NORMĂ VETERINARA din 10 iunie 2004

(1)Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta acte normative sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme veterinare, pentru a dispune implementarea şi respectarea prevederilor acesteia. ...

(2)Autoritatea veterinara centrala a României va lua masurile necesare şi va sanctiona, potrivit legii orice încălcare a prevederilor prezentei norme veterinare. ... 3) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României adopta cele menţionate la alineatele precedente, trebuie să se faca o referire expresa la prezenta norma veterinara. Anexa ----- la norma veterinara -------------------- I. DETERMINAREA UMIDITATII

1. Scop şi domeniu de aplicare Aceasta metoda face posibil să se determine conţinutul de umiditate al furajelor. Aceasta nu reglementeaza analiza produselor din lapte ca furaje simple, analiza substanţelor minerale şi a amestecurilor compuse predominant din substante minerale, analiza grasimilor şi uleiurilor animale şi vegetale sau analiza semintelor de ulei şi a fructelor oleaginoase definite de legislatia comunitara specifică cu privire la instituirea unei organizaţii comune a pietii cu uleiuri şi grasimi. Determinarea continutului de umiditate a semintelor de ulei şi a fructelor oleaginoase este descrisa de anexa III a legislaţiei comunitare specifice cu privire la prelevarea şi reducerea probelor şi determinarea continutului în ulei, a impuritatilor şi a amestecului cu seminte uleioase.
2. Principiu Proba este deshidratata în condiţii specificate ce variaza în conformitate cu natura furajului. Pierderea de masa este determinata prin cantarire. Este necesar să se efectueze o uscare preliminara, atunci când se lucreaza cu furaje solide ce au un continut de umiditate ridicat.
3. Aparatura 3.
4. Moara de material hidrofob ce este usor de curatat, permite rapid, chiar zdrobirea fără a produce vreo incalzire apreciabila, previne, pe cat posibil, contactul cu aerul de afara şi intruneste cerinţele stabilite de 4.1.
5. şi 4.1.
6. (de ex.: ciocan sau micro-tocatoare cu racire cu apa, rasnita cu con pliabil, tocatoare cu miscare lenta sau cu roata zimtata). 3.
7. Balanta analitica cu o acuratete de 0,5 mg. 3.
8. Fiole uscate din metal necoroziv sau din sticlă cu capace ce asigura o inchidere etansa; suprafaţa de lucru ce permite ca proba test să fie difuzata la vreo 0,3 g/cmp. 3.
9. Etuva termoreglabila (± 1°C), cu ventilatie şi care asigura reglarea rapida a temperaturii

(1). ------------

(1)Pentru uscarea cerealelor, a fainii, a ovazului şi a crupelor de ovaz, etuva trebuie să aibă o astfel de capacitate termica, încât atunci când este pre-fixat la 131°C acesta sa revina la acea temperatura în mai puţin de 45 de minute după numărul maxim de probe test ce au fost plasate simultan în interior să se usuce. Ventilatia trebuie să fie astfel ca, atunci când sunt mai multe probe de grau obisnuit decat le poate contine şi sunt uscate timp de doua ore, rezultatele difera de cele obtinute după patru ore de uscare cu mai puţin de 0,715%. ... 3.

1. Etuva cu vacuum incalzita electric dotata cu o pompa de ulei sau un mecanism pentru introducerea de aer uscat fierbinte sau a unui agent de uscare (de ex. oxid de calciu). 3.
2. Desicator cu placa confectionata dintr-un metal perforat gol sau din portelan ce contine un agent de uscare eficient.
3. Procedura N. B.: Operaţiunile descrise de aceasta secţiune trebuie să fie efectuate imediat după deschiderea pachetelor de probe. Analiza trebuie să fie efectuata în cel puţin un duplicat. 4.
4. Preparare 4.1.
5. Furaje, altele decat cele ce sunt sub incidenţa punctelor 4.1.
6. şi 4.1.
7. Se iau cel puţin 50 de grame din proba. Dacă este necesar, se macina şi se imparte în asa fel, încât să se evite orice variatie în conţinutul de umiditate (vezi 6). 4.1.
8. Cereale şi ovaz Se iau cel puţin 50 de grame din proba. Se macina în particule din care cel puţin 50% trec printr-o sita cu plasa de 0,75 mm şi nu se permite să fie reţinute mai mult de 10% particule pe un ochi de plasa de 1 mmp. 4.1.
9. Furaje sub forma lichida sau de pasta, furaje compuse predominant din uleiuri şi grasimi. Se iau circa 25 de g din proba, se cantaresc cu o aproximatie de 10 mg, se adauga o cantitate corespunzătoare de nisip anhidros, cantarit cu o aproximatie de 10 mg şi se amesteca până este obţinut un produs omogen. 4.
10. Uscare 4.2.
11. Furaje, altele decat cele ce sunt reglementate de 4.2.
12. şi 4.2.
13. Se cantareste o fiola (3.3.) împreună cu capacul acestuia cu o aproximatie de 0,5 mg. Se cantaresc în fiola cantarita cu o aproximatie de 1 mg, aproximativ 5 g din proba şi chiar se difuzeaza. Se plaseaza containerul, fără capacul acestuia, în etuva preincalzita la 103°C. Se introduce fiola cat mai repede posibil, pentru a se preveni ca temperatura cuptorului sa scada nejustificat. Se lasă să se usuce timp de patru ore, calculate din momentul în care temperatura etuvei revine la 103°C. Se inlocuieste capacul de pe fiola, se inlatura acesta din urma de pe cuptor, se lasă să se raceasca timp de 30-45 de minute în desicator (3.6.) şi se cantareste cu o aproximatie de 1 mg. Pentru furaje combinate compuse predominant din uleiuri şi grasimi, se usuca în etuva timp de inca 30 de minute la 130°C. Diferenţa dintre doua cantariri nu trebuie să depăşească 0,1% umiditate. 4.2.
14. Cereale, faina, ovaz şi faina Se cantareste o fiola (3.3.) împreună cu capacul acesteia, cu o aproximatie de 0,75 mg. Se cantareste în fiola cantarita cu o aproximatie de 1 mg, aproximativ 5 g din proba macinata şi chiar se difuzeaza. Se plaseaza fiola, fără capacul acesteia, în etuva preincalzita la 130°C. Se introduce containerul cat mai repede posibil, pentru a se preveni ca temperatura cuptorului sa scada nejustificat. Se lasă să se usuce timp de patru ore calculate din momentul în care temperatura cuptorului revine la 103°C. Se inlocuieste capacul de pe container, se inlatura acesta din urma de pe cuptor, se lasă se raceasca timp de 30-45 de minute în desicator (3.6.) şi se cantareste cu o marja de 1 mg. 4.2.
15. Furaje combinate ce conţin mai mult de 4% sucroza sau lactoza: furaje simple precum pastai de fasole, produse cereale hidrolizate, seminte de malt, cartofi şi sfecla uscata, peste şi zahar solubil; furaje combinate ce conţin mai mult de 25% saruri minerale, incluzând apa de cristalizare. Se cantareste o fiola (3.3.) împreună cu capacul acestuia, cu o aproximatie de 0,75 mg. Se cantaresc în containerul cantarit cu o marja de 1 mg, aproximativ 5 g din proba macinata şi chiar se difuzeaza. Se plaseaza containerul, fără capacul acesteia, în etuva cu vacuum preincalzit între 80-85°C. Se introduce fiola cat mai repede posibil, pentru a se preveni ca temperatura etuvei sa scada nejustificat. Se aduce presiunea până la 100 Torr şi se lasă să se usuce timp de patru ore la aceasta temperatura, fie într-un curent de aer fierbinte, uscat fie utilizandu-se un agent de uscare (aproximativ 300 g pentru 20 de probe). În ultima instanţa, se deconecteaza pompa de vacuum, atunci când a fost atinsa presiunea prescrisa. Timpul de uscare se calculeaza din momentul când temperatura cuptorului revine la 80-85°C. Se aduce etuva cu grija inapoi la presiunea atmosferica. Se deschide etuva, se plaseaza imediat capacul pe fiola, se indeparteaza fiola din etuva, se lasă să se raceasca timp de 30-45 min. în desicator (3.6.) şi se cantareste cu o aproximatie de 1 mg. Se usuca timp de inca 30 de minute în etuva cu vacuum la 80-85°C şi se recantareste. Diferenţa dintre doua cantariri nu trebuie să depăşească 0,71% umiditate. 4.
