DECIZIE nr. 661 din 30 aprilie 2009

(3)din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 451 din 30 iunie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Tudorel Toader - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Carmen-Cătălina Gliga - procuror Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin.

(3)din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Constantin Colţatu în Dosarul nr. 24.993/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că procedura la care se referă textul de lege criticat are un caracter necontencios, întrucât instanţa se pronunţă prin încheiere, fără a tranşa asupra unor drepturi potrivnice. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 8 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 24.993/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin.

(3)din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Constantin Colţatu cu prilejul soluţionării unei cauze comerciale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 21 alin.

(3)şi art. 24 din Constituţie. În acest sens, arată că, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 441/2006, art. 119 alin.

(3)din Legea nr. 31/1990 nu mai precizează dacă încheierea prin care se pronunţă instanţa cu privire la convocarea adunării generale a acţionarilor are loc în cadrul unei proceduri contencioase sau necontencioase. Astfel, dacă textul de lege este interpretat în sensul în care este vorba de o procedură contencioasă, atunci soluţionarea unei asemenea cereri prin încheiere şi nu prin hotărâre judecătorească, fără să se indice dacă există şi care sunt căile de atac, contravine prevederilor constituţionale care garantează dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, deşi textul de lege criticat nu mai prevede expres, în practică se apreciază în continuare că procedura autorizării convocării are un caracter necontencios, fiind prezente toate trăsăturile care caracterizează această procedură, prin cererea de autorizare neurmărindu-se stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană. Întrucât sunt incidente dispoziţiile art. 336 din Codul de procedură civilă, încheierea prin care se admite cererea de autorizare este executorie şi poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile, iar în cazul respingerii cererii sunt aplicabile regulile generale, în sensul că încheierea va fi atacată cu apel. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 119 alin.

(3)din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 66 din Legea nr. 441/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006, dispoziţii potrivit cărora, "În cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul, nu convoacă adunarea generală, instanţa de la sediul societăţii, cu citarea consiliului de administraţie, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării generale de către acţionarii care au formulat cererea. Prin aceeaşi încheiere instanţa aprobă ordinea de zi, stabileşte data de referinţă prevăzută la art. 123 alin.

(2), data ţinerii adunării generale şi, dintre acţionari, persoana care o va prezida." Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin.

(3)referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei solicită instanţei de contencios constituţional să decidă dacă procedura la care se referă art. 119 alin.

(3)din Legea nr. 31/1990 este necontencioasă sau contencioasă şi, în situaţia în care reţine că este vorba de o procedură contencioasă, să constate că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât nu prevede care sunt căile de atac aplicabile. Faţă de acestea, Curtea reţine că aspectele invocate de autorul excepţiei ţin, în realitate, de modul de interpretare a textului de lege criticat. Într-adevăr, în urma modificărilor aduse acestui text, trimiterea expresă pe care acesta o făcea la prevederile art. 331-339 din Codul de procedură civilă a fost înlăturată, ceea ce a creat o incertitudine cu privire la normele de procedură aplicabile, respectiv cele specifice unei proceduri contencioase ori necontencioase. Curtea reţine că modificarea unui text de lege în sensul înlăturării trimiterii exprese la normele unei proceduri speciale, respectiv cea necontencioasă, nu poate avea decât semnificaţia aplicării dreptului comun, respectiv a procedurii contencioase. Într-adevăr, constatând că, în practică, acţionarii care iniţiază procedura prevăzută de art. 119 alin.

(3)din Legea nr. 31/1990 se află, de cele mai multe ori, pe poziţii antagonice cu administratorii societăţii care se opun convocării adunării generale, legiuitorul a considerat că este mai adecvată aplicarea normelor de procedură contencioasă. Din faptul că nu mai sunt aplicabile dispoziţiile legale privind procedura necontencioasă rezultă că împotriva deciziei pronunţate în litigiul având obiect cererea de autorizare se poate declara apel, conform normelor de drept comun conţinute de art. 282 din Codul de procedură civilă. Având în vedere toate acestea, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea textului de lege criticat nu sunt întemeiate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 119 alin.

(3)din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, excepţie ridicată de Constantin Colţatu în Dosarul nr. 24.993/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 aprilie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea ____________