DECIZIE nr. 1.198 din 13 decembrie 2007

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că termenul de două luni stabilit de legiuitor nu este de natură să creeze inegalitate de tratament între promitenţii-vânzători şi promitenţii-cumpărători, întrucât situaţia juridică a celor două categorii de persoane este diferită, iar prevederea legală se aplică numai persoanelor aflate în prima categorie. Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, care au următorul conţinut: "

(1)Înscrierea intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca îşi pierde efectul prin trecerea unui termen de două luni de la data înregistrării cererii.

(2)Anul, luna şi ziua în care înscrierea îşi pierde efectul vor fi arătate atât în înscriere, cât şi în încheierea care a ordonat-o." ... Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin.

(1)care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 17 alin.

(1)din Legea nr. 7/1996, publicitatea imobiliară se întemeiază pe sistemul de evidenţă al cadastrului general şi are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor juridice referitoare la imobilele din acelaşi teritoriu administrativ. Astfel, proprietarul unui imobil care doreşte înstrăinarea lui sau ipotecarea în vederea garantării vreunei creanţe poate solicita oficiului teritorial competent înregistrarea actului juridic prin care îşi manifestă intenţia de a înstrăina sau de a ipoteca imobilul, arătând, în acest din urmă caz, suma ce urmează să se garanteze prin ipotecă. Efectul înscrierii îl constituie opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic în care s-a consemnat acordul de voinţă dintre proprietarul imobilului - promitent-vânzător şi promitentul-cumpărător, în prima ipoteză, respectiv dintre proprietarul imobilului şi persoana în favoarea căreia se va institui ipoteca, în cea de-a doua ipoteză. Potrivit textului de lege criticat, această înscriere îşi pierde efectul prin trecerea unui termen de două luni de la data înregistrării cererii. În ceea ce priveşte durata limitată în care înscrierea în cartea funciară a intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca îşi produce efectul, Curtea reţine că aceasta se justifică prin faptul că respectiva înscriere consemnează doar o promisiune a proprietarului imobilului care îmbracă o formă juridică sui generis, ale cărei efecte incerte legiuitorul a înţeles să le limiteze în timp, sub aspectul opozabilităţii lor faţă de terţi. Nimic nu împiedică însă persoanele interesate să prevadă în cuprinsul actelor juridice prin care se angajează să înstrăineze sau să ipotecheze imobilul pe care îl au în proprietate termene mai lungi de două luni în care urmează să încheie actul juridic de înstrăinare sau de instituire a ipotecii. Într-o atare împrejurare, pentru asigurarea opozabilităţii faţă de terţi a actului este necesară înscrierea periodică în cartea funciară a intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca imobilul. Pe de altă parte, Curtea constată că, în această materie, respectiv a înscrierii intenţiei de înstrăinare sau de ipotecare, legea nu stabileşte o obligaţie în sarcina proprietarului imobilului, ci, dimpotrivă, îi dă posibilitatea să opteze între înscrierea în cartea funciară şi neefectuarea acestei operaţii. Prin urmare, plata taxelor aferente înscrierii este subsecventă manifestării voinţei în acest sens, astfel că nu poate fi reţinută vreo discriminare care să contravină prevederilor art. 16 din Constituţie. Mai mult, în măsura în care, potrivit legii, numai proprietarul imobilului poate solicita înscrierea intenţiei de a înstrăina sau de a ipoteca, apare ca nejustificată susţinerea autorului excepţiei, ce are calitatea de promitent-cumpărător, potrivit căreia este obligat să efectueze el personal înscrierea şi, implicit, să plătească taxele aferente. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Tino Autovehicule" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 6.340/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 decembrie 2007. PREŞEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu -----