DECIZIE nr. 63 din 2 aprilie 1998

DECIZIE nr. 63 din 2 aprilie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 141 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 195 din 26 mai 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Ioan Griga - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală, invocată de Temesan Razvan Liviu în Dosarul nr. 2.067/1997 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 26 martie 1998, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 aprilie 1998. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Ordonanţa nr. 449/P din 26 septembrie 1997 a Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie a fost luată, faţă de inculpatul Temesan Razvan Liviu, măsura preventivă a obligării acestuia de a nu părăsi municipiul Bucureşti, prevăzută la art. 136 alin. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, pe o durată de 30 de zile. Împotriva acestei ordonanţe inculpatul, în baza dispoziţiilor art. 140^1 din Codul de procedură penală, a formulat plângere la Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia I penală, căruia îi revenea competenţa sa judece cauza în fond. Prin Încheierea din 16 octombrie 1997 Tribunalul Municipiului Bucureşti - Secţia I penală a respins plângerea inculpatului, mentinand astfel măsura preventivă luată de procuror. Deşi în dispozitivul încheierii, în mod greşit s-a făcut menţiunea "definitivă", deoarece încheierea era supusă recursului potrivit art. 140^1 alin. 6 din Codul de procedură penală, eroare invocată de autorul excepţiei ca o piedica în folosirea caii de atac, acest fapt nu l-a împiedicat sa declare recurs împotriva ordonanţei procurorului. În faţa instanţei de recurs - Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală - inculpatul a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 din Codul de procedură penală. Prin Încheierea din 20 noiembrie 1997, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate invocată. În motivarea excepţiei se susţine ca prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece nu prevăd calea de atac a recursului şi împotriva încheierii prin care prima instanţa dispune respingerea cererii de revocare a măsurii preventive. În opinia sa, dispoziţiile art. 141 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituţie, privitoare la egalitatea în drepturi, deoarece, în timp ce inculpatul nu poate declara recurs împotriva încheierii prin care i s-a respins cererea de revocare a măsurii preventive, procurorul poate ataca cu recurs încheierea prin care s-a admis o astfel de plângere şi s-a dispus revocarea măsurii. Tot în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale atacate contravin şi prevederilor art. 128 din Constituţie, privitoare la drepturile de folosire a căilor de atac. Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată, prevederile art. 141 din Codul de procedură penală fiind constituţionale. Se mai precizează ca inculpatul se poate folosi de prevederile art. 140^1 din Codul de procedură penală pentru a se plange împotriva măsurilor preventive luate de procuror, iar hotărârea pronunţată în baza acestui text de lege poate fi atacată cu recurs fără nici o discriminare atât de procuror, cat şi de inculpat. Potrivit art. 24 alin.