DECIZIE nr. 218 din 21 aprilie 2005 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 7 iunie 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Florentina Baltă - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil, excepţie ridicată Gabriel Corin Ilderim Klein Kiriţescu în Dosarul nr. 1.413/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. La apelul nominal sunt prezente părţile. Autorul excepţiei solicită admiterea acesteia, pentru motivele pe care le-a invocat cu ocazia ridicării excepţiei în faţa instanţei de judecată. De asemenea consideră că prevederile legale criticate contravin art. 77 alin. 1 din Constituţia Europeană. În susţinere depune note scrise. Partea Simona Hodoş solicită respingerea excepţiei, invocând motive care privesc situaţii de fapt ale litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale, fiind o expresie a exercitării cu bună credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 16 septembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.413/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil, excepţie ridicată de Gabriel Corin Ilderim Klein Kiriţescu într-un proces având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că teza a doua a art. 1298 din Codul civil contravine principiului constituţional al garantării proprietăţii. Consideră că, din interpretarea textelor constituţionale şi a actelor internaţionale invocate, sancţiunea prevăzută de teza întâi a acestui articol este suficientă, fără a mai fi necesară teza a doua a aceluiaşi articol. Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată. În acest sens arată că dispoziţiile cu caracter special prevăzute de Codul civil pentru diferite categorii de contracte trebuie interpretate în corelare cu dispoziţiile din acelaşi cod care reglementează teoria generală a obligaţiilor. Astfel, Guvernul consideră că textul criticat nu îngrădeşte dreptul de proprietate privată, garantată şi ocrotită în mod egal de Constituţie, ci dă expresie principiului exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, prevăzut de art. 57, fiind şi în concordanţă cu art. 1 alin.
(3)din Constituţie. Avocatul Poporului consideră că textul criticat este constituţional şi nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin.
(1)teza a doua din Constituţie, potrivit căruia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Excepţia are ca obiect prevederile art. 1298 teza a doua din Codul civil, text care are următorul conţinut: "[...] dacă partea care nu este în culpă nu ar alege mai bine să ceară executarea vinderii." Autorul excepţiei consideră că sunt încălcate prevederile art. 44 alin.
(1),
(2)şi
(3)din Constituţie. De asemenea, în dezbaterile din faţa Curţii Constituţionale acesta a susţinut că sunt încălcate şi prevederile art. 77 alin. 1 din Constituţia Europeană. Cu privire la extinderea criticii de neconstituţionalitate în raport cu aceste din urmă prevederi, Curtea constată că nu este legal sesizată, deoarece în cererea prin care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei, precum şi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale nu a fost invocată încălcarea acestor prevederi, iar potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentală, Curtea "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial;". Totodată, conform art. 29 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, "Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi. [...]" Aşadar, Curtea va analiza dispoziţiile legale criticate doar în raport de următoarele prevederi: - Art. 44 alin.
(1),
(2)şi
(3): "
(1)Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2)Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală. ...
(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire."; ... - Art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional." Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează: Art. 1298 din Codul civil reglementează situaţia în care, în cazul vânzării prin dare de arvună, potrivit art. 1297 din acelaşi cod, una dintre părţi nu îşi execută obligaţiile. În acest caz poate fi vorba fie de cumpărătorul care nu îşi va putea recupera arvuna dată, în situaţia în care nu îşi execută obligaţiile rezultate din contract, fie de vânzătorul care a primit arvuna şi care, în situaţia neexecutării obligaţiilor ce îi revin, va restitui dublul arvunei primite de la cumpărător (art. 1298 teza întâi). Pe lângă aceste posibilităţi, Codul civil mai prevede, potrivit principiului executării în natură a obligaţiilor, reglementat de art. 1073 şi următoarele, şi pe aceea ca partea care nu este în culpă să ceară executarea obligaţiei de a încheia în viitor contractul de vânzare, ce este o obligaţie de a face. Această din urmă soluţie se poate realiza în cazul prevăzut de teza a doua a art. 1298 din Codul civil. Posibilitatea uneia dintre părţi de a cere, atunci când doreşte, încheierea contractului de vânzare în cazul prevăzut de teza a doua reprezintă alternativa la sancţiunea ce se poate aplica potrivit tezei întâi a aceluiaşi articol. Prin urmare aceste prevederi speciale din Codul civil trebuie interpretate în acord cu prevederile privind teoria generală a obligaţiilor. Curtea constată că textul de lege criticat nu încalcă dreptul de proprietate, ci reglementează unul dintre mijloacele juridice pe care creditorul le are la dispoziţie în cazul când cealaltă parte nu îşi îndeplineşte obligaţia asumată prin contract. În consecinţă, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, nu poate fi primită, aceste dispoziţii constituţionale fiind în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 1 paragraful 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De altfel, Curtea constată că textul legal criticat este expresia exercitării cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor constituţionale, principiu proclamat de art. 57 din Constituţie. Curtea mai reţine că, dacă s-ar lua în considerare nemulţumirea autorului excepţiei, în opinia căruia ipoteza "executării vinderii" n-ar mai trebui a fi reglementată de text, întrucât sancţiunea prevăzută de teza întâi este suficientă, acest lucru ar însemna ca, depăşindu-şi competenţa sa, Curtea să poată modifica prevederea legală supusă controlului, ceea ce este contrar atât Constituţiei, cât şi art. 2 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1298 teza a doua din Codul civil, excepţie ridicată de Gabriel Corin Ilderim Klein Kiriţescu în Dosarul nr. 1.413/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 aprilie 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu ------