DECIZIE nr. 616 din 26 iunie 2007

(5)din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 432D/2007 la Dosarul nr. 206D/2007, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin Încheierea din 13 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.470/2005, Tribunalul Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Ion Butcaru cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 8.283 din 27 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Bacău în Dosarul nr. 8.086/

1. Prin Încheierea din 5 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 9.304/99/2006, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Cotnari" - S.A. din comuna Cotnari, judeţul Iaşi, cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 497 din 28 martie 2006, pronunţată de Judecătoria Paşcani în Dosarul nr. 4.787/
2. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi. Astfel, consideră că prin lipsirea de calea de atac a apelului a persoanelor care au litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard de lei se creează o discriminare între acestea şi cei care au la dispoziţie apelul, întrucât litigiile lor privesc obiecte a căror valoare este mai mare decât suma amintită. De asemenea, autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin.

(3), referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, precum şi prevederilor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv. În acest sens, arată că procedura prevăzută de textul de lege criticat pentru soluţionarea recursului nu permite administrarea unor probe noi, cu excepţia înscrisurilor, aşa încât în asemenea litigii s-ar impune parcurgerea tuturor căilor de atac, respectiv apelul şi recursul. Totodată, art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă aduce atingere dispoziţiilor art. 129 din Constituţie care se referă la căile de atac şi are în vedere cel puţin două astfel de căi. Tribunalul Bacău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili căile de atac ce pot fi formulate împotriva hotărârilor judecătoreşti. De asemenea, arată că prevederile de lege criticate nu instituie un tratament discriminatoriu, ci un regim legal al căilor de atac întemeiat pe existenţa unui criteriu valoric în funcţie de care se face distincţie între apel şi recurs. Tribunalul Iaşi - Secţia civilă consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei şi nici Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât restrângerea exerciţiului dreptului la apel se justifică în toate situaţiile prevăzute de art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă prin interesul redus al litigiului sau prin caracterul provizoriu al unor măsuri. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. De asemenea, arată că textul de lege criticat asigură posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabile. În sprijinul punctului său de vedere, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. Avocatul Poporului consideră că art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă este constituţional. Astfel, arată că diferenţierea hotărârilor care pot fi supuse sau nu apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii sau al categoriei sociale, şi, prin urmare, textul de lege criticat nu instituie discriminări de natură să aducă atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi. De asemenea, consideră că regimul juridic diferit instituit cu privire la căile de atac este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. În sfârşit, arată că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, căile de atac pot fi exercitate numai în condiţiile legii, iar Legea fundamentală şi prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu instituie obligativitatea existenţei triplului grad de jurisdicţie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă şi ale art. I pct. 4 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai

1. Curtea observă că, de fapt, textul de lege criticat este art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în forma modificată prin art. I pct. 4 din Legea nr. 195/
2. De asemenea, constată că, anterior sesizării Curţii, textul de lege criticat a fost modificat şi prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, păstrându-se soluţia legislativă supusă controlului de constituţionalitate, astfel că, în prezent, art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă are următoarea redactare: "Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege." În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin.

(1)care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, ale art. 21 alin.

(3)referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi ale art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, consideră că sunt înfrânte şi dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege criticat a mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi cu aceleaşi prevederi ale Constituţiei. Astfel, analizând conformitatea art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă cu principiul constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 183 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 3 mai 2007, că "diferenţierea hotărârilor care pot fi sau nu pot fi supuse apelului se face pe criteriul valorii obiectului litigiului, iar nu pe cel al averii, şi, prin urmare, textul legal atacat nu instituie discriminări pe criteriile prevăzute de art. 4 din Constituţie de natură să aducă atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Regimul juridic diferit - constând în aceea că hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege nu pot fi atacate cu apel, ci numai cu recurs - este determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor." În ceea ce priveşte conformitatea textului de lege criticat cu prevederile constituţionale care consacră dreptul la un proces echitabil, precum şi cu dreptul la un recurs efectiv consacrat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea, prin Decizia nr. 873 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, a statuat că "instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 282^1 din Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este asigurată posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă. Departe de a îngrădi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevăzută de art. 282^1 din Codul de procedură civilă constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluţionării unui proces." Cu acelaşi prilej, Curtea a constatat că "reglementările internaţionale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicţie sau la toate căile de atac prevăzute de legislaţiile naţionale, art. 13 din aceeaşi convenţie consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicţie." În acelaşi sens, a fost invocată şi hotărârea pronunţată în cazul Golder împotriva Regatului Unit, 1975, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că "Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept." Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ion Butcaru în Dosarul nr. 2.470/2005 al Tribunalului Bacău - Secţia civilă şi de Societatea Comercială "Cotnari" - S.A. din comuna Cotnari, judeţul Iaşi, în Dosarul nr. 9.304/99/2006 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 iunie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -----