de drept de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor lor subiective. Ordonanţa are, pentru Societatea Comercială "Petrotel Lukoil" - S.A. din Ploiesti, precum şi pentru celelalte persoane juridice aflate în situaţia acesteia, efectul unei cauze legale de stingere a obligaţiei de plată. Asadar, autoarea excepţiei nu se mai afla în situaţia de a se apara, pe cale judiciară, împotriva unei cereri de obligare la plata datoriei rezultate din importul de ţiţei, efectuat de fosta Companie Română de Petrol, iar, dacă totuşi apreciază ca s-ar afla într-o asemenea situaţie, nimic nu o împiedica să-şi apere drepturile în faţa instanţei de judecată. III. Analizând critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin.
(1), teza întâi, care reglementează protecţia proprietăţii private, ale art. 135 alin.
(1)şi
(6), privind regimul juridic al proprietăţii, precum şi ale art. 134 alin.
(1)şi
(2)lit. a), referitoare la economia de piaţa şi libertatea comerţului, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi primită, întrucât din conţinutul normativ al ordonanţei atacate rezultă ca sumele cu care se alimentează Fondul sunt suportate efectiv de către consumatorii finali ai produselor petroliere, iar nu de către producătorii şi procesorii produselor din această categorie, cărora le revine exclusiv obligaţia de a calcula şi de a vira în contul Fondului aceste sume, în condiţiile şi la termenele prevăzute în ordonanţa. În condiţiile în care sumele menţionate reprezintă cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal şi nu intră în baza de impozitare a taxei pe valoarea adăugată, nu se poate retine ca aplicarea ordonanţei de urgenta criticate aduce vreo atingere dreptului de proprietate al producătorilor şi procesorilor de produse petroliere ori ca s-ar încalcă dispoziţiile constituţionale privind economia de piaţa şi libertatea comerţului. IV. În sfârşit, pentru aceleaşi considerente, nu poate fi primită nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale cu privire la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi [art. 49 alin.
(1)] şi a celor privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor (art. 51). Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), art. 23 şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 249/2000 privind constituirea şi utilizarea Fondului special pentru produse petroliere, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Petrotel Lukoil" - S.A. din Ploiesti în Dosarul nr. 8.746/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2001. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Florentina Geangu ------------