DECIZIE Nr. 120*) din 21 noiembrie 1995

(2)din Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Judecătoria Sectorului 3, prin Încheierea din 17 mai 1994, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului nr. 471/1971 şi ale Instrucţiunilor Ministerului Finanţelor nr. 6/1976, invocată de Regia Autonomă de Transport Bucureşti (R.A.T.B.), pirita în cadrul acţiunii introduse de Societatea Comercială "Asigurarea Românească" - S.A. (ASIROM). În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arata, în esenta, ca "prin modalitatea de reglementare a raporturilor juridice născute între asigurator şi asigurat, întrebuinţată de Decretul nr. 471/1971 şi Instrucţiunile Ministerului Finanţelor nr. 6/1976, ca şi modul specific de interpretare şi aplicare a acestor acte normative de către reclamanta ASIROM, se încalcă în mod flagrant dispoziţiile legii civile referitoare la imbogatirea fără just temei - art. 992 din Codul civil, precum şi prevederile art. 16 alin.

(2)din Constituţie. Exprimindu-şi opinia, potrivit art. 23 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, Judecătoria Sectorului 3 apreciază ca "Decretul nr. 471/1971 nu încalcă dispoziţiile constituţionale şi aspectele invocate de pirita R.A.T.B. nu privesc elemente ale neconstitutionalitatii legii, ci, eventual, ale gresitei aplicari a legislaţiei asigurărilor de stat, ce sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti". În baza art. 24 alin.

(3)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul arata ca, potrivit Constituţiei, Curtea Constituţională nu are competenţa de a examina constituţionalitatea instrucţiunilor emise de ministere. Cît priveşte chestiunea litigioasa semnalata în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Guvernul considera ca aceasta este de competenţa exclusiva a instanţelor de drept comun. Camera Deputaţilor şi Senatul nu şi-au exprimat punctele de vedere. CURTEA, luând act de excepţia de neconstituţionalitate invocată de R.A.T.B. în faţa Judecătoriei Sectorului 3, de Încheierea de sesizare din 17 mai 1994, de raportul întocmit de judecătorul desemnat în acest scop şi având în vedere dispoziţiile art. 144 lit.

1. c)din Constituţie, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Examinînd excepţia de neconstituţionalitate invocată, se constată că aceasta se referă la neconstituţionalitatea Decretului nr. 471/1971 privind asigurările de stat şi a Instrucţiunilor Ministerului Finanţelor nr. 6/1976. Cu privire la competenţa Curţii Constituţionale de a se pronunţa asupra constituţionalităţii instrucţiunilor emise de ministere, este de menţionat ca prin deciziile nr. 37/1993, nr. 5/1994 şi nr. 89/1994, definitive, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 1 septembrie 1993, nr. 63 din 10 martie 1994 şi, respectiv, nr. 328 din 28 noiembrie 1994, Curtea a statuat că nu intră în competenţa sa verificarea constituţionalităţii actelor normative şi a celor individuale ale Guvernului, ministerelor şi celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale sau, după caz, locale, asupra legalităţii acestora urmînd să se pronunţe instanţele judecătoreşti, în esenta pentru următoarele motive: - atribuţiile Curţii Constituţionale sunt expres şi limitativ menţionate în art. 144 lit.
2. c)din Constituţie, care se referă doar la controlul constituţionalităţii "legilor şi a ordonanţelor", dispoziţie preluată şi în art. 23 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992; - termenul lege priveşte actul legislativ adoptat de Parlament şi promulgat de Preşedintele României, iar termenul ordonanţa, actul adoptat de Guvern pe baza unei delegari legislative; - actele normative şi individuale emise de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, indiferent de materia la care se referă, pot fi atacate în faţa instanţelor judecătoreşti, pe calea contenciosului administrativ. Cu referire la neconstituţionalitatea Decretului nr. 471/1971, în motivarea excepţiei se evoca exclusiv art. 16 alin.

(2)din Constituţie, text potrivit căruia "nimeni nu este mai presus de lege". O asemenea trimitere nu îngăduie însă desprinderea vreunei concluzii cu privire la existenta vreunei contradictii între decretul menţionat şi prevederile legii fundamentale, în sensul instituirii unor discriminări. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, pirita - R.A.T.B. - susţine, de asemenea, ca prin "modul de interpretare şi aplicare a Decretului nr. 471/1971 sunt incalcate dispoziţiile art. 992 din Codul civil, referitoare la imbogatirea fără just temei". Or, fără a se insista asupra faptului ca în cazul de faţa suntem în prezenta unui contract aleatoriu în care, prin natura raporturilor stabilite de părţi, prestaţiile nu sunt, de regula, echivalente, modul de interpretare şi de aplicare a reglementării date prin Decretul nr. 471/1971 este, exclusiv, de competenţa instanţei judecătoreşti. De altfel, interpretarea şi aplicarea prevederilor legale respective nu pun în discuţie constituţionalitatea lor, ci doar corespondenta acestora cu unele dispoziţii ale Codului civil, problema care însă excede competenţa Curţii Constituţionale. Faţa de cele arătate şi ţinând seama de prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(3), ale art. 13 alin.

(1)lit. A.c) şi ale art. 24 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de Regia Autonomă de Transport Bucureşti (R.A.T.B.) în Dosarul nr. 3.396/1994 al Judecătoriei Sectorului

1. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la 21 noiembrie
2. PREŞEDINTE, conf. univ. dr. Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent, Florentina Geangu ------------