DECIZIE Nr. 51*) din 30 aprilie 1996

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Tribunalul Gorj, Secţia civilă, prin Încheierea din 10 iulie 1995, pronunţată în Dosarul nr. 2.315/1995, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi 5 din Legea nr. 32/1991 privind impozitul pe salarii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 29 iunie 1993, invocată de apelantul Dobrota Dumitru. Întrucît încheierea respectiva nu îndeplinea cerinţele prevăzute de art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, necuprinzând opinia instanţei cu privire la excepţie, actul de sesizare a fost restituit în vederea completării, fixindu-se termenul de 29 septembrie 1995 pentru restituirea lui. Deşi s-au făcut numeroase reveniri, încheierea împreună cu dosarul au fost restituite Curţii Constituţionale numai la data de 19 aprilie

1. În opinia exprimată, instanţa considera ca "toate sursele de venit, conform Constituţiei, trebuie impozitate potrivit legilor în vigoare, iar hotărârile sindicatelor şi cele din contractul colectiv de muncă sunt contrare Constituţiei, întrucît prin acestea se consfinţesc drepturi care nu trebuie impozitate, ceea ce este contrar Constituţiei". CURTEA, având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate sub aspectul constituţionalităţii raportate la prevederile Constituţiei, precum şi ale Legii nr. 47/1992, retine: Judecătoria Tirgu Jiu, prin Sentinta civilă nr. 1.365 din 16 februarie 1995, a respins contestaţia formulată de Dobrota Dumitru împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 114 din 5 decembrie 1994 prin care conducerea Grupului de ateliere petrol Tirgu Jiu i-a imputat suma de 36.438 lei, reprezentind impozitul asupra ajutorului de Pasti şi ajutorului de vestimentatie, primite în anul
2. Împotriva acestei sentinţe Dobrota Dumitru a declarat apel prin care solicită, în final "înaintarea dosarului la Curtea Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii art. 2 şi 5 din Legea nr. 32/1991", precizînd ca "motivele neconstitutionalitatii vor fi depuse ulterior". Se constata ca la data soluţionării litigiului în faţa Curţii Constituţionale este în vigoare Legea nr. 32/1991 în forma modificată şi republicată în temeiul art. II din Ordonanţa Guvernului nr. 17 din 4 august 1995 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 26 ianuarie
3. Întrucît prin republicare s-a dat o noua numerotare articolelor, rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate priveşte art. 2 şi 6 din legea sus-menţionată asupra cărora Curtea urmează a se pronunţa. Din examinarea motivelor formulate în susţinerea excepţiei, se retine ca acestea nu vizează neconstituţionalitatea prevederilor criticate, ci interpretarea acestora în sensul că ajutoarele primite nu sunt supuse impozitării. Mai mult, autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca "aceste ajutoare au caracter de protecţie socială şi au fost acordate în conformitate cu prevederile art. 43 alin.

(1)şi ale art. 134 alin.

(2)din Constituţia României". Or, excepţia de neconstituţionalitate presupune, prin definiţie, o situaţie conflictuala între o norma legală şi o norma constituţională, ceea ce nu este cazul în speta de faţa. De menţionat ca interpretarea taxelor criticate sub aspectul constituţionalităţii face chiar obiectul litigiului, iar Curtea Constituţională nu se poate substitui instanţei competente cu soluţionarea acestuia. De principiu, nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale cenzurarea interpretării date de către instanţele judecătoreşti unei dispoziţii legale, controlul realizindu-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege. O asemenea ingerinta a Curţii în activitatea de judecată ar fi neconstitutionala, întrucît este contrară prevederilor art. 125 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se înfăptuieşte de Curtea Suprema de Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. În conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit.

1. c)din Constituţie, Curtea se pronunţa asupra constituţionalităţii unei legi sau ordonanţe, dar nu şi asupra interpretării date de instanţa judecătorească, interpretare care reprezintă un act de aplicare a legii, de competenţa exclusiva a acesteia. Asa fiind, se constată că excepţia este vadit nefondata şi urmează a fi respinsă. De altfel, aceasta soluţie se impune, fiind constant consacrată în practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din deciziile nr. 51/1993, nr. 64, nr. 73 şi nr. 123/1994, precum şi nr. 58/1995, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 19 ianuarie 1994, nr. 177 din 12 iulie 1994, nr. 14 din 25 ianuarie 1995 şi nr. 267 din 17 noiembrie 1995. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit.
2. c)din Constituţie, al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi art. 6 din Legea nr. 32/1991, în forma modificată şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 26 ianuarie 1996, invocată de apelantul Dobrota Dumitru în Dosarul nr. 2.315/1995 al Tribunalului Gorj, Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 30 aprilie 1996. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Victor Dan Zlatescu Magistrat-asistent, Constantin Burada ----------