DECIZIE nr. 327*) din 14 iulie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 392 din 31 decembrie 1997 -------------- Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Florentina Geangu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 8 aprilie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 4.137/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, invocată de intimatul-reclamant Badescu Gheorghe. În motivarea excepţiei se susţine ca: - prin acordarea dreptului procurorului general de a aprecia care anume hotărâri judecătoreşti au încălcat ori au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, se încalcă un principiu fundamental al dreptului procesual civil român, şi anume acela al egalităţii părţilor din proces, indiferent de calitatea acestora; - prin acordarea posibilităţii ca procurorul general sa intervină în mersul justiţiei, după criterii de oportunitate şi conjuncturale, sunt incalcate dispoziţiile art. 16 alin.
(2)din Constituţie privitoare la egalitatea în faţa legii a tuturor cetăţenilor; - prin acordarea posibilităţii procurorului general de a dispune suspendarea unor hotărâri judecătoreşti, fără a se preciza care ar fi dreptul şi temeiul acestei posibilităţi, precum şi timpul limita pentru care se poate dispune aceasta suspendare, s-a creat posibilitatea săvârşirii unor abuzuri prin suspendarea executării unor hotărâri judecătoreşti pe o perioadă lungă, chiar şi de un an, producandu-se astfel părţii interesate în executarea hotărârii prejudicii importante. Exprimandu-şi opinia, potrivit art. 23 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, Curtea Suprema de Justiţie a apreciat ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textul fiind constituţional. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost sesizată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi nr. 255 din 22 octombrie 1996, a constatat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. Argumentele care au fundamentat deciziile menţionate subzistă şi în cauza de faţa, conform art. 145 alin.
(2)din Constituţie, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluţii. Cu privire la egalitatea părţilor, Decizia Curţii Constituţionale nr. 96/1996 a reţinut că nu exista nici o interdicţie constituţională ca o anume cale de atac, recursul în anulare, vizând situaţii prevăzute de lege în chestiuni de interes major pentru societate şi ordinea de drept, să fie exercitată numai de procurorul general. Principiul prevăzut de art. 16 din Constituţie priveşte egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nicidecum egalitatea cetăţenilor cu autorităţile publice. Acest principiu al egalităţii cetăţenilor în faţa legii nu exclude, ci chiar implica un tratament diferenţiat, ţinând seama de natura autorităţii publice şi de atribuţiile acesteia. Or, Ministerul Public este o autoritate care exercită atribuţii şi nu drepturi subiective, astfel încât critica de neconstituţionalitate nu poate fi reţinută. Cat priveşte dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care acorda procurorului general posibilitatea de a dispune suspendarea executării unor hotărâri judecătoreşti, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la caracterul neconstitutional al acestui text. De aceea, potrivit art. 145 alin.
(2)din Constituţie şi practicii constante a Curţii, în sensul că o excepţie de neconstituţionalitate admisă nu poate fi reiterata, rezultă ca excepţia invocată în cauza de faţa este fără obiect. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 alin.
(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^2 alin.
(1)din Codul de procedură civilă, invocată de Badescu Gheorghe în Dosarul nr. 4.137/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 14 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------