MANUAL din 27 aprilie 2005 de scriere a unităţilor de competenţă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 481 din 7 iunie 2005 Prezentul manual a fost scris pentru a oferi sprijin persoanelor implicate în elaborarea de standarde de pregătire profesională bazate pe unităţi de competenţă, fie că aceste persoane sunt manageri, elaboratori de curriculum sau profesori/instructori. Prezentul manual a fost întocmit pentru a ajuta la elaborarea unităţilor de competenţă. Nu se doreşte ca acest manual să înlocuiască îndrumarea directă care poate fi primită din partea Ministerului Educaţiei şi Cercetării/Centrului Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT). Unităţi de competenţă În conformitate cu terminologia SR 13 405, "calificarea profesională este un ansamblu de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care permit unei persoane să desfăşoare o activitate profesională, într-un anumit domeniu". Calificările sunt descrise pe baza unor unităţi standard de competenţă, cărora li se asociază credite în vederea asigurării transparenţei şi recunoaşterii achiziţiilor dobândite. Elaborarea de unităţi de competenţă va stabili în mod clar unde sunt acordate credite şi pentru ce competenţe. Elevii ştiu ce vor obţine, ceea ce reprezintă un factor de motivare în sine; cadrele didactice şi instructorii ştiu ce vor evalua, angajatorii ştiu ce competenţe vor avea angajaţii; pentru toţi cei implicaţi în asigurarea calităţii este mai uşor astfel să verifice rezultatele procesului de învăţare. Ce este o unitate de competenţă?
- O unitate de competenţă este definită ca fiind un set coerent şi explicit de competenţe. Competenţele descriu acele lucruri pe care elevul trebuie să le ştie, să le înţeleagă sau pe care trebuie să fie capabil să le realizeze la sfârşitul unui proces de educaţie şi de formare profesională.
- Fiecare unitate de competenţă din cadrul calificării trebuie să aibă următoarele 7 trăsături-cheie: ● titlu; ● competenţe: un set coerent de rezultate măsurabile; ● criterii de performanţă: descrierea elementelor semnificative ale rezultatelor de succes, descriere formulată printr-o propoziţie de evaluare, care permite efectuarea unei aprecieri în ceea ce priveşte realizarea sau nerealizarea de către elevi a competenţei; ● precizări privind aplicabilitatea criteriilor de performanţă: specificăţii privind diferitele situaţii şi contexte în care vor fi aplicate criteriile de performanţă; ● probe de evaluare: precizare privind tipul de probe necesare pentru a demonstra îndeplinirea competenţei; ● nivel: o unitate de competenţă poate avea unul dintre cele 5 niveluri: 1, 2, 3, 4 sau 5; ● valoarea creditelor: numărul de credite acordat unei unităţi de competenţă. Un credit este acordat pentru competenţe care sunt pretinse în mod rezonabil a fi obţinute de către un elev, în medie, în cadrul a 60 de ore de învăţare. (N.B. Această cifră este orientativă şi însumează toate activităţile de învăţare, inclusiv studiul individual).
- O unitate de competenţă se axează pe evaluarea învăţării şi nu pe programul şcolar mai larg sau pe procesul de învăţare (predare). Cu alte cuvinte, unitatea de competenţă nu trebuie să conţină nimic din ceea ce este predat - adică programa sau planul de lecţie. Unitatea de competenţă trebuie să conţină ceea ce se dobândeşte ca rezultat al programului de formare. Cum să adaptăm standardele pentru a răspunde nevoilor elevilor cu cerinţe educaţionale speciale? Principii-cheie ● Standardele şi nivelurile naţionale stabilite şi convenite trebuie să rămână la fel pentru toţi elevii. ● În nici un fel nu se pot modifica sau altera standardele, întrucât se va compromite natura standardului respectiv. Cum se poate împărţi o calificare în unităţi de competenţă?
- Cea mai bună modalitate de abordare a acestei sarcini este de a lua în considerare care sunt elementele-cheie (domenii) ale învăţării ce trebuie evaluate şi pentru care se acordă credite de formare profesională.
- După ce s-a hotărât care sunt aceste elemente-cheie este necesar ca acestea să se împartă şi să se grupeze în seturi coerente (ceea ce înseamnă că trebuie să existe o legătură clară între competenţe). Aceste seturi vor alcătui cel mai probabil unităţile de competenţă.
- La stabilirea calificării pe bază de unităţi de competenţă este necesară o abordare globală, în primul rând, a ceea ce vor obţine elevii în urma întregii experienţe de învăţare. Nu trebuie să se înceapă cu perioadele de timp, sarcinile sau conţinuturile învăţării.
- O unitate de competenţă nu poate avea decât un singur nivel. în cazul în care aceeaşi unitate de competenţă are două sau mai multe niveluri, pentru a reflecta gradul de atingere a rezultatului învăţării de către elevi, trebuie concepute unităţi de competenţă separate pentru fiecare nivel dorit (deşi titlul şi competenţele pot fi aceleaşi).
- Atunci când se stabileşte mărimea (valoarea creditului) fiecărei unităţi de competenţă este important de reţinut că creditul va fi acordat doar pentru parcurgerea unei unităţi de competenţă complete. Este recomandat ca valoarea creditului pentru o unitate de competenţă să fie cât mai mică (adică 1), acolo unde este posibil, pentru a permite acumularea de cunoştinţe şi formarea de deprinderi în cantităţi mici.
