← România

DECIZIE nr. 523 din 27 aprilie 2010

DECIZIE nr. 523 din 27 aprilie 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 349 din 27 mai 2010 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Tudorel Toader - judecător Augustin Zegrean - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Luciano Parisato în Dosarul nr. 1.140/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia penală, de Dumitru Ardeleanu Carpen în Dosarul nr. 10.211/325/2009 al Judecătoriei Timişoara, de Claudia Kawaguchi în Dosarul nr. 2.102/233/2009 al Judecătoriei Galaţi, de Societatea Comercială "Jan Quik Group" - S.R.L în Dosarul nr. 12.597/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi de Ioan Pasca în Dosarul nr. 13.251/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 7.685D/2009, nr. 7.913D/2009, nr. 8.193D/2009, nr. 8.449D/2009 şi nr. 8.450D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 7.913D/2009, nr. 8.193D/2009, nr. 8.449D/2009 şi nr. 8.450D/2009 la Dosarul nr. 7.685D/2009, care este primul înregistrat. Cauza se află în stare de judecată. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: Prin încheierile din 30 septembrie 2009, 14 octombrie 2009, 3 noiembrie 2009 şi 3 decembrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.140/211/2009, nr. 10.211/325/2009, nr. 2.102/233/2009, nr. 12.597/271/2009 şi nr. 13.251/271/2009, Tribunalul Cluj - Secţia penală, Judecătoria Timişoara, Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Oradea - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 şi, respectiv, art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Luciano Parisato, Dumitru Ardeleanu Carpen, Claudia Kawaguchi, Societatea Comercială "Jan Quik Group" - S.R.L. şi Ioan Pasca. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul Luciano Parisato susţine că prevederile legale menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi art. 51 alin.
(4), deoarece sancţionează persoana vătămată "prin pierderea termenului de sesizare a judecătorului în cazul în care procurorul cu funcţie de conducere nu binevoieşte să se încadreze într-un termen legal de 20 de zile să soluţioneze plângerea ce i-a fost adresată, în condiţiile în care acest procuror trebuie să vegheze la respectarea prevederilor legale în soluţionarea plângerilor de către procurorii din subordinea sa". Autorul Dumitru Ardeleanu Carpen arată că prevederile legale menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, precum şi prevederilor art. 6, 13 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece în alin. 2 al art. 278^1 din Codul de procedură penală limitează în timp momentul la care orice persoană poate face plângere împotriva soluţiilor date de procurorul ierarhic superior. Astfel, în situaţia în care termenul de 20 de zile a fost depăşit, persoana interesată de calea de atac este decăzută din dreptul de a mai contesta soluţia în faţa judecătorului. Autorul Claudia Kawaguchi susţine că prevederile legale menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 21 şi 20, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece cei mai mulţi justiţiabili care nu au apărător ales nu cunosc faptul că termenul prevăzut în alin. 2 al art. 278^1 din Codul de procedură penală curge de la data când procurorul trebuia să soluţioneze plângerea, ei aşteptând să le fie comunicat modul de soluţionare pentru a vedea dacă este cazul să facă plângere sau nu împotriva acestei soluţii. Autorul Societatea Comercială "Jan Quik Group" - S.R.L. arată că prevederile legale menţionate încalcă dreptul la apărare şi tratamentul egal. În sfârşit, autorul Ioan Pasca susţine că prevederile legale menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin.
(1)-
(3), art. 11 şi 20, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece calificarea termenului de 20 de zile ca termen de decădere echivalează cu sancţionarea justiţiabilului pentru pasivitatea organelor judiciare prin respingerea plângerii ca tardiv formulate, restricţionându-i în acest mod liberul acces la justiţie, care devine un drept iluzoriu. Tribunalul Cluj - Secţia penală, Judecătoria Timişoara, Judecătoria Galaţi şi Judecătoria Oradea - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului iniţial de 20 de zile." În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în Dosarul nr. 7.913D/2009, Curtea constată că, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, acesta vizează "excepţia de neconstituţionalitate invocată de petentul Carpen Ardeleanu Dumitru". De asemenea, în considerente încheierii instanţa şi-a spus opinia cu privire la alin. 1 şi 2 ale art. 278^1 din Codul de procedură penală. Pe lângă acestea, din notele scrise ale autorului rezultă că, deşi excepţia vizează în titlul său întregul articol 278^1 din acelaşi cod, argumentele privesc doar alin. 2 al art. 278^1 din Codul de procedură penală. Prin urmare, în acest dosar, Curtea urmează a restrânge obiectul excepţiei la art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său prin raportare la critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 524 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, statuând că "art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului, aşadar o concretizare a dispoziţiilor constituţionale privind dreptul de acces liber la justiţie. În vederea garantării dreptului la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, legiuitorul a prevăzut în mod expres, în cuprinsul art. 278^1 din Codul de procedură penală, dreptul persoanei vătămate de a formula plângere direct la instanţa de judecată în cazul în care procurorul nu se conformează prevederilor art. 277 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată". Astfel, în conformitate cu art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, "în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile". Aşa fiind, este neîntemeiată critica potrivit căreia eventuala nesoluţionare a plângerii de către procuror sau soluţionarea cu întârziere a acesteia ar avea drept consecinţă împiedicarea accesului la justiţie, câtă vreme termenul de formulare a plângerii la instanţă curge, în ipotezele arătate, de la data expirării termenului legal de soluţionare a acesteia de către procuror". De asemenea, prin Decizia nr. 1.212 din 24 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 octombrie 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând că "prevederile legale criticate se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legal criticate şi nu sunt de natură a afecta în vreun fel exerciţiul vreunui drept ori al unei libertăţi. Curtea constată că accesul la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile date de procuror în faza de urmărire penală a procesului penal este asigurat, părţile având posibilitatea să îşi apere drepturile şi interesele în cursul judecăţii prin mijloacele prevăzute de lege şi cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale. Astfel, prevederile art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt menite tocmai să asigure accesul la justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată, iar pe de altă parte, în plângerea formulată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului nu se judecă însăşi cauza, ci doar temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror (şi nicidecum temeinicia şi legalitatea actelor prin care procurorul ierarhic superior a soluţionat ori nu plângerea), pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise, înfăţişate instanţei de părţile în proces. În limitele obiectului acestor categorii de cauze, părţile, depunând un minim de diligenţă pentru prezervarea dreptului conferit de textul legal criticat, se pot plânge împotriva ordonanţei sau rezoluţiei de netrimitere în judecată, având, iată, posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale, cât şi aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisă de procuror". Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Luciano Parisato în Dosarul nr. 1.140/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia penală, de Dumitru Ardeleanu Carpen în Dosarul nr. 10.211/325/2009 al Judecătoriei Timişoara, de Claudia Kawaguchi în Dosarul nr. 2.102/233/2009 al Judecătoriei Galaţi, de Societatea Comercială "Jan Quik Group" - S.R.L. în Dosarul nr. 12.597/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală şi de Ioan Pasca în Dosarul nr. 13.251/271/2009 al Judecătoriei Oradea - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 aprilie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.