16. Uscare preliminara 4.3.
17. Furaje, altele decat cele ce sunt reglementate de 4.3.
18. Furaje solide cu un continut ridicat de umiditate ce face ca macinarea să fie supusă uscarii preliminare după cum urmeaza: Se cantaresc 50 g de proba nemacinata cu o aproximatie de 10 mg (furajele comprimate şi aglomerate pot fi impartite după duritate, dacă este necesar) într-un container potrivit (de ex. o placa de aluminiu de 20x12 cm cu o rama de 0,75 cm). Se lasă să se usuce intr-o etuva de la 60-70°C până când conţinutul de umiditate s-a redus la 8-12%. Se indeparteaza din etuva, se lasă descoperit ca să se raceasca în laborator pentru o ora şi se cantareste cu o aproximatie de 10 mg. Se zdrobeste imediat, asa cum s-a indicat la punctul 4.1.
19. şi se usuca asa cum s-a indicat la punctul 4.2.
20. sau 4.2.3., în conformitate cu natura furajului. 4.3.
21. Cereale Boabele cu un continut de umiditate de peste 17% trebuie să fie supuse unei uscari preliminarii după cum urmeaza: Se cantaresc 50 g de boabe neincoltite, cu o aproximatie de 10 mg într-un container corespunzător (de ex. o placa de aluminiu de 20x12 cm cu o rama de 0,5 cm). Se lasă să se usuce timp de 5-7 minute intr-o etuva, la 130°C. Se scoate din etuva, se lasă să se raceasca descoperit în laborator, timp de doua ore şi se cantaresc cu o aproximatie de 10 mg. Se macina asa cum s-a indicat la 4.1.
22. şi se usuca, asa cum s-a indicat la punctul 4.2.
24. Calcularea rezultatelor Conţinutul de umiditate, ca procent din proba, este calculat utilizand urmatoarea formula: 5.
25. Uscare fără uscare preliminara 100 (E-m) x --- E unde: E = masa initiala a probei test, în grame, m = masa probei test uscate, în grame. 5.
26. Uscare cu uscare preliminara ┌ (M' - m) M ┐ 100 Mm │ ---------- + E - M│ x --- = 100 (1 - ---) └ M' ┘ E EM' unde: E = masa initiala a probei test, în grame, M = masa a probei test după uscare preliminara, în grame, M'= masa probei test după zdrobire, în grame, m = masa probei test uscate, în grame. 5.
27. Repetabilitate Diferenţa dintre rezultatele a doua determinari paralele efectuate pe aceeasi proba nu trebuie să depăşească 0,2% de umiditate.
28. Observatie Dacă macinarea se dovedeste a fi necesară şi dacă aceasta este estimată ca altereaza conţinutul în umiditate al produsului, rezultatele analizei componentilor furajului trebuie să fie corectate pe baza continutului probei în starea initiala a acesteia. II. DETERMINAREA BAZELOR AZOTATE VOLATILE A. MICRODIFUZIE
29. Scop şi domeniu de aplicare Aceasta metoda face posibil să se determine conţinutul de baze azotate în furaje, exprimate ca amoniac.
30. Principiu Proba este extrasa cu apa şi solutie clarificata şi filtrata. Bazele azotate volatile sunt dislocate prin micro-difuzie, utilizandu-se o solutie de carbonat de potasiu, colectata intr-o solutie de acid boric şi titrata cu acid sulfuric.
31. Reactivi 3.
32. 20% (w/v) solutie de tricloracetic. 3.
33. Indicator: se dizolva 33 de mg de verde bromcrezol şi 65 de mg de rosu metil în 100 ml de etanol 95-96% (v/v). 3.
34. Solutie de acid boric: Intr-un cilindru gradat de 1 litru se dizolva 10 g de acid boric A.R. în 200 ml de etanol 95-96% (v/v) şi 700 ml de apa. Se adauga 10 ml de indicator (3.2.). Se amesteca şi dacă e necesar, se ajusteaza culoarea solutiei spre rosu deschis, adaugand o solutie de hidroxid de sodiu. 1 ml din aceasta solutie va fixa un maxim de 300 æg de NH

(3). 3.

1. Solutie saturata de carbonat de potasiu: Se dizolva 100 g de carbonat de potasiu A.R. în 100 ml de apa fiarta. Se lasă să se raceasca, se filtreaza. 3.
2. Acid sulfuric 0,02 N.
3. Aparatura 4.
4. Mixer (tip pahar): aproximativ 35-40 r.p.m. 4.
5. Celule Conway de plastic sau de sticlă (vezi diagrama). 4.
6. Microbiurete gradate în 1/100 ml.
7. Procedura Se cantaresc 10 g de proba, cu o aproximatie de 1 mg şi se plaseaza cu 100 ml de apa într-un pahar gradat de 200 ml. Se amesteca în pahar timp de 30 de minute. Se adauga 50 ml de solutie de acid tricloracetic (3.1.), se completeaza volumul cu apa, se agita cu vigoare şi se filtreaza printr-un filtru plisat. Utilizand o pipeta, se introduce 1 ml de solutie de acid boric (3.3.) în partea centrala a celulei Conway şi 1 ml din filtratul probei în coroana celulei. Se acopera parţial cu un capac lubrifiat. Se lasă sa cada rapid 1 ml de solutie de carbonat de potasiu saturat (3.4.) în coroana şi se inchide capacul, astfel încât celula sa nu primeasca aer. Se intoarce celula cu grija, rotind-o în plan orizontal, astfel încât cei doi reactivi să fie amestecati. Se lasă incubat fie cel puţin patru ore la temperatura camerei fie pentru o ora la 40°C. Utilizand o microbiureta (4.3.), se titreaza bazele volatile în solutie de acid boric cu acid sulfuric 0,02 N (3.5.). Se efectueaza un test steril, utilizand aceeasi procedura, dar fără ca proba să fie analizata.
8. Calcularea rezultatelor 1 ml de H

(2)SO

(4)0,02 N corespunde la 0,34 mg de amoniac. Se exprima rezultatul ca procentaj al probei. Repetabilitate Diferenţa între rezultatele a doua determinari paralele efectuate pe aceeasi proba nu trebuie să depăşească: - 10% în valoare relativa, pentru continut de amoniac mai puţin de 1,0%; - 0,1% în valoare absoluta, pentru continut de amoniac de 1,0% sau mai mult. 7. Observatie Se dilueaza filtratul initial, dacă conţinutul de amoniac al probei depăşeşte 0,76%. B. PRIN DISTILARE 1. Scopul şi domeniul de aplicare Aceasta metoda face posibila determinarea continutului de baze azotate volatile, exprimate ca amoniac, în faina de peste ce nu contine practic uree. Aceasta este aplicabila numai pentru un continut de mai puţin de 0,25%. 2. Principiu Proba este extrasa cu apa şi solutie de clarificare. Bazele azotate volatile sunt dislocate la punctul de fierbere, adaugandu-se oxid de magneziu şi colectate intr-o cantitate specifică de acid sulfuric, al cărui exces este titrat apoi cu o solutie de hidroxid de sodiu. 3. Reactivi 3.1. 20% (w/

1. v)solutie de acid tricloracetic. 3.2. Oxid de magneziu 3.3. Emulsie anti-spuma (de ex. silicon). 3.4 Acid sulfuric 0,1 N. 3.5. Solutie de hidroxid de sodiu 0,1 N. 3.6. 0,3% (m/
2. v)solutie de metil rosu în etanol 95-96% (v/v). 4. Aparatura 4.1. Mixer (tip pahar): aproximativ 35-40 r.p.m. 4.2. Aparat de distilare de tip Kjeldahl. 5. Procedura Se cantaresc 10 g de proba cu o aproximatie de 1 mg şi se plaseaza cu 100 ml de apa într-un balon cotat de 200 ml. Se omogenizeaza timp de 30 de minute. Se adauga 50 ml de solutie de acid tricloracetic (3.1.), se completeaza volumul cu apa, se agita energic şi se filtreaza printr-un filtru cutat. Se ia o cantitate de filtrat clar corespunzător pentru conţinutul estimat de baze azotate volatile (100 ml sunt de obicei potrivite). Se dilueaza până la 200 ml şi se adauga 2 g de oxid de magneziu (3.2.) şi cateva picaturi de emulsie antispuma (3.3.). Solutia trebuie să fie alcalina faţă de hartia de turnesol, altfel se adauga puţin oxid de magneziu (3.2.). Se distila aproximativ 150 ml de solutie în aparatul Kjeldahl şi se colecteaza distilatul într-un pahar Erlenmayer ce contine un volum masurat cu acuratete (25-50
3. ml)de acid sulfuric 0,1 N (3.4.). În timp ce se distila, se evita supraincalzirea pe părţile laterale. Se fierbe solutia de acid sulfuric timp de 2 minute, se raceste şi se titreaza apoi excesul de acid sulfuric cu solutie de hidroxid de sodiu 0,1 N (3.5.) în prezenta indicatorului de rosu metil (3.6.). Se efectueaza o proba martor utilizand aceeasi procedura. 6. Calcularea rezultatelor 1 ml de H

