DECIZIE nr. 214 din 7 decembrie 1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 655 din 31 decembrie 1999 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Paula C. Pantea - procuror Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 691/1999, aflat pe rolul Judecătoriei Orastie. La apelul nominal a răspuns autorul excepţiei, Pompiliu Bota. Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepţiei arata ca dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991 sunt neconstituţionale, deoarece infracţiunea de fals intelectual la care face trimitere se săvârşeşte, potrivit prevederilor art. 150 alin. 2 din Codul penal, asupra înscrisurilor care emana de la autorităţile publice. Fapta penală de care este acuzat a fost săvârşită asupra înscrisurilor sub semnatura privată, prevăzută şi sancţionată de art. 290 din Codul penal cu închisoare de la 3 luni la 2 ani, pe când, pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută la art. 289 din Codul penal, pedeapsa este de la 6 luni la 5 ani. Autorul excepţiei considera, de asemenea, ca prin aplicarea aceleiaşi sancţiuni penale atât funcţionarilor care savarsesc infracţiunea de fals asupra înscrisurilor care emana de la autorităţile publice, cat şi celor care savarsesc aceasta infracţiune asupra înscrisurilor sub semnatura privată sunt incalcate dispoziţiile art. 16 din Constituţie şi solicita admiterea excepţiei. Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispoziţiile art. 40 din Legea nr. 82/1991 se aplică tuturor funcţionarilor, atât publici, cat şi privati, care efectuează cu ştiinţa înregistrări inexacte sau omit înregistrarea în contabilitate a unor documente specifice în scopul denaturarii veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale, ce au drept consecinţa modificarea bilanţului contabil. Acesta considera ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie şi de aceea solicita respingerea excepţiei. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Prin Încheierea din 5 august 1999 Judecătoria Orastie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 691/1999, aflat pe rolul acestei instanţe. În motivarea excepţiei autorul considera ca prevederile art. 40 din Legea nr. 82/1991 încalcă dispoziţiile art. 16 alin.
(1)din Constituţia României, întrucât introduc o discriminare între funcţionarii de stat şi cei privati. "Referindu-se la greşelile de înregistrare în contabilitate - arata autorul excepţiei - textul acestui articol (art. 40 din Legea nr. 82/1991) face trimitere doar la art. 289 din Codul penal - falsul intelectual. Rezultă ca pot fi sancţionaţi numai contabilii care falsifica înscrisuri oficiale (înscrisuri care emana de la o unitate publică, conform alin. 2 al art. 150 din Codul penal)." Instanţa de judecată apreciază ca "excepţia este vadit nefondata, deoarece prin art. 40 din Legea nr. 82/1991 legiuitorul a înţeles sa incrimineze în mod special faptele agenţilor economici care înregistrează inexact sau nu înregistrează operaţiuni în contabilitate, pentru a se putea sustrage de la plata obligaţiilor fiscale aferente". Potrivit art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. În punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 40 din Legea nr. 82/1991 se aplică tuturor persoanelor juridice sau fizice, dacă se afla în una dintre situaţiile prevăzute de lege, adică dacă înregistrează greşit cu ştiinţa sau omit sa înregistreze în contabilitate date care conduc la denaturarea evidentei contabile. Guvernul considera, de asemenea, neîntemeiată excepţia, asa cum a fost formulată de autorul sau, şi anume în limitele de sancţionare şi nu în elementele constitutive ale infracţiunii, care se găsesc în totalitate descrise în art. 40 din Legea nr. 82/1991. Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: Textul art. 40 din Legea nr. 82/1991, criticat de autorul excepţiei, are următorul cuprins: "Efectuarea cu ştiinţa de înregistrări inexacte, precum şi omisiunea cu ştiinţa a înregistrărilor în contabilitate având drept consecinţa denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflecta în bilanţul contabil constituie infracţiunea de fals intelectual şi se pedepseşte conform legii." Autorul excepţiei considera ca acest text legal "face o discriminare între funcţionarii publici şi cei privati", incalcand astfel prevederile art. 16 din Constituţie. În motivarea excepţiei autorul sau se referă generic la art. 16 din Constituţie, articol care conţine trei alineate. Este însă evident ca în realitate se are în vedere cuprinsul art. 16 alin.
(1), care prevede: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări." Pentru a ajunge la concluzia neconstitutionalitatii art. 40 din Legea nr. 82/1991 autorul excepţiei considera ca "dacă sunt incriminati atât funcţionarii publici, cat şi funcţionarii privati, nu vor putea fi sancţionaţi decât cei care falsifica înscrisuri oficiale, adică, practic, doar funcţionarii (administratori, contabili) publici". Luând în dezbatere excepţia ridicată Curtea constata ca susţinerile autorului excepţiei vizează neconstituţionalitatea art. 40 din Legea nr. 82/1991 în ceea ce priveşte limitele de sancţionare, iar nu în ceea ce priveşte includerea în textul criticat a elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual la care acesta face trimitere - art. 289 din Codul penal. Dispoziţiile acestui articol incrimineaza falsul intelectual, având următorul enunt: "Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar aflat în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţa de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani." Prevederile art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991 conţin o reglementare penală aflată într-o lege specială şi ele incrimineaza o modalitate specifică de fals intelectual. Elementele constitutive ale infracţiunii sunt detaliate în art. 40 din Legea nr. 82/1991, iar în ceea ce priveşte pedeapsa, aceasta face trimitere la art. 289 din Codul penal. Art. 40 din Legea nr. 82/1991 nu se referă la falsificarea unui înscris oficial şi nu face nici o distincţie între funcţionarii care efectuează cu ştiinţa înregistrări inexacte sau omit cu ştiinţa înregistrări în contabilitate, care au drept consecinţa denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare şi elementelor patrimoniale ce se reflecta în bilanţul contabil, indiferent dacă documentele contabile emana de la autorităţile publice sau de la agenţii economici privati. Astfel, subiect al infracţiunii, în înţelesul art. 40 din Legea nr. 82/1991, poate fi orice persoană, fără să se prevadă o calitate anume, care efectuează operaţiuni contabile şi operează cu ştiinţa, în aceasta calitate, înregistrări inexacte sau omite cu ştiinţa înregistrări, cu consecinţele stabilite de această lege. Legea contabilităţii nr. 82/1991 obliga regiile autonome, societăţile comerciale, instituţiile publice, unităţile cooperatiste, asociaţiile şi celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care au calitatea de comerciant sa organizeze şi sa conducă contabilitatea proprie, potrivit prevederilor sale. Toate subiectele menţionate mai sus, indiferent de natura capitalului - de stat sau privat -, sunt obligate, potrivit dispoziţiilor din această lege, sa organizeze şi sa ţină contabilitatea, de regula, în compartimente distincte, încadrate cu persoane calificate. Întrucât nici legea în întregul său şi nici dispoziţiile art. 40 din lege, criticate sub aspectul neconstitutionalitatii lor de către autorul excepţiei, nu introduc privilegii sau discriminări şi nu fac distincţie între contabilii angajaţi la agenţi cu capital de stat sau la cei cu capital privat, iar acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu poate să o facă, excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 din Legea contabilităţii nr. 82/1991, excepţie ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 691/1999 al Judecătoriei Orastie. Definitivă şi obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 1999. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Laurentiu Cristescu ----------