DECIZIE nr. 1.020 din 8 noiembrie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 826 din 4 decembrie 2007 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Ion Tiucă - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent şef Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan Ciubotariu în Dosarul nr. 11.217/245/2007 al Judecătoriei Iaşi. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza se află în stare de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, textul de lege criticat fiind în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 7 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 11.217/245/2007, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan Ciubotariu într-o cauză civilă. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin posibilitatea dată instanţei de a numi administrator-sechestru pe însuşi deţinătorul bunurilor, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, potrivit cărora cetăţenii sunt egali în faţa legii. De asemenea, autorul excepţiei susţine că dispoziţiile criticate sunt în dezacord şi cu art. 25 din Constituţie privind dreptul la liberă circulaţie, întrucât prin numirea ca administrator-sechestru deţinătorul bunului ar putea să fie pus în imposibilitatea de a emigra, fiind obligat să desfăşoare o "muncă forţată", aspect de natură a contraveni dispoziţiilor art. 42 privind interzicerea muncii forţate, cât şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Legea fundamentală. Judecătoria Iaşi apreciază că dispoziţiile de lege în raport de care pârâta a înţeles să invoce excepţia de neconstituţionalitate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, 25, 42 şi 53 din Constituţie. Posibilitatea conferită instanţei de art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă de a încredinţa paza bunului sechestrat, în lipsa convenţiei părţilor, unei persoane desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului, este o măsură raţională, menită să ajute la conservarea patrimoniilor, conservare de care primul interesat este chiar deţinătorul bunului. Potrivit prevederilor art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins: "Paza bunului sechestrat va fi încredinţată persoanei desemnate de părţi de comun acord, iar în caz de neînţelegere, unei persoane desemnate de instanţă, care va putea fi chiar deţinătorul bunului. În acest scop, executorul judecătoresc se va deplasa la locul situării bunului ce urmează a fi pus sub sechestru şi-l va da în primire, pe bază de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi înaintat şi instanţei care a încuviinţat măsura." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 25 privind libera circulaţie, ale art. 42 privind interzicerea muncii forţate, cât şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate fac parte din secţiunea a III-a "Sechestrul judiciar" a cap. IV "Măsurile asigurătorii" din cartea a VI-a "Proceduri speciale" a Codului de procedură civilă, art. 600 din Codul de procedură civilă reglementând procedura de soluţionare a cererii de sechestru judiciar. Curtea constată că cererea de sechestru judiciar se judecă în mod obligatoriu cu citarea părţilor, această procedură având caracter contencios. Astfel, părţile pot învedera instanţei împrejurările care să justifice sau nu luarea unei asemenea măsuri, beneficiind de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege. În caz de admitere a cererii de sechestru judiciar, instanţa este obligată să desemneze administratorul-sechestru, aceasta nefiind doar o facultate lăsată la aprecierea sa. Administratorul-sechestru este persoana căreia îi este încredinţată paza bunului sechestrat şi care poate să fie persoana desemnată de părţi de comun acord ori, în caz de neînţelegere între părţi, persoana desemnată de instanţă, care poate fi chiar deţinătorul bunului. În legătură cu invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, Curtea constată că dispoziţiile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituţional, întrucât se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, măsura instituită prin acestea ia în considerare specificul fiecărei cauze, iar nu al persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal. Curtea constată că măsura sechestrului judiciar, reglementată de textele de lege criticate, constă în indisponibilizarea bunului care formează obiectul litigiului, acesta fiind încredinţat spre păstrare şi administrare până la soluţionarea definitivă a litigiului. Aşa fiind, sechestrul judiciar are ca scop conservarea unui bun determinat, desemnarea ca administrator-sechestru a deţinătorului bunului fiind o măsură raţională, pe care instanţa are competenţa să o adopte, în lipsa convenţiei părţilor cu privire la acest aspect, prevederile constituţionale ale art. 25 referitoare la dreptul la libera circulaţie nefiind încălcate. Mai mult, în condiţiile în care procedura sechestrului judiciar exclude antamarea fondului, iar măsura dispusă are caracter provizoriu, nu se poate susţine că, prin intermediul ei, s-ar aduce atingere dreptului la liberă circulaţie. Constituţia garantează dreptul la liberă circulaţie în ţară şi în străinătate, potrivit propriei voinţe, iar condiţiile exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege. Cu privire la invocarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 42 referitoare la interzicerea muncii forţate, se constată că dispoziţiile criticate nu aduc atingere acestui principiu constituţional atâta vreme cât administratorul-sechestru în persoana deţinătorului bunului este un mandatar judiciar, interesat cu privire la buna administrare a bunurilor ce fac obiectul sechestrului judiciar, dispoziţiile criticate neprevăzând posibilitatea ca acesta să fie remunerat, având în vedere tocmai interesul menţionat. Asupra dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile art. 53 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 576 din 19 septembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, prin care a respins excepţia şi a statuat că aceste dispoziţii sunt constituţionale. Neintervenind elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 600 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Dan Ciubotariu în Dosarul nr. 11.217/245/2007 al Judecătoriei Iaşi. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent şef, Doina Suliman --------