DECIZIE nr. 527 din 31 mai 2007

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază că textul de lege nu aduce atingere principiului egalităţii în drepturi sau liberului acces la justiţie, întrucât art. 499 din Codul de procedură civilă oferă posibilitatea cetăţenilor de a se adresa instanţelor judecătoreşti pentru realizarea drepturilor lor şi asigură suficiente garanţii procedurale în vederea materializării drepturilor părţilor implicate în litigii. Astfel, dispoziţiile alin. 3 al articolului criticat garantează accesul liber al creditorului la justiţie, instituind posibilitatea acestuia de a solicita instanţei, pentru motive temeinice, reluarea urmăririi silite înainte de expirarea termenului de 6 luni. Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 499 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: "După primirea somaţiei debitorul poate cere instanţei de executare, în termen de 10 zile de la comunicare, să-i încuviinţeze ca plata integrală a datoriei, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare, să se facă din veniturile imobilului urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de 6 luni. Instanţa sesizată potrivit alin. 1 va cita părţile în camera de consiliu şi se va pronunţa de îndată prin încheiere irevocabilă. În caz de admitere a cererii debitorului, instanţa va dispune suspendarea urmăririi silite imobiliare. Pentru motive temeinice creditorul poate solicita instanţei reluarea urmăririi înainte de expirarea termenului de 6 luni, dispoziţiile alin. 2 fiind aplicabile în mod corespunzător." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 care prevede accesul liber la justiţie şi în art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt invocate şi prevederile internaţionale cuprinse în art. 6 par.1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul persoanei la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 499 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează o înlesnire pe care instanţa de executare o poate acorda debitorului, la solicitarea acestuia, încuviinţându-i ca plata integrală a datoriei sale către creditor, inclusiv dobânzile şi cheltuielile de executare, să se realizeze din veniturile imobilului urmărit sau din alte venituri ale debitorului pe timp de 6 luni. Suspendarea urmării silite a imobilului se poate acorda pentru un termen limitat de 6 luni şi doar dacă debitorul învederează împrejurări din care să rezulte că veniturile pe care acesta le-ar putea obţine în această perioadă sunt suficient de mari pentru a determina stingerea creanţei. Astfel, înlesnirea se acordă pe baza unor situaţii de fapt lăsate la aprecierea suverană a instanţei, iar dacă împrejurările invocate nu pot fi dovedite, suspendarea executării nu se justifică, întrucât ar fi de natură să-l prejudicieze pe creditor. Pe de altă parte, potrivit art. 499 alin. 3 din Codul de procedură civilă, creditorul poate solicita instanţei reluarea urmăririi silite a imobilului, după ce aceasta fusese suspendată în temeiul alin. 1, înainte de expirarea termenului de 6 luni, dacă există motive temeinice care să evidenţieze lipsa posibilităţilor debitorului de a satisface creanţa înăuntrul termenului acordat. Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situaţiile prevăzute de ipoteza normei, şi anume debitorilor somaţi să efectueze plata creanţei, sub condiţia valorificării imobilului urmărit silit prin modalităţile admise de lege, precum şi creditorilor deţinători ai titlului executoriu a cărui executare a fost suspendată. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea principiului constituţional al accesului liber la justiţie, Curtea reţine că o atare critică nu este întemeiată, întrucât textul de lege criticat prevede expres posibilitatea atât a debitorului, cât şi a creditorului de a solicita instanţei, în funcţie de interesele proprii, acordarea înlesnirii la plata creanţei, respectiv înlăturarea acesteia, în cadrul unei proceduri desfăşurate în camera de consiliu, cu citarea părţilor, finalizate prin pronunţarea unei încheieri irevocabile. Referitor la susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia împotriva unei astfel de încheieri nu pot fi exercitate căi de atac, ceea ce este de natură a-i îngrădi dreptul la un proces echitabil, Curtea reţine că scopul acestei reglementări a fost, pe de o parte, acela de a facilita executarea cu bună-credinţă şi în condiţii mai uşor de îndeplinit a creanţelor de către debitori - art. 499 alin. 1 din Codul de procedură civilă - şi, pe de altă parte, prevenirea unor eventuale abuzuri din partea acelor debitori rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligaţiilor ce le incumbă - art. 499 alin. 3. În ambele cazuri, finalitatea declarată a dispoziţiilor criticate ar fi fost anihilată prin instituirea unor căi de atac, care ar fi presupus o procedură mai anevoioasă. Faţă de cele arătate, Curtea constată că dispoziţiile art. 499 din Codul de procedură civilă sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale invocate, inclusiv cele ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu s-a constatat. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 499 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Utraco Holland B.V. în Dosarul nr. 89/1.748/2006 al Judecătoriei Cornetu. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007. PREŞEDINTE, ION PREDESCU Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu -----