DECIZIE nr. 41 din 20 ianuarie 2011

(2)lit. f), art. 51 alin.

(2)şi art. 77 alin.

(1)lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 165 din 8 martie 2011 Augustin Zegrean - preşedinte Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin.

(2)lit. f), art. 51 alin.

(2)şi art. 77 alin.

(1)lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Shen Shangen în Dosarul nr. 8.579/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura traducerea în cauză. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că textele de lege criticate explică suficient de clar care sunt condiţiile care trebuie îndeplinite în scopul prelungirii dreptului cetăţenilor străini de şedere pe teritoriul României. Precizează că autorul excepţiei invocă aspecte de fapt, pe care Curtea Constituţională nu le poate examina. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 22 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.579/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin.

(2)lit. f), art. 51 alin.

(2)şi art. 77 alin.

(1)lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Shen Shangen într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei introduse împotriva deciziei de anulare a dreptului său de şedere pe teritoriul României, emisă de Oficiul Român pentru Imigrări. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie şi claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în înţelesul dat de practica jurisprudenţială a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Aceasta, deoarece textele de lege criticate nu prevăd cu privire la situaţii similare cu cea în care aceasta se află, astfel încât să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situaţia sa, şi nu protejează suficient străinii împotriva arbitrarului şi abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări. În acest sens, susţine că "legea ar fi trebuit să fie mai specifică pe aspectul înţelesului de "obţinut prin folosirea de informaţii false, documente false sau falsificate ori de alte mijloace ilegale", ca motiv de anulare a dreptului de şedere temporară şi de emitere a unei dispoziţii de returnare, în condiţiile în care documentele folosite pentru obţinerea dreptului de şedere temporară sunt conforme cu realitatea, iar nicidecum false ori falsificate". Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile legale criticate indică într-un mod suficient de clar elementele şi condiţiile necesare pentru prelungirea dreptului de şedere temporară în România, nerespectarea acestora având, de asemenea, o consecinţă previzibilă. Potrivit prevederilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 50 alin.

(2)lit. f), art. 51 alin.

(2)şi art. 77 alin.

(1)lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conţinut: - Art. 50 alin.

(2)lit. f): "

(2)Dreptul de şedere temporară în România se poate prelungi succesiv pentru perioade de până la un an, numai dacă: [...] f) face dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit la adresa la care declară că are reşedinţa pe teritoriul României. În cazul străinilor care beneficiază de un drept de şedere pentru reîntregirea familiei, dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit se poate face de către sponsorul sau cetăţeanul român ai cărui membri de familie sunt şi cu care aceştia locuiesc." ... - Art. 51 alin.

(2): "

(2)Cererea va fi însoţită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original şi în copie, de un certificat medical eliberat de o instituţie sanitară publică sau privată, din care să rezulte că nu suferă de boli care pot pune în pericol sănătatea publică, de dovada deţinerii legale a spaţiului de locuit la adresa la care declară că are reşedinţa pe teritoriul României, de dovada asigurării sociale de sănătate, a mijloacelor de întreţinere şi a taxelor aferente prelungirii dreptului de şedere şi costului documentului ce se emite în acest scop, precum şi de celelalte acte prevăzute în prezentul capitol, în funcţie de scopul pentru care solicită aprobarea şederii în România." - Art. 77 alin.

(1)lit. b): "

(1)Oficiul Român pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de şedere permanentă sau temporară în România, dacă se constată ulterior că: [...]

1. b)dreptul de şedere permanentă sau prelungirea dreptului de şedere temporară a fost obţinut/obţinută prin folosirea de informaţii false, documente false sau falsificate ori de alte mijloace ilegale." ... În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale şi convenţionale care garantează dreptul la un proces echitabil nu sunt incidente în cauză, având în vedere că textele de lege criticate îşi găsesc aplicabilitatea în cursul unei proceduri administrative în cadrul căreia Oficiul Român pentru Imigrări analizează cererile de prelungire a dreptului de şedere al străinilor pe teritoriul României ori anulează dreptul de şedere acordat anterior. Cuprinzând operaţiuni de natură strict administrativă, textele de lege supuse controlului de constituţionalitate nu pot fi examinate prin prisma exigenţelor unui proces echitabil. Curtea constată, totodată, că străinul nemulţumit de deciziile sau măsurile dispuse de Oficiul Român pentru Imigrări are posibilitatea de a se adresa unei instanţe judecătoreşti independente şi imparţiale, care se va pronunţa asupra plângerii în cadrul unui proces care prezintă toate garanţiile specifice procesului echitabil, în care părţile vor beneficia de toate drepturile procesuale şi îşi vor putea susţine apărările pe care le consideră necesare. Curtea reţine, de asemenea, că textele de lege criticate au fost edictate în virtutea dreptului suveran al statelor părţi la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale de a controla intrarea, şederea şi îndepărtarea străinilor de pe teritoriul lor, drept recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunţată în Cauza Chahal împotriva Marii Britanii. În ceea ce priveşte modul de redactare a textelor de lege criticate sub aspectul pretinsei lipse de precizie şi claritate, Curtea apreciază că acestea sunt redactate într-o manieră lipsită de echivoc, ce permite destinatarilor acestora să le înţeleagă pe deplin semnificaţia, astfel încât să fie în măsură să se conformeze regulilor impuse de acestea. De altfel, referitor la respectarea criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecinţelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate excesivă a reglementării (Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Reckvιnyi contra Ungariei). Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit.
2. d)şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 50 alin.

(2)lit. f), art. 51 alin.

(2)şi art. 77 alin.

(1)lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Shen Shangen în Dosarul nr. 8.579/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu --------