DECIZIE nr. 102*) din 30 septembrie 1996

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Prin încheierile din 4 iulie 1996 pronunţate în dosarele nr. 5.726/1996 şi nr. 5.727/1996, Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 11/1990 privind încuviinţarea adopţiei, invocată de Vila Canela Joan şi Olivia Puigagut, respectiv de Rinallo Salvatore şi Caramazza Carmela. În motivarea excepţiei, autorii acesteia, în ambele cauze, arata, în esenta, ca prevederile art. 4 din Legea nr. 11/1990 sunt contrare dispoziţiilor art. 125 şi ale art. 21 din Constituţie, pentru ca: - textul alin. 1 al articolului, potrivit căruia străinii, care doresc sa adopte copii aflaţi în evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii, trebuie să ceara acestuia încuviinţarea adopţiei, conferă comitetului "atributul de organ jurisdicţional"; - dispoziţia cuprinsă în alin. 2 al articolului, conform căreia cererea pentru încuviinţarea adopţiei, împreună cu actele prevăzute de art. 5 din lege, va fi transmisă de Comitetul Roman pentru Adoptii spre soluţionare instanţei competente, constituie o ingradire a accesului liber la justiţie. Exprimindu-şi opinia în legătură cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauzele a căror judecata a suspendat-o sesizind Curtea Constituţională, tribunalul considera ca aceasta "pare a fi intemeiata", în esenta, deoarece prin obligarea străinilor de a depune cererea pentru încuviinţarea adopţiei la Comitetul Roman pentru Adoptii, în faţa căruia se administrează proba cu înscrisuri, deşi art. 1 din lege statuează ca încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţei judecătoreşti, comitetul capata atribuţii de organ jurisdicţional, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art. 125 din Constituţie, privind instanţele judecătoreşti, şi ale art. 2 alin. 2 din Legea nr. 92/

1. Se arata, de asemenea, ca prin dispoziţiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 11/1990 se aduce atingere principiului nemijlocirii probelor de către instanţa de judecată, principiului aflarii adevărului şi principiului disponibilităţii, se conferă Comitetului Roman pentru Adoptii calitatea de parte în procesul civil şi i se recunoaşte dreptul de a formula acţiunea civilă, în condiţiile în care "nu exista identitate între persoana reclamant şi cel care se pretinde titularul dreptului şi care este singur adoptatorul". CURTEA, examinînd încheierile de sesizare, raportul întocmit în cauza şi dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 11/1990, raportate la prevederile Constituţiei, retine următoarele: Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate care au fost formulate şi înaintate cu respectarea prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/
2. Deoarece încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale provin de la aceeaşi instanţa, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, în scopul mai bunei administrări a justiţiei, fiind întrunite cerinţele art. 164 din Codul de procedură civilă, urmează să se conexeze Dosarul nr. 201C/1996 la Dosarul nr. 200C/
3. Cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 11/1990, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 62 din 21 octombrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 25 februarie 1994, statuând ca textul acestuia este conform Constituţiei, precum şi pactelor şi tratatelor internaţionale la care România este parte. În ceea ce priveşte concordanta sa cu dispoziţiile art. 21 şi ale art. 125 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, respectiv la instanţele judecătoreşti, susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, cît şi opinia Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă nu pot fi reţinute, deoarece: Comitetul Roman pentru Adoptii este, potrivit art. 2 din Legea nr. 11/1990, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 24 iulie 1995, un organ guvernamental înfiinţat în scopul supravegherii şi sprijinirii acţiunilor de ocrotire a minorilor prin adopţie şi al realizării cooperării internaţionale în aceasta materie. Pentru realizarea acestui scop, în speta pentru a fi ocrotite cît şi mai eficient interesele minorului, prin art. 4 din lege, s-a stabilit ca cererea pentru încuviinţarea adopţiei, în cazul solicitanţilor străini, se depune la acest organ guvernamental, care o va inainta, împreună cu actele privind adoptatul şi actele privind adoptatorii, instanţei competente. Prin aceasta Comitetul Roman pentru Adoptii nu se substituie instanţei judecătoreşti şi nici nu devine o instituţie paralela acesteia, finalitatea textului legal atacat ca neconstitutional fiind aceea de a apara minorii de adoptiile internaţionale fictive, interesate, pentru ca în ţara străină aceştia sa beneficieze de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii naţionale. Prin dispoziţiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 11/1990, Comitetul Roman pentru Adoptii nu realizează justiţia, nu devine instanţa extraordinară şi nici nu are competente în procedura de judecată, astfel ca nici una dintre dispoziţiile art. 125 din Constituţie nu este incalcata. În ceea ce priveşte prevederile alin. 2 al art. 4 din lege, respectiv ca cererea de încuviinţare a adopţiei, împreună cu actele prevăzute de art. 5 din lege (acte privind adoptatul şi acte privind adoptatorii), se transmite spre soluţionare instanţei judecătoreşti, nu pot fi interpretate decît ca un sprijin competent al unui organ guvernamental la înfăptuirea justiţiei. Acelaşi scop îl au şi dispoziţiile din art. 6 alin. 2 din lege, cu privire la citarea Comitetului Roman pentru Adoptii la judecarea cererilor de adoptii internaţionale. Dispoziţia este în concordanta cu art. 70 din Codul familiei, asa cum a fost modificat prin art. 9 din Legea nr. 11/1990, republicată, potrivit căruia "în condiţiile legii, cei care justifica un interes legitim pot interveni în procesul privind încuviinţarea adopţiei". Citarea este justificată de dispoziţiile art. 42-44 din Codul de procedură civilă, dar şi de normele Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată prin Legea nr. 84/1994, şi de cele ale Convenţiei europene în materia adopţiei de copii, încheiată la Strasbourg la 24 aprilie 1967, la care România a aderat prin Legea nr. 15/
4. Conform art. 6-9 din Convenţia de la Haga asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, autoritatea centrala desemnată sa aducă la îndeplinire obligaţiile ce îi sunt impuse prin convenţie, Comitetul Roman pentru Adoptii, în cazul României, este îndrituit sa i se adreseze comunicări, sa întocmească rapoarte, sa adune, sa păstreze, să efectueze schimb de informaţii referitoare la situaţia copilului şi a viitorilor părinţi adoptivi, în măsura necesară adopţiei, şi sa ia măsurile cuvenite pentru a înlesni, urmări şi activa procedura în vederea adopţiei, inclusiv să fie citata în instanţa. Art. 14 şi 22 din convenţie prevăd ca străinii, care vor sa adopte un minor aflat în evidenta copiilor adoptabili pentru adoptia internationala, urmează sa adreseze cererea prin autoritatea centrala a statului lor ori, în lipsa unei asemenea autorităţi, prin organisme de adoptii legal constituite în ţara lor cu care Comitetul Roman pentru Adoptii a încheiat acorduri de colaborare. De asemenea, art. 18 din Convenţia europeană în materia adopţiei de copii, încheiată la Strasbourg, prevede că "autorităţile publice vor veghea la promovarea şi buna funcţionare a instituţiilor publice sau private cărora li se pot adresa cei care doresc sa adopte sau să fie adoptat un copil, în vederea obţinerii de sprijin şi de sfaturi". Aceasta, pentru ca prevederile Convenţiei privitoare la drepturile copilului se găsesc integrate în dreptul intern, în temeiul prevederilor art. 11 alin.

(2)din Constituţie, care stabileşte ca "tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern", şi al dispoziţiilor art. 20 din legea fundamentală, care prevede că dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. În al doilea alineat al aceluiaşi text constituţional se statuează ca, dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale. Acţiunea de încuviinţare - cu excepţia prevăzută în art. 8 alin. 3 din Legea nr. 11/1990, în cazul copilului aflat într-o instituţie de ocrotire sau într-o unitate medico-sanitară - rămâne la dispoziţia titularului dreptului, care are posibilitatea de a administra nemijlocit şi alte probe în instanţa, fără ca prin aceasta să se încalce principiul aflarii adevărului ori sa impieteze asupra disponibilităţii titularului acţiunii. Comitetul Roman pentru Adoptii are obligaţia de a inainta instanţei cererea de adopţie şi actele prevăzute la art. 5 în termenul prevăzut de lege, ca şi obligaţia de a concura la ocrotirea şi apărarea intereselor copilului. Aceste obligaţii sunt în acord cu prevederile Convenţiei privind drepturile copilului, ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, convenţie ce stabileşte, prin art. 21, ca în materie de adoptii criteriul fundamental este interesul superior al copilului, şi cu art. 66 din Codul familiei, potrivit căruia adoptia se face numai în interesul celui adoptat. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin.

(1)lit. A. c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, precum şi al art. 164 din Codul de procedură civilă, cu unanimitate de voturi, CURTEA În numele legii DECIDE:

1. Conexarea Dosarului nr. 201C/1996 la Dosarul nr. 200C/
3. Respinge ca vadit nefondate excepţiile de neconstituţionalitate vizind art. 4 din Legea nr. 11/1990 privind încuviinţarea adopţiei, invocate de Vila Canela Joan şi Olivia Puigagut în Dosarul nr. 5.726/1996 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, şi de Rinallo Salvatore şi Caramazza Carmela în Dosarul nr. 5.727/1996 al Tribunalului Municipiului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa din 30 septembrie
4. PREŞEDINTE, prof.univ.dr. Ioan Deleanu Magistrat-asistent, Valer-Vasilie Bica ----------------