DECIZIE nr. 132 din 20 octombrie 1998

DECIZIE nr. 132 din 20 octombrie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 7 decembrie 1998 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.369/1995 al acestei instanţe, privind pe Marinescu George, Cojocaru Ana şi Andrecut Maria. La apelul nominal au răspuns: intimatul Marinescu George, personal, intimaţii-intervenienţi Cojocaru Ana şi Andrecut Maria, ambii reprezentaţi de avocatul Grigorescu Florian, fiind absenţi Consiliul Local al Municipiului Pitesti şi Regia Autonomă "Regotrans" Pitesti, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Faţa de declaraţia părţilor că nu au cereri de formulat se constata cauza în stare de judecată şi se da cuvântul în fond părţilor. Luând cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a excepţiei invocate, arătând ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin Ministerului Public. În continuare ia cuvântul, pentru Cojocaru Ana şi Andrecut Maria, avocatul Grigorescu Florian, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate invocate, având în vedere ca asupra constituţionalităţii textului legal atacat Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii, neexistand elemente noi care să determine schimbarea acestei practici. Se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care consacra dreptul părţilor din proces de a cere continuarea judecării cauzei, este o concretizare a prevederilor art. 20, 21 şi 135 din Constituţie. Totodată se considera ca dreptul conferit părţilor de art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă este un drept la replica, având valoare constituţională, fiind o componenta a libertăţii conştiinţei şi a libertăţii de exprimare, asa cum rezultă şi din Decizia Curţii Constituţionale nr. 8 din 31 ianuarie 1996, definitivă ca urmare a Deciziei nr. 55 din 14 mai 1996. De asemenea, se susţine ca excepţia invocată nu este motivată, deoarece autorul excepţiei nu precizează care texte din Constituţie sunt incalcate, ci face referire numai la conţinutul dispoziţiilor art. 128 şi 130 din legea fundamentală, fără a arata în ce consta contradictia dintre textul legal atacat şi prevederile constituţionale. În cuvântul sau intimatul Marinescu George arata ca lasă la aprecierea instanţei constituţionale soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, deliberând asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate, constata următoarele: Prin Încheierea din 3 martie 1998, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Ministerul Public în Dosarul nr. 3.369/1995 aflat pe rolul acestei instanţe. În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, conform "art. 130 din Constituţie, o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general, ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către initiatorul ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea, se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care permit părţilor din proces sa ceara continuarea judecaţii unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze, apar ca neconstituţionale, întrucât transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, aparţin exclusiv Ministerului Public. În fine, se precizează ca art. 16 alin.

(1)din Constituţie nu are în vedere egalitatea de tratament juridic a cetăţenilor "în raport cu cea care se aplică autorităţilor publice şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autorităţi". Instanţa de judecată şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata. În conformitate cu prevederile art. 24 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În cauza a comunicat punctul sau de vedere numai Guvernul, care apreciază ca excepţia urmează să fie respinsă, ţinând seama de practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile părţilor şi ale procurorului, precum şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind sesizată legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit.

c)din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată. Potrivit prevederilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor procurorul general îşi poate retrage motivat recursul în anulare. În acest caz, părţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Aceasta dispoziţie legală a fost integral atacată, în repetate randuri, pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, Curtea Constituţională a decis ca dispoziţiile art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale. În considerentele deciziei se retine ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodată, dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Aceeaşi soluţie a constituţionalităţii dispoziţiilor art. 330^4 din Codul de procedură civilă a fost pronunţată în mod constant în practica jurisdicţională a Curţii. Ulterior fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor cuprinse în teza a doua a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat în acelaşi sens, respingând excepţia. Astfel sunt deciziile nr. 67 şi 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut ca prevederile legale care reglementează recursul în anulare, deci şi cele ale art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 125 şi 128 din Constituţie. Faptul ca recursul în anulare, care se poate exercita numai de procurorul general, este continuat la cererea uneia dintre părţi, în cazul în care procurorul general îl retrage, nu încalcă dispoziţiile constituţionale menţionate. Aceasta nu este o problemă de constituţionalitate, ci o chestiune de politica legislativă a autorităţii legiuitoare, opţiune legislativă care nu poate fi considerată ca neconstitutionala atâta timp cat nu contravine unei prevederi a Constituţiei. Având în vedere ca în speta nu au intervenit elemente noi care să determine reconsiderarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
c)şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, ridicată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 3.369/1995 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Florentina Geangu --------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.