DECIZIE nr. 135 din 11 iulie 2000 referitoare la excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 lit.
- d)din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/2000 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 25 septembrie 2000 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 lit.
- d)din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/2000, excepţii ridicate de Asociaţia judeteana a vânătorilor şi pescarilor sportivi Brăila în Dosarul nr. 969/1999 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ, de Asociaţia judeteana a vânătorilor şi pescarilor sportivi Vrancea în Dosarul nr. 1.027/1999 al aceleiaşi instanţe, precum şi de Asociaţia judeteana a vânătorilor şi pescarilor sportivi Hunedoara în Dosarul nr. 3.834/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi de contencios administrativ, având ca părţi pe autorii excepţiilor şi Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. În şedinţa din 6 iunie 2000 Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 224C/1999 şi a Dosarului nr. 44C/2000 la Dosarul nr. 223C/1999, care a fost primul înregistrat, constatând ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate au acelaşi obiect, precum şi ca exista o strânsă legătură între cele doua cauze, urmând să se pronunţe prin decizia de faţa asupra celor trei excepţii de neconstituţionalitate. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 6 iunie 2000 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 13 iunie 2000 şi apoi pentru 15 iunie 2000, data la care Curtea a dispus repunerea cauzei pe rol pentru 11 iulie 2000, având în vedere ca dosarul cauzei a fost completat cu un act nou care nu fusese pus în discuţia părţilor. La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ridicate, deoarece prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/2000 textul de lege criticat a fost modificat, iar excepţia a devenit fără obiect. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin încheierile din 1 noiembrie 1999, pronunţate în Dosarul nr. 969/1999 şi în Dosarul nr. 1.027/1999 de Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi prin Încheierea din 26 ianuarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.834/1999 de Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi de contencios administrativ, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 129/1999, excepţie ridicată de Asociaţia judeteana a vânătorilor şi pescarilor sportivi Brăila, Asociaţia judeteana a vânătorilor şi pescarilor sportivi Vrancea, precum şi de Asociaţia judeteana a vânătorilor şi pescarilor sportivi Hunedoara. Motivarile excepţiilor de neconstituţionalitate sunt identice, în principal sustinandu-se ca prevederile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 contravin dispoziţiilor art. 37 alin.
(1)din Constituţie, deoarece "prin licitaţiile absolut originale pe care intenţionează să le organizeze Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului vor fi stabilite tarife comerciale fără nici o legătură cu productivitatea cinegetica a fondurilor de vânătoare". În aceste condiţii, se arata în continuare, "organizaţiile vânătoresti nu îşi vor exercita dreptul de preemţiune statuat de lege în favoarea lor pentru a li se atribui în gestiune unul sau mai multe din vechile fonduri de vânătoare, deoarece plata unor astfel de tarife exorbitante nu se justifica din nici un punct de vedere, iar fondurile de vânătoare respective vor fi atribuite altor organizaţii vânătoresti". În felul acesta, considera autorii excepţiilor, pe cale de consecinţa, membrii organizaţiilor vânătoresti constituite pe fondurile de vânătoare atribuite nu vor mai avea posibilitatea sa vaneze şi nu vor putea fi obligaţi de nimeni să se înscrie în organizaţiile de vânătoare, care vor prelua, în aceste condiţii, gestionarea acelor fonduri de vânătoare. Se apreciază astfel ca dreptul constituţional la libera asociere al vânătorilor ar fi încălcat fie prin faptul ca vor fi nevoiti să se retragă din organizaţiile care nu vor mai avea în gestiune vechile fonduri de vânătoare, pentru care acestea şi-au exercitat dreptul de preemţiune, pentru că nu vor mai avea unde vana, fie prin faptul că nu le vor fi acceptate eventualele cereri de transfer în cadrul organizaţiei care a preluat gestiunea fondului de vânătoare. Autorii excepţiilor de neconstituţionalitate invoca totodată şi încălcarea dreptului la munca, a libertăţii de alegere a profesiei şi a locului de muncă, consacrate de art. 38 alin.
(1)din Constituţie, întrucât prin noua reglementare a atribuirii prin licitaţie publică a gestiunii fondurilor de vânătoare se va ajunge la desfacerea contractelor de muncă ale paznicilor de vânătoare de pe acele fonduri, din iniţiativa organizaţiei, ori se va ajunge în situaţia în care paznicii în cauza vor fi nevoiti să solicite ei încetarea raporturilor de muncă, situaţii în care se vor putea afla şi alte categorii de salariaţi ai organizaţiilor de vânătoare care, ca urmare a restrângerii activităţii, vor fi nevoite sa desfaca şi contractele de muncă ale altor angajaţi. Un alt motiv de neconstituţionalitate susţinut de autorii excepţiilor îl constituie "încălcarea şi anularea dreptului de preemţiune statuat de lege în favoarea foştilor gestionari". Se argumenteaza în acest sens ca, potrivit conceptiei legiuitorului, atribuirea în gestiune a fondurilor de vânătoare foştilor gestionari trebuia să se realizeze cu respectarea dreptului de preemţiune statuat de lege în favoarea acestora la tarifele pe care Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului era obligat să le stabilească. Or, considera autorii excepţiei, "numai incapacitatea, nestiinta sau reaua-voinţa a unor funcţionari din Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului în privinta aplicării legii, în sensul stabilirii tarifelor reale de atribuire în gestiune a fondurilor de vânătoare" a determinat modificarea art. 8 lit.
- d)din Legea nr. 103/1996, astfel încât tarifele de distribuire în gestiune să fie stabilite prin licitaţie pornită de la o "aşa-zisă valoare minima". În final, autorii excepţiilor critica şi tratamentul inegal, discriminatoriu, aplicat gestionarilor fondurilor de vânătoare - organizaţiile vânătoresti legal constituite, Regia Naţionala a Pădurilor, precum şi unităţile de cercetare cu profil cinegetic - întrucât, potrivit noii redactari a textului art. 8 lit.
- d)teza întâi din Legea nr. 103/1996, "nu rezultă ca licitaţiile pentru stabilirea valorii reale a tarifelor de atribuire în gestiune se vor organiza pentru absolut toate fondurile de vânătoare, indiferent cine este în prezent gestionarul acestora, fapt care deschide calea subiectivismului, arbitrariului şi, bineînţeles, a discriminarii şi inegalitatii de tratament". Autorii excepţiilor, referindu-se la redactarea textului Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 129/1999, considera ca s-a intentionat ca ambiguitatea acestuia să poată fi ulterior folosită pentru a aplica un tratament discriminatoriu organizaţiilor vânătoresti în raport cu Regia Naţionala a Pădurilor şi cu unităţile de cercetare ştiinţifică cu profil cinegetic, toţi gestionari cu drepturi şi obligaţii egale. În acest fel "inechitatea şi tratamentul discriminatoriu vor fi materializate în reglementările pe care le va emite Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului în temeiul art. 8 lit.
- d)teza întâi din Legea nr. 103/1996 pentru organizarea licitaţiilor [...]". Curtea de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, au apreciat ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt nefondate. Potrivit prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţiile sunt neintemeiate, deoarece prevederile art. I pct. 2 teza întâi din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 nu au nici o legătură cu dispoziţiile art. 37 alin.
(1)din Constituţie, privind dreptul la libera asociere, şi cu cele ale art. 38 alin.
(1)din Legea fundamentală, privind munca şi protecţia socială a muncii. Pe de altă parte, se apreciază ca, în fapt, din reglementările Legii nr. 103/1996 rezultă ca "prin vanat se înţelege o activitate recreativa, sportiva, şi nu o profesie ca atare [...]", astfel încât nu se poate pune, fie şi numai teoretic, problema îngrădirii dreptului la munca. În legătură cu susţinerea autorilor excepţiilor, potrivit căreia dispoziţia criticata contravine dreptului de preemţiune stabilit de lege în favoarea foştilor gestionari ai fondurilor de vânătoare, Guvernul considera, în principal, ca aceasta nu poate fi reţinută ca motiv de neconstituţionalitate, deoarece nu are în vedere dispoziţii constituţionale, ci încălcarea unor prevederi legale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate. Din examinarea încheierilor prin care a fost sesizată Curtea Constituţională, precum şi a susţinerilor autorilor excepţiilor rezultă ca obiectul excepţiilor a fost indicat greşit ca fiind art. I pct. 2 teza întâi din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 129/1999, în realitate fiind vorba despre excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit.
- d)teza întâi din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 129/1999 pentru modificarea Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 445 din 14 septembrie 1999. Textul de lege criticat de autorii excepţiilor avea la data sesizării Curţii Constituţionale următorul conţinut: "Autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura are următoarele atribuţii principale în domeniul cinegetic: [...]
- d)stabileşte tarifele minime de la care se porneşte la determinarea, prin licitaţie publică, a valorii reale a tarifelor de atribuire în gestiune a fondurilor de vânătoare, precum şi nivelul tarifelor minime percepute vânătorilor români şi străini pentru acţiuni de vânătoare în România." ... Critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 lit.
- d)din Legea nr. 103/1996, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 129/1999, text care stabilea tarifele minime ale fondurilor de vânătoare în cazul atribuirii acestora în gestiune vânătorilor prin licitaţie publică, a rămas fără obiect, întrucât, ulterior sesizării Curţii Constituţionale, potrivit art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69 din 6 iunie 2000 privind modificarea şi completarea Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 14 iunie 2000, acest text are în prezent următorul cuprins: "
- d)stabileşte tarifele minime percepute vânătorilor români şi străini pentru acţiuni de vânătoare în România." Ca urmare, rezultă ca dispoziţia care constituia obiectul criticilor aduse de autorii excepţiilor de neconstituţionalitate nu mai este în vigoare, fiind înlăturată prin noua reglementare. În consecinţa, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, conform cărora "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţa în vigoare, de care depinde soluţionarea cauzei", şi avându-se în vedere şi dispoziţiile alin.
(6)al aceluiaşi articol rezultă ca excepţiile cu care Curtea a fost sesizată au devenit inadmisibile. Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenite inadmisibile, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 lit. d) din Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 69/2000, excepţii ridicate de Asociaţia judeteana a vânătorilor şi pescarilor sportivi Brăila şi de Asociaţia judeteana a vânătorilor şi pescarilor sportivi Vrancea în dosarele nr. 969/1999 şi, respectiv, nr. 1.027/1999 ale Curţii de Apel Galaţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ, precum şi de Asociaţia judeteana a vânătorilor şi pescarilor sportivi Hunedoara în Dosarul nr. 3.834/1999 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2000. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta -----