DECIZIE nr. 262 din 24 iunie 2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. 6 şi art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 561 din 5 august 2003 Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecător Nicolae Cochinescu - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Şerban Viorel Stanoiu - judecător Lucian Stangu - judecător Ioan Vida - judecător Aurelia Popa - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. 6 şi art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Vasile Bucurenciu şi Elisa Bucurenciu în Dosarul nr. 6.426/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocand jurisprudenta Curţii Constituţionale, prin care s-a statuat ca textele ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 26 noiembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 6.426/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. 6 şi art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Vasile Bucurenciu şi Elisa Bucurenciu. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 9 alin. 6 şi art. 11 din Legea nr. 112/1995 încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi pe cel al neretroactivitatii legii, consacrate în art. 16 alin.
(1), respectiv în art. 15 alin.
(2)din Legea fundamentală. Se susţine, de către autorul excepţiei, ca prin reglementarea în mod diferenţiat a categoriilor de chiriaşi, în sensul acordării anumitor drepturi numai unor categorii de chiriaşi şi exceptarii de la exerciţiul aceloraşi drepturi a altor categorii de chiriaşi, se instituie o discriminare nejustificată pentru chiriaşii aflaţi în situaţia prevăzută de alin. 6 al art. 9. În continuare se susţine ca textele de lege criticate încalcă şi principiul neretroactivitatii, prin aceea ca se sancţionează cu nulitatea absolută contractele de vânzare-cumpărare încheiate de chiriaşi după 1 ianuarie 1990, aplicându-se o sancţiune în baza legii noi pentru acte şi fapte juridice anterioare intrării în vigoare a legii. Instanţa de judecată apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul, în punctul sau de vedere, arata că nu poate fi primită critica privind încălcarea art. 16 alin.
(1)din Constituţie, deoarece, potrivit art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, toţi chiriaşii care au dobândit sau au înstrăinat o locuinta proprietate personală după 1 ianuarie 1990 în localitatea de domiciliu sunt exceptaţi de la posibilitatea cumpărării apartamentelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari. Deosebirea de tratament între această categorie de chiriaşi şi cei care au dreptul de a cumpara apartamentele rezultă dintr-o opţiune anterioară a chiriaşilor din prima categorie, de natura sa ducă la concluzia ca aceştia au optat în favoarea unei locatiuni şi nu a dobândirii sau păstrării în proprietate a unui imobil. De asemenea, se mai arata ca textele criticate nu încalcă nici principiul neretroactivitatii, deoarece sancţiunea nulităţii absolute se aplică exclusiv contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 şi nu anterior acesteia. Aceasta reglementare reprezintă voinţa legiuitorului, care a înţeles sa excludă anumite categorii de chiriaşi de la beneficiul cumpărării apartamentelor în care locuiesc. În concluzie, se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, arata că nu poate fi primită critica privind încălcarea art. 16 alin.
(1)din Constituţie, deoarece, potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, toţi chiriaşii titulari ai contractelor de închiriere a apartamentelor în care locuiesc au dreptul de a opta între a cumpara aceste apartamente după expirarea termenului prevăzut la art. 14 din lege sau de a rămâne în continuare chiriaşi. Se mai arata ca textul criticat este în concordanta cu prevederile art. 15 din Constituţie, deoarece aceste reglementări reprezintă voinţa legiuitorului, care a înţeles sa excludă anumite categorii de chiriaşi de la beneficiul prelungirii contractelor de închiriere sau al cumpărării apartamentelor în care locuiesc. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.
(1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 9 alin. 6 şi art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, texte al căror cuprins este următorul: - Art. 9 alin. 6: "Fac excepţie de la prevederile alin. 1 chiriaşii titulari sau membrii familiei lor - soţ, sotie, copii minori care au dobândit sau au înstrăinat o locuinta proprietate personală după 1 ianuarie 1990, în localitatea de domiciliu."; - Art. 11: "Actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. 6 şi ale art. 10 sunt lovite de nulitate absolută." Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi, în consecinţa, urmează să fie respinsă. Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995 Curtea Constituţională s-a pronunţat, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. a) din Constituţie, prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, retinand ca acest text nu contravine art. 41 şi art. 135 alin.
(6)din Constituţie. Posibilitatea vânzării către chiriaşi a locuinţelor ce nu se restituie în natura foştilor proprietari constituie recunoaşterea prin lege a unui drept subiectiv, inlaturandu-se astfel discriminarea anterioară când un asemenea drept era recunoscut numai chiriaşilor din locuintele construite din fondurile statului. Faptul ca prin dispoziţiile criticate este exclusa o categorie de chiriaşi nu contravine dispoziţiilor constituţionale, deoarece, potrivit art. 49 alin.
(1)din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns prin lege. Astfel, reglementările cuprinse în art. 9 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 reprezintă o asemenea limitare. Prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate şi în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 485 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 8 aprilie 1998, Decizia nr. 3 din 16 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 128 din 14 martie 2001, şi Decizia nr. 92 din 10 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, Curtea Constituţională, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat ca aceste dispoziţii nu contravin art. 16 alin.
(1)din Constituţie. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca textul de lege criticat "acorda posibilitatea tuturor chiriaşilor titulari ai unor contracte de închiriere a apartamentelor în care locuiesc de a opta între a cumpara aceste apartamente, după expirarea termenului prevăzut la art. 14 din lege, sau de rămâne în continuare chiriaşi". De asemenea, Curtea a decis ca nici argumentul privind caracterul retroactiv al acestor dispoziţii nu poate fi reţinut ca motiv de neconstituţionalitate, deoarece aceste reglementări reprezintă voinţa legiuitorului, care a înţeles sa excludă anumite categorii de chiriaşi de la beneficiul prelungirii contractelor de închiriere sau al cumpărării apartamentelor în care locuiesc. Atât considerentele, cat şi soluţiile din aceste decizii sunt valabile şi în cauza prezenta, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din lege, pe motiv ca sancţionează cu nulitate absolută actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. 6 şi art. 10, contravenind astfel principiului neretroactivitatii legii, aceasta, de asemenea, nu poate fi primită. Aceste dispoziţii nu aduc nici o noutate din punct de vedere legislativ, ele nu fac decât sa precizeze sancţiunea nulităţii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea unor norme imperative. Pentru a exista retroactivitate ar fi trebuit ca noua reglementare să se aplice situaţiilor juridice anterioare intrării sale în vigoare. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 alin.
(3)şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. 6 şi art. 11 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Vasile Bucurenciu şi Elisa Bucurenciu în Dosarul nr. 6.426/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2003. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Maria Bratu -----------