DECIZIE nr. 75 din 5 mai 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 256 din 8 iulie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Costica Bulai - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Carmen Daniela Manea - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.066/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 28 aprilie 1998, fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 5 mai 1998. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 30 decembrie 1997, Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.066/1997, aflat pe rolul acelei instanţe. În susţinerea excepţiei se arata ca, întrucât declararea recursului în anulare constituie, potrivit art. 130 din Constituţie, "o prerogativa ce aparţine exclusiv procurorului general ca reprezentant al Ministerului Public, apare firesc ca retragerea acestei cai extraordinare de atac de către iniţiatorului ei, conform art. 330^4 teza întâi din Codul de procedură civilă, sa reprezinte un exerciţiu al aceleiaşi atribuţii, la indemana aceluiaşi subiect calificat, cu efect de stingere a litigiului respectiv". De aceea, se apreciază ca dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, care "permit părţilor în proces sa ceara continuarea unei cai de atac pe care nu sunt abilitate sa o declanseze şi care aparţine în exclusivitate unei autorităţi publice, apar ca neconstituţionale, deoarece transfera în competenţa părţilor litigante atribuţii care, potrivit art. 130 din Constituţie, constituie apanajul exclusiv al Ministerului Public şi se exercită numai prin procurori constituiţi în parchete". Se apreciază, de asemenea, ca deşi art. 16 alin.
(1)din Constituţie priveşte egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, nu are în vedere egalitatea şi tratamentul juridic al acestora în raport cu cea care se aplică autorităţilor publice şi nici preluarea de către cetăţeni a atribuţiilor ce revin respectivelor autorităţi. Exprimandu-şi opinia asupra excepţiei, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin.
(4)din Legea nr. 47/1992, republicată, instanţa arata ca aceasta nu este intemeiata, textul art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă fiind constituţional. Instanţa apreciază însă ca sesizarea Curţii Constituţionale se impune, deoarece soluţionarea excepţiei este determinanta pentru cauza, iar Curtea, în privinta constituţionalităţii art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, nu şi-a spus cuvântul printr-o decizie publicată în Monitorul Oficial al României. În aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul sau de vedere, Guvernul arata ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art, 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă nu este intemeiata, asa cum s-a stabilit în mod constant în practica Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, retine următoarele: Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate şi a fost legal sesizată, în conformitate cu dispoziţiile art. 144 lit.
- c)din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992. Potrivit art. 330^4 din Codul de procedură civilă, "până la închiderea dezbaterilor, procurorul general îşi poate retrage motivul recursul în anulare. În acest caz, părţile în proces pot cere continuarea judecaţii". Acest text a fost atacat integral, de mai multe ori, prin excepţia de neconstituţionalitate, Curtea pronunţându-se, pentru prima oara, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, în sensul că dispoziţiile sale sunt constituţionale. În considerentele acestei decizii s-a reţinut ca "art. 330^4 din Codul de procedură civilă arata condiţiile în care procurorul general îşi poate retrage recursul în anulare şi consacra, totodată, dreptul părţilor din proces de a stărui pentru continuarea judecaţii. Or, prin aceste prevederi nu poate fi pusă în discuţie nici o situaţie conflictuala cu dispoziţiile Constituţiei". Decizia nu a fost atacată cu recurs în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^4, astfel încât ea a rămas definitivă. Faptul ca întregul text a fost declarat constituţional nu a împiedicat părţile, în alte cauze, sa invoce excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text, Curtea mentinand prin deciziile pronunţate aceeaşi soluţie de constituţionalitate, întrucât nu au intervenit elemente noi care să facă necesară reconsiderarea practicii sale. Cu privire la dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin deciziile nr. 67 şi nr. 68 din 16 aprilie 1998, publicate în Monitorul Oficial al Romanie, Partea I, nr. 195 din 26 mai 1998, respingând aceasta excepţie. Pentru a se pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut, în esenta ca textele care reglementează recursul în anulare, inclusiv art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, nu contravin prevederilor art. 125 şi 128 din Constituţie, deoarece faptul ca o cale de atac care se poate exercita numai de către procurorul general este continuată, în caz de renunţare a acestuia, la cererea uneia dintre părţi, nu este o problemă de constituţionalitate, ci de opţiune legislativă care nu poate fi cenzurata de justiţia constituţională. Motivele invocate prin excepţia de faţa nu sunt de natura sa ducă la o reconsiderare a practicii Curţii. De aceea, având în vedere ca, faţă de soluţiile pronunţate prin deciziile sus-menţionate, nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea practicii jurisdicţionale a Curţii, urmează ca excepţia privind dispoziţiile art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă să fie respinsă. Faţa de considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit.
- c)şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^4 teza a doua din Codul de procedură civilă, invocată de Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie în Dosarul nr. 1.066/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof.univ.dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Carmen Daniela Manea -----------