DECIZIE nr. 456 din 28 octombrie 2004

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 60 din 18 ianuarie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, ridicată de Marin Lăcătuş în Dosarul nr. 179/2004 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea nr. 66/A din 26 aprilie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 179/2004, Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. Excepţia a fost ridicată de inculpatul Marin Lăcătuş într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului declarat de acesta împotriva Sentinţei penale nr. 275 din 3 decembrie 2003, pronunţată de Judecătoria Beclean, prin care a fost condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că, prin dispoziţiile art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se încalcă dreptul la integritate fizică şi psihică a persoanei, astfel cum acesta este prevăzut şi garantat prin art. 22 alin.

(1)şi

(2)din Constituţie, întrucât "recoltarea de probe biologice înseamnă recoltarea de sânge, care se face prin înţepătură cu seringa, procedeu care poate părea banal pentru unii şi traumatizant pentru alţii, fiind de notorietate că majoritatea populaţiei suferă într-un grad mai mic sau mai mare de fobia de injecţii, ceea ce prezumă suferinţă". Autorul excepţiei consideră totodată că prin dispoziţiile de lege criticate se încalcă prezumţia de nevinovăţie prevăzută în art. 23 alin.

(11)din Constituţie, instituindu-se o prezumţie de vinovăţie în cazul conducătorului auto care se supune recoltării de probe biologice. În plus, se apreciază că textul de lege criticat contravine şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 53 alin.

(1), conform cărora exerciţiul unor drepturi şi libertăţi poate fi restrâns printre altele pentru desfăşurarea instrucţiei penale "însă nici o dispoziţie legală nu prevede obligaţia organului de poliţie să ceară conducătorului auto să se supună recoltării de probe biologice doar în cadrul instrucţiei penale", "aceasta fiind o practică de rutină care poate afecta orice persoană" şi, mai mult, acest text "încalcă dreptul la apărare, întrucât obligă persoana să furnizeze ea însăşi probe în defavoarea sa". Autorul excepţiei mai arată că dispoziţiile art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 aduc atingere şi dreptului la ocrotirea sănătăţii garantat de art. 34 alin.

(1)din Legea fundamentală. Tribunalul Bistriţa-Năsăud - Secţia penală opinează în sensul că excepţia invocată nu este întemeiată, întrucât incriminarea din art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este constituţională şi nu aduce atingere drepturilor garantate de dispoziţiile art. 22 alin.

(1)şi

(2), art. 23 alin.

(11), art. 34 şi art. 53 alin.

(1)din Constituţie. Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu prevederile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este neîntemeiată. Se arată că recoltarea probelor biologice nu poate fi considerată o atingere adusă integrităţii fizice a persoanei şi, cu atât mai puţin, aceasta nu poate fi considerată tortură sau tratament inuman ori degradant. Dintre probele biologice, numai recoltarea sângelui presupune o acţiune asupra corpului persoanei, respectiv înţeparea cu un ac, însă trebuie subliniat că acest lucru reprezintă o procedură medicală obişnuită, unanim acceptată şi care este efectuată, în toate cazurile, de personal medical calificat. Dacă ar exista totuşi o atingere minimă asupra dreptului la integritate fizică prin înţeparea cu un ac, de către un cadru medical, în vederea recoltării sângelui, este evident că această atingere nu depăşeşte cadrul strict al art. 53 din Constituţie, deoarece ea s-ar face pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, s-ar aplica nediscriminatoriu, proporţional cu situaţia care a determinat-o şi fără a aduce atingere existenţei dreptului. În ceea ce priveşte raportarea la prevederile art. 23 alin.

(11)din Constituţie, preşedintele Camerei Deputaţilor arată că nu există o încălcare a acestora, deoarece dispoziţiile art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 reglementează o infracţiune de sine stătătoare, distinctă de aceea prevăzută la art. 79 alin.

(1)din acelaşi act normativ, iar nu o prezumţie de vinovăţie, în sensul că persoana care se sustrage de la recoltare ar fi condus autovehiculul în condiţiile arătate la art. 79 alin.

(1), respectiv având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori în aerul expirat sau care se află sub influenţa unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. În final, preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază că dispoziţiile art. 34 din Constituţie nu sunt incidente în cauză. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că recoltarea de sânge reprezintă o intervenţie ce se exercită asupra unei persoane şi nu poate să fie considerată ca aducând atingere integrităţii fizice sau psihice a persoanei respective sau să constituie un tratament inuman sau degradant. Un tratament poate fi considerat inuman numai în măsura în care cauzează, în mod deliberat, suferinţe fizice şi psihice deosebite, greu de suportat, care în nici un caz nu pot fi produse prin înţepătura ce o presupune recoltarea sângelui, iar tratamentul degradant este acela care supune persoana asupra căreia se exercită umilinţe grave în faţa altor persoane şi care, de asemenea, nu se poate produce prin supunerea acesteia la recoltarea probelor biologice. Dispoziţiile din ordonanţă ce se pretind a fi neconstituţionale nu încalcă nici prevederile art. 23 alin.

(11)din Constituţie, deoarece cel în cauză, chiar dacă este obligat să se supună testului de recoltare a probelor biologice, se bucură de prezumţia de nevinovăţie până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 din Constituţie, Guvernul apreciază că acestea nu sunt incidente în cauză. Avocatul Poporului arată că susţinerile autorului excepţiei referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 22 şi 53 din Constituţie nu pot fi reţinute, deoarece măsura supunerii persoanei la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei reprezintă o restrângere a dreptului fundamental la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, care este conformă cu art. 53 din Constituţie. Această măsură este necesară într-o societate democratică pentru ca autorităţile publice să îşi exercite misiunea în situaţii particulare, este impusă prin lege, în vederea apărării ordinii, a sănătăţii publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, a desfăşurării instrucţiei penale, este proporţională cu situaţia care o determină, se aplică nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului în sine. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a incriminării dispuse potrivit art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, faţă de prevederile art. 23 alin.

(11)şi art. 34 din Constituţie, Avocatul Poporului menţionează că dispoziţiile din Legea fundamentală invocate nu au incidenţă în contextul criticii formulate în cauză. Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, care au următorul conţinut: "Refuzul, împotrivirea sau sustragerea unei persoane care conduce pe drumurile publice un autovehicul sau tramvai de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani." Aceste dispoziţii de lege sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale sub mai multe aspecte. Astfel, se susţine că obligarea conducătorului unui autovehicul, suspectat că se află în stare de ebrietate, de a se supune, sub sancţiune penală, recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei este contrară prevederilor constituţionale ale art. 22 alin.

(1), referitoare la dreptul persoanei la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, şi ale alin.

(2), care prevăd că nimeni nu poate fi supus torturii sau unui tratament inuman ori degradant. Această obligare a conducătorului de autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice constituie totodată, în opinia autorului excepţiei, o încălcare a dispoziţiilor art. 23 alin.

(11)din Constituţie, privitoare la prezumţia de nevinovăţie. De asemenea, dispoziţiile legale criticate sunt considerate contrare şi prevederilor art. 53 alin.

(1)din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi celor ale art. 34 alin.

(1), referitoare la garantarea dreptului la ocrotirea sănătăţii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: 1. Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 22 alin.

(1)din Constituţie, care consacră dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, aceasta este neîntemeiată. Astfel, incriminarea sustragerii de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanţe stupefiante ori de medicamente cu efecte similare acestora sau testării aerului expirat, precum şi a altor fapte prin care este pusă în pericol siguranţa circulaţiei rutiere reprezintă incriminări-obstacol prin care este sancţionată penal simpla nerespectare a unor reguli de circulaţie, în scopul preîntâmpinării unor grave vătămări ale valorilor angajate în traficul rutier (de exemplu: pierderi de vieţi omeneşti, vătămări ale integrităţii corporale şi ale sănătăţii persoanei, precum şi distrugeri de valori materiale). De aceea s-a impus incriminarea prevăzută la alin.

(4)al art. 79 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, fiind sancţionată împiedicarea constatării faptei de conducere sub influenţa alcoolului, realizată prin sustragerea conducătorului auto de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Este adevărat că un segment de populaţie suferă de un sindrom alergic sever la orice tratament injectabil, care însă se deosebeşte de simplele fobii sau temeri invocate de autorul excepţiei. Analizând însă prevederile art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, se constată că nici măcar acestora nu li se încalcă dreptul la integritate fizică şi psihică, întrucât se incriminează nu numai sustragerea de la recoltarea probelor biologice, ci şi sustragerea de la "testarea aerului expirat", care în mod evident nu aduce atingere integrităţii persoanei. Tocmai având în vedere aceste împrejurări, precum şi evoluţia şi modernizarea modalităţilor de stabilire a alcoolemiei, noua reglementare rutieră introduce şi metoda "testării aerului expirat", de către poliţia specializată, cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat potrivit legii [art. 80 alin.

(1)din ordonanţă], astfel încât incriminarea din art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 este constituţională, neaducând atingere dreptului garantat de art. 22 alin.

(1)din Legea fundamentală. Este de observat că, atunci când conducătorul auto este testat cu un mijloc tehnic certificat, poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei [art. 80 alin.

(2)din ordonanţă]. 2. Recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei nu poate fi considerată ca o supunere la "tortură", "pedeapsă sau tratament inuman ori degradant", interzise atât de art. 22 alin.

(2)din Constituţie, cât şi de art. 1 din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, la care România a aderat prin Legea nr. 19/1990. Din această perspectivă, "recoltarea probelor biologice" nu este un "act prin care se provoacă unei persoane, cu intenţie, o durere sau suferinţe puternice, fizice ori psihice", condiţie impusă de convenţia menţionată pentru definirea termenului "tortură". Totodată, în mod evident, recoltarea probelor biologice nu reprezintă o "pedeapsă sau tratament inuman ori degradant", interzise, de asemenea, prin alin.

(2)al art. 22 din Constituţie. 3. Dispoziţiile art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu contravin nici prevederilor art. 23 alin.

(11)din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovăţie, deoarece, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, persoana este considerată nevinovată, neinstituindu-se nici o prezumţie de vinovăţie a inculpatului trimis în judecată în temeiul acestor dispoziţii. 4. Incriminarea cuprinsă în art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu reprezintă o restrângere a drepturilor şi libertăţilor persoanei, deoarece are ca finalitate apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, a vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii, precum şi a altor importante valori angajate în traficul rutier. Prin urmare, nu poate fi vorba de o încălcare a prevederilor art. 53 alin.

(1)din Constituţie, care se referă la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, aşa cum susţine autorul excepţiei. În plus, dispoziţiile criticate sunt de natură a-l proteja chiar pe conducătorul auto care se sustrage de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, care, în absenţa incriminării cuprinse în aceste dispoziţii, ar putea deveni nu numai autor al unor infracţiuni mult mai grave, dar chiar propria sa victimă.

1. Se constată că nu poate fi reţinută nici susţinerea autorului excepţiei în sensul că recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ar însemna obligarea conducătorului auto de a contribui la producerea unei probe împotriva lui însuşi. Într-adevăr textul de lege criticat ca fiind neconstituţional nu creează o prezumţie de vinovăţie şi nu implică o constrângere a celui în cauză de a se supune la recoltarea de probe biologice. Cu privire la acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut în jurisprudenţa sa că dreptul de a nu se autoincrimina nu este absolut, "nu se extinde la utilizarea datelor ce pot fi obţinute de la acuzat recurgând la puteri coercitive care există independent de voinţa suspectului, de exemplu documente ridicate pe baza unui mandat, prelevări de aer expirat, de sânge şi de urină, ca şi de ţesuturi corporale în vederea analizei ADN-ului" (cazul "Saunders împotriva Regatului Unit", 1996).
2. În sfârşit, se constată că textul de lege criticat nu aduce atingere nici dreptului la ocrotirea sănătăţii, garantat prin art. 34 alin.

(1)din Constituţie, fiind evident că prevederile art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 nu au nici o legătură cu acest drept, care se referă la asigurarea igienei şi sănătăţii publice şi la organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin.

(4)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ridicată de Marin Lăcătuş în Dosarul nr. 179/2004 al Tribunalului Bistriţa-Năsăud - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 octombrie 2004. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Florentina Geangu ------------