DECIZIE Nr. 31*) din 22 martie 1995 Publicat în MONITORUL OFICIAL NR. 105 din 30 mai 1995 Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Victor Dan Zlatescu - preşedinte Mihai Constantinescu - judecător Antonie Iorgovan - judecător Raul Petrescu - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent Pe rol soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 teza a II-a şi ale alin. 2 din art. 16, precum şi ale art. 31 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, invocată de Ministerul Apărării Naţionale. Preşedintele declara şedinţa deschisă. La apelul nominal părţile, deşi legal citate, nu au răspuns. Reprezentantul Ministerului Public, având cuvintul, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucît prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995 Plenul Curţii Constituţionale a statuat ca instanţele Curţii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate, acestea nefacind parte din sistemul instanţelor judecătoreşti, singurele investite cu competenţa de a sesiza Curtea Constituţională în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ, deliberind asupra excepţiei de neconstituţionalitate, retine următoarele: Prin Încheierea din 24 august 1994 a Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi, pronunţată în Dosarul nr. 117/1994 al acestei instanţe, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 teza a II-a şi ale alin. 2 din art. 16, precum şi ale art. 31 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, invocată de Ministerul Apărării Naţionale. În susţinerea excepţiei se arata ca dispoziţiile legale menţionate încalcă prevederile alin.
(1)şi alin.
(3)ale art. 139 din Constituţie potrivit cărora controlul exercitat de Curtea de Conturi priveşte exclusiv modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, iar în ceea ce priveşte modul de gestionare a resurselor publice, controlul se poate exercita numai la cererea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. În opinia Colegiului jurisdicţional al Curţii de Conturi, excepţia este nefondata întrucît, referitor la teza a II-a de la alin. 1 al art. 16 din Legea nr. 94/1992, prevederile art. 139 alin.
(3)din Constituţie nu au semnificatia de a împiedica legiuitorul să permită efectuarea controlului de gestiune chiar în lipsa unei cereri din partea Parlamentului, iar cu privire la alin.
(2)al art. 16 din aceeaşi lege se apreciază ca textul nu este neconstitutional, întrucît dacă s-ar reduce controlul efectuat de Curtea de Conturi numai la respectarea legilor, fără a urmări şi aplicarea principiilor de economicitate, eficacitate şi eficienta în gestionarea mijloacelor materiale şi băneşti, "aceasta ar goli de conţinut funcţia de control vizind modul de formare, de administrare dar, mai ales, de întrebuinţare a acestor resurse". În ce priveşte art. 31 din Legea nr. 94/1992, se considera ca "excepţia nu poate fi luată în discuţie" sub aspectul funcţiei de control al Curţii de Conturi, întrucît acest articol se referă la activitatea de analiza. În conformitate cu prevederile art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepţia invocată nu este de competenţa Curţii Constituţionale, întrucît Curtea de Conturi, chiar atunci când exercita atribuţii jurisdicţionale, nu este instanţa judecătorească, astfel cum însăşi Curtea Constituţională a statuat prin deciziile sale. Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere. Cu privire la competenţa Curţii de a soluţiona excepţia cu care a fost sesizată, se constată că prin Decizia nr. II din 15 februarie 1995, pronunţată de Plenul Curţii Constituţionale în condiţiile art. 26 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 47 din 13 martie 1995, s-a statuat ca instanţele Curţii de Conturi nu pot sesiza Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate. Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Plenul Curţii Constituţionale a reţinut, în esenta, ca sesizările adresate Curţii nu pot proveni decît de la instanţele judecătoreşti, astfel cum se prevede în art. 144 lit. c) din Constituţie, iar prin instanţa judecătorească, în sensul constituţional al termenului, se înţelege, potrivit art. 125 alin.
(1)din Constituţie, exclusiv Curtea Suprema de Justiţie şi celelalte instanţe prevăzute de lege. Referirea la lege are deci în vedere numai autorităţile jurisdicţionale prevăzute de Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, astfel încât, pe cale de consecinţa, instanţele Curţii de Conturi neavînd calitatea de instanţe judecătoreşti nu pot sesiza Curtea Constituţională cu soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate, conform art. 139 din Constituţie, acestea exercitind numai atribuţii jurisdicţionale. Întrucît deciziile Plenului Curţii Constituţionale sunt obligatorii pentru completele de judecată, asa cum se prevede în art. 26 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, excepţia urmează a fi respinsă, deoarece sesizarea Curţii a fost facuta cu încălcarea dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie. Faţa de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 teza a II-a şi ale alin. 2 din art. 16, precum şi a prevederilor art. 31 din Legea nr. 94/1992 invocată de Ministerul Apărării Naţionale în Dosarul nr. 117/1994 al Secţiei jurisdicţionale a Curţii de Conturi. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţa publică din 22 martie 1995. PREŞEDINTE, prof. dr. Victor Dan Zlatescu Magistrat-asistent, Florentina Geangu ------------------