(2)SO

(4)0,1 N corespunde la 1,7 mg de amoniac. Se exprima rezultatul ca procent din proba. Repetabilitate Diferenţa între rezultatele a doua determinari paralele, efectuate pe aceeasi proba, nu trebuie să depăşească, în valoare relativa, 10% amoniac. III. DETERMINAREA FOSFORULUI TOTAL METODA FOTOMETRICA

1. Scop şi domeniu de aplicare Aceasta metoda face posibila determinarea continutului de fosfor total din furaje. Este corespunzătoare, în mod particular, pentru analiza produselor cu nivel scăzut de fosfor. În unele cazuri poate fi utilizata o metoda gravimetrica, (produs bogat în fosfor).
2. Principiu Proba este mineralizata, fie prin combustie uscata (în cazul furajelor organice) sau prin digestie acida (în cazul compusilor minerali şi a furajelor lichide) şi plasata intr-o solutie de acid. Solutia este tratata cu reagent molibdovanadiu. Densitatea optica a solutiei galbene astfel formate este masurata într-un spectrometru la o lungime de unda de 430 nm.
3. Reactivi 3.
4. Carbonat de calciu p.a. 3.
5. Acid clorhidric p.a., d: 1,1 (aproximativ 6 N). 3.
6. Acid azotic p.a., d: 1,
7. 3.
8. Acid azotic p.a., d: 1,38-1,
9. 3.
10. Acid sulfuric p.a., d: 1,
11. 3.
12. Reactiv molibdovanadat: Se amesteca 200 ml de solutie de heptamolibdat de amoniu (3.6.1.), 200 ml de solutie de monovanadat de amoniu (3.6.2.) şi 134 ml de acid azotic, într-un balon cotat de un litru. Se completeaza volumul cu apa distilata. 3.6.
13. Solutie de heptamolibdat de amoniu: Se dizolva în apa distilata fierbinte 100 g de heptamolibdat de amoniu p.a. [NH

(4)]6Mo

(7)O

(24)● 4H

(2)O. Se adauga 10 ml de amoniac (d: 0,91) şi se completeaza cu apa distilata până la un litru. 3.6.2. Solutie de monovanadat de amoniu: 2,735 g de monovanadat de amoniu p.a. NH

(4)VO

(3)se dizolva în 400 ml de apa distilata fierbinte. Agitand constant, se adauga lent 20 ml de acid azotic p.a. diluat [7 ml de HNO

(3)(3.4.) + 13 ml de H

(2)O] şi se completeaza cu apa distilata până la un litru. 3.7. Solutie standard de 1 mg de fosfor per ml: se dizolva 4,387 g de fosfat dihidrogenat de potasiu p.a. KH

(2)PO

(4)în apa. Se completeaza cu apa până la un litru.

1. Aparatura 4.
2. Creuzete pentru cenusa din portelan sau siliciu. 4.
3. Cuptor electric cu termostat stabilit la 550°C. 4.
4. Balon Kjeldahl de 250 ml. 4.
5. Baloane gradate şi pipete de precizie. 4.
6. Spectrofotometru. 4.
7. Eprubete gradate: 25-30 ml.
8. Procedura 5.
9. Prepararea solutiei În conformitate cu natura probei se prepara o solutie asa cum a indicat punctul 5.1.
10. sau 5.1.
11. 5.1.
12. Procedura uzuala Se cantareste 1 g sau mai mult din proba cu o aproximatie de 1 mg. Se plaseaza proba test într-un balon Kjeldahl, se adauga 20 ml de acid sulfuric (3.5.), se agita pentru a impregna substanţa complet cu acid şi pentru a se preveni ca aceasta sa nu se lipeasca de peretii balonului, se incalzeste şi se păstrează la punctul de fierbere timp de 10 minute. Se lasă să se raceasca puţin, se adauga puţin acid azotic (3.4.) şi se aduce apoi la punctul de fierbere. Se repeta aceasta procedura până când este obtinuta o solutie incolora. Se raceste, se adauga putina apa, se decanteaza lichidul într-un balon cotat de 500 de ml, clatind cu apa fierbinte balonul Kjeldahl. Se lasă să se raceasca, se completeaza volumul cu apa, se omogenizeaza şi se filtreaza. 5.1.
13. Probe ce conţin substante organice şi libere de calciu şi fosfati de magneziu Se cantaresc aproximativ 2,5 g din proba, cu o aproximatie de 1 mg într-un creuzet de calcinare. Se amesteca proba test până când se omogenizeaza complet cu 1 g de carbonat de calciu (3.1.). Se calcineaza în cuptor la 550°C ± 5°C până când este obtinuta o cenusa alba sau gri (nu conteaza puţin mangal). Se transfera cenusa intr-o capsula de portelan de 250 ml. Se adauga 20 ml de apa şi acid clorhidric (3.2.) până inceteaza efervescenta. Se adauga inca 10 ml de acid clorhidric (3.2.). Se plaseaza capsula de portelan pe o baie de nisip şi se evapora până se usuca pentru a face silicatul insolubil. Se redizolva reziduul în 10 ml de acid azotic (3.3.) şi se fierbe pe baia de nisip timp de 5 minute, fără să se evaporeze, până se usuca. Se decanteaza lichidul într-un balon cotat de 500 ml, clatind capsula de portelan de cateva ori cu apa fierbinte. Se lasă să se raceasca, se completeaza volumul cu apa, se omogenizeaza şi se filtreaza. 5.
14. Dezvoltarea coloratiei şi masurarea densitatii optice Se dilueaza o parte a picaturii filtrate obtinuta la 5.1.
15. sau 5.1.2., pentru a obtine o concentraţie în fosfor de cel mult 40 æg/ml. Se plaseaza 10 ml din aceasta solutie intr-o eprubeta (4.6.) şi se adauga 10 ml de reactiv molibdovanadat (3.6.). Se omogenizeaza şi se lasă sa stea cel puţin 10 minute, la 20°C. Se masoara densitatea optica într-un spectrometru la lungimea de unda de 430 nm faţă de o solutie obtinuta prin adaugare de 10 ml de reactiv molibdovanadat (3.6.) în 10 ml de apa. 5.
16. Curba de calibrare Din solutia standard (3.7.) se prepara solutii ce conţin respectiv 5, 10, 20, 30 şi 40 æg de fosfor per ml. Se iau 10 ml din fiecare din aceste solutii şi se adauga 10 ml de reactiv molibdovanadat (3.6.). Se omogenizeaza şi se lasă sa stea cel puţin 10 minute la 20°C. Se masoara densitatea optica, asa cum a indicat punctul 5.
17. Se traseaza curba de calibrare prin impartirea densitatilor optice faţă de cantitatile corespunzătoare de fosfor. Curba va fi liniara pentru concentratii între 0 şi 40 æg/ml.
18. Calcularea rezultatelor Se determina cantitatea de fosfor din proba test prin utilizarea curbei de calibrare. Se exprima rezultatul ca procent din proba. Repetabilitate Diferenţa între rezultatele a doua determinari paralele efectuate pe aceeasi proba nu trebuie să depăşească: 3% în valoare relativa, pentru continut de fosfor de mai puţin de 5%; 0,15% în valoare absoluta, pentru continut de fosfor de 5% sau mai mult. IV. DETERMINARE DE ULEIURI ŞI GRASIMI BRUTE
19. Scop şi domeniu de aplicare Aceasta metoda este utilizata pentru determinarea uleiurilor şi grasimilor brute din furaje. Aceasta nu se referă la analiza semintelor uleioase şi a fructelor oleaginoase definite de legislatia comunitara specifică. Utilizarea celor două proceduri descrise mai jos depinde de natura şi compozitia furajului şi motivul pentru efectuarea analizei. 1.
20. Procedura A - Uleiuri şi grasimi brute direct extractibile Aceasta metoda este aplicabila materiilor furajere din plante, cu excepţia celor incluse în scopul Procedurii B. 1.
21. Procedura B - Uleiuri şi grasimi brute totale Aceasta procedura este aplicabila materiilor furajere de origine animala şi tuturor furajelor combinate. Aceasta trebuie să fie utilizata pentru toate materiile din care grasimile şi uleiurile nu pot fi extrase complet fără o hidroliza anterioara (ex. gluten, drojdie, proteine din cartofi şi produse supuse proceselor precum extrudarea, floconarea şi încălzirea). 1.
22. Interpretarea rezultatelor În toate cazurile în care este obţinut un rezultat mai ridicat prin utilizarea Procedurii B, decat prin Procedura A, rezultatul obţinut prin Procedura B va fi acceptat ca valoare adevarata.
23. Principiu 2.
24. Procedura A Proba este extrasa cu eter etilic. Solventul este distilat, iar reziduul este uscat şi cantarit. 2.
25. Procedura B Proba este tratata la cald cu acid clorhidric. Amestecul este racit şi filtrat. Reziduul este spalat, uscat şi supus determinarii, în conformitate cu Procedura A.
26. Reactivi 3.
27. Eter etilic, punct de fierbere: 40-60°C. Valoarea de bromin trebuie să fie mai puţin de 1, iar reziduul din evaporare mai puţin de 2 mg/100 ml. 3.
28. Sulfat de sodiu, anhidru 3.
29. Acid clorhidric, c = 3 moli HCl/l 3.
30. Cu ajutorul filtrarii, Kieselguhr, supercelula Hyflo.
31. Aparatura 4.
32. Aparatura de extractie. Dacă a fost dotata cu un sifon (aparat Soxhlet), rata refluxului trebuie să fie astfel încât sa produca aproximativ 10 cicluri/ora; dacă este utilizat tipul nonsifon, rata refluxului trebuie să fie de aproximativ 10 ml per minut. 4.
33. Canule de extractie, libere de materie solubila în eter etilic şi care să aibă o porozitate în conformitate cu cerinţele punctului 4.
34. 4.
35. Etuva de uscare, fie o etuva cu vacuum fixat la 75°C ± 3°C fie o etuva cu aer fixat la 100°C ± 3°C.
36. Procedura 5.
37. Procedura A (vezi punctul 8.1.) Se cantaresc 5 g din proba, cu o aproximatie de 1 mg, acestea se transfera într-un cartus de extractie (4.2.) şi se acopera cu un tampon de vata degresat. Se plaseaza un cartus într-un extracter (4.1.) şi se extrage timp de şase ore cu eter etilic (3.1.). Se colecteaza extractul din eter etilic intr-o retorta uscata, cantarita ce contine fragmente de piatra ponce

(1). Se distila solventul. Se usuca reziduul, mentinand retorta timp de o ora şi jumătate în etuva de uscare (4.3.). Se lasă să se raceasca într-un desicator şi se cantareste. Se usuca din nou timp de 30 de minute pentru a se asigura ca greutatea uleiurilor şi grasimilor rămâne constanta (pierderea în greutate între doua cantariri succesive trebuie să fie de mai puţin de 1 mg). 5.

1. Procedura B Se cantaresc 2,5 g din proba cu o aproximatie de 1 mg (vezi punctul 8.2), se plaseaza intr-o capsula sau un pahar conic de 300 ml şi se adauga 100 ml de acid hidrocloric (3.3.) şi fragmente de piatra ponce. Se acopera capsula cu o sticlă de ceas sau se ataseaza paharul conic la un refrigerent de reflux. Se aduce amestecul la o fierbere blanda deasupra unei flacari mici sau un platou fierbinte şi aceasta se menţine acolo timp de o ora. Nu se permite produsului să se lipeasca de fatetele recipientului. Se raceste şi se adauga o cantitate de ajutor de filtrare (3.4.) suficient pentru a se preveni orice pierdere de Gil şi grasime în timpul filtrarii. Se filtreaza printr-o hartie de filtru dubla, degresata, umezita. Se spala reziduul cu apa rece până este obtinuta un filtrat neutru. Se controlează ca filtrul sa nu conţină ulei sau grasimi. Prezenta acestora indica faptul ca proba trebuie să fie extrasa cu eter etilic, utilizand Procedura A, inaintea hidrolizei. Se plaseaza hartia de filtru dubla ce contine reziduul pe o sticlă de ceas şi se usuca timp de o ora şi jumătate în etuva cu aer (4.3.) 100°C ± 3°C. Se plaseaza hartia de filtru dubla ce contine reziduul uscat într-un cartus de extractie (4.2.) şi se acopera cu un tampon de vata degresat. Se plaseaza cartusul într-un extractor (4.1.) şi se procedeaza, asa cum s-a indicat la al doilea şi al treilea paragraf al punctului 5.
2. Se inlocuiesc fragmentele de piatra ponce cu bile de sticlă, atunci când uleiul sau grasimea trebuie să suporte teste de calitate ulterioare.
3. Exprimarea rezultatului Se exprima greutatea reziduului ca un procent din proba.
4. Repetabilitate Diferenţa dintre rezultatele a doua determinari paralele, efectuate pe aceeasi proba, de acelasi analist nu trebuie să depăşească: - 0,2% în valoare absoluta, pentru continut de uleiuri şi grasimi brute mai scăzut de 5-4,0% în relaţie cu rezultatul cel mai înalt pentru continuturi de 5-10; - 0,4% în valoare absoluta, pentru continut de peste
6. Observatii 8.
7. Se procedeaza după cum urmeaza pentru produse cu un înalt continut de uleiuri şi grasimi ce sunt dificil de macinat sau nepotrivite pentru a realiza o proba omogena pentru un test de reducere. Se cantaresc 20 de g din proba cu o marja de 1 mg şi se amesteca cu 10 g sau mai mult din sulfat de sodiu anhidru (3.2.). Se extrage cu eter anhidru (3.1.), asa cum s-a indicat la punctul 5.
8. Se amesteca extractul obţinut cu 500 ml de eter dietil (3.1.) şi se amesteca. Se iau 50 ml de solutie şi se plaseaza intr-o retorta mica, uscata, cantarita ce contine fragmente de piatra ponce

(2). Se distila solventul, se usuca şi se procedeaza asa cum s-a indicat la ultimul paragraf al punctului 5.1. --------

(2)Se inlocuiesc fragmentele de piatra ponce cu bile de sticlă, atunci când uleiul sau grasimea trebuie să suporte teste de calitate ulterioare. ... Se elimina solventul din reziduul de extractie lasat în cartus, se macina reziduul la o finete de 1 mm, acesta se intoarce la cartusul de extractie (nu se adauga sulfat de sodiu) şi se procedeaza asa cum s-a indicat la al doilea şi al treilea paragraf al punctului 5.

1. Se calculeaza conţinutul de uleiuri şi grasimi ca un procent din proba, utilizand urmatoare formula: (10a + b) x
2. Atunci când: a = masa a reziduului după prima extractie (parte de picatura a extractului), în grame, b = masa a reziduului după a doua extractie, în grame. 8.
3. Pentru produse cu continut redus de uleiuri şi grasimi proba poate fi crescuta la 5 g. 8.
4. Sortimentele de hrana pentru animale de companie ce contine un continut ridicat de apa, pot să fie amestecate cu sulfat de sodiu anhidru, anterior hidrolizei şi extractiei, ca la Procedura B. 8.
5. La punctul 5.
6. poate fi mai eficient să se utilizeze apa fierbinte în loc de apa rece, pentru a spala reziduul după filtrare. 8.
7. Pentru unele furaje timpul de uscare de 1,5 h poate să fie necesar să fie prelungit. Trebuie să fie evitata uscarea excesiva, pentru ca aceasta poate duce la rezultate slabe. Poate fi utilizat, de asemenea, un cuptor cu microunde. 8.
8. Este recomandata pre-extractia prin Procedura A, anterior hidrolizei şi re-extractia prin Procedura B, dacă uleiul/grasimea bruta este în prezent mai mare de 15%. Intr-o anumita măsura aceasta depinde de natura furajului şi de natura uleiului-grasimii în furaj. -----------