- Relaţia dintre învăţarea bazată pe predare şi cea bazată pe unităţile de competenţă poate fi explicată astfel: ● Învăţarea bazată pe predare se referă la structura şi conţinutul procesului de învăţare. ● Unităţile de competenţă se concentrează pe evaluarea a ceea ce s-a învăţat în urma procesului de învăţare (adică pe evaluarea rezultatului). Cum se elaborează unităţile de competenţă? Unitatea de competenţă trebuie descrisă cu claritate, simplu şi explicit. Cum să adaptăm unităţile de competenţă pentru a răspunde nevoilor elevilor cu cerinţe educaţionale speciale? La scriere: ● Este necesar ca unităţile de competenţă şi criteriile de performanţă să fie formulate într-un limbaj uşor de înţeles, ceea ce va veni în sprijinul tuturor elevilor, nu doar al celor cu cerinţe educaţionale speciale. Titlul
- Titlul trebuie să reprezinte un rezumat concis al conţinutului unităţii de competenţă. Trebuie să fie explicit pentru o persoană din afara sistemului de educaţie şi formare, cum ar fi un angajator, astfel încât această persoană să înţeleagă clar ce cuprinde unitatea de competenţă.
- Titlurile trebuie să fie de sine stătătoare; cu alte cuvinte, nu trebuie să conţină titlul calificării şi nici să facă vreo referire la o altă unitate de competenţă.
- Titlurile nu trebuie să conţină cifre, referiri la nivel (de exemplu: "elementar", "de bază", "mediu", "avansat" etc.), metoda de evaluare sau alte detalii necorespunzătoare (de exemplu: mod de predare, instructor sau grupul-ţintă). Dacă trebuie să se diferenţieze titluri identice, se pot folosi literele A, B, C etc.
- Titlul nu trebuie să conţină paranteze, linii de legătură sau punct şi virgulă, cu excepţia cazului în care aceste semne de punctuaţie sunt necesare pentru clarificare. Titlurile unităţilor de competenţă vor fi specificate pe certificatul de competenţe al elevului şi de aceea trebuie să fie înţelese de un număr cât mai mare de oameni. Competenţele
- Competenţele sunt formulări referitoare la ceea ce un elev trebuie să ştie şi/sau să înţeleagă şi/sau să fie capabil să realizeze în urma procesului de învăţare, formulări care sunt precedate de propoziţia standard "elevul este capabil să:".
- Formulările trebuie să descrie rezultatele învăţării şi nu procesul de învăţare, ceea ce se dobândeşte prin învăţare şi nu ceea ce este predat. Rezultatele trebuie să poată fi evaluate.
- Trăsăturile-cheie ale unei competenţe clar formulate sunt: ● un verb de acţiune (de exemplu: demonstrează); ● conţinut definit (de exemplu: abilităţi de utilizare a cuţitului la o serie de produse alimentare).
- Verbele de acţiune utilizate depind în mare parte de cunoştinţele/înţelegerea sau de setul de abilităţi la care se raportează setul de competenţe. în anexa la prezentul manual este cuprinsă o listă de verbe de acţiune folosite în mod obişnuit.
- Competenţele se exprimă prin formulări scurte şi concise. Mai multe detalii, prin formulări calitative şi de evaluare, se pot include în criteriile de performanţă, în stabilirea nivelului de competenţă dobândit în cadrul acestora.
- Nu se cere un anumit număr de competenţe pentru fiecare unitate de competenţă. Cele care sunt stabilite trebuie să fie evaluate. Doar ca element orientativ, media este de 3-5 competenţe pe o unitate de competenţă. De reţinut: Pentru ca unitatea de competenţă să primească un credit, toate competenţele acesteia trebuie realizate.
- Este esenţială coerenţa grupului de competenţe. Trebuie: ● să existe o legătură între fiecare dintre competenţe şi titlul unităţii de competenţă; ● să se evite repetiţiile şi suprapunerile între competenţe. De exemplu, dacă titlul unităţii de competenţă este "Dezvoltarea carierei profesionale", nu se pot introduce competenţe legate de redactarea de eseuri, prezentări orale sau gramatică, ortografie şi punctuaţie.
- Se evită folosirea a mai mult de un verb în formularea unei competenţe. Criteriile de performanţă
- Criteriile de performanţă sunt enunţuri asociate fiecărei competenţe şi care specifică cu mai multă exactitate rezultatele elevului, prin indicarea unor standarde prin care se poate măsura nivelul de dobândire a competenţei. (Este necesară citirea descrierii nivelurilor şi analizarea modului în care se aplică acestea unităţii de competenţă care se elaborează.)
- Criteriile trebuie să fie observabile şi aplicabile, dar nu trebuie să descrie metoda sau activitatea de evaluare. Aceasta este descrisă în standard sub titlul "Probe de evaluare".
- Criteriile de performanţă stabilite pentru diferite niveluri de competenţă trebuie să reflecte o anumită dinamică de proces, din punctul de vedere al gradului de complexitate, al autonomiei elevului şi al gradului de realizare adecvat unui anumit nivel (cu alte cuvinte, al nivelului standard de realizare a competenţei). în ceea ce priveşte autonomia elevului, acest lucru nu implică formulări ale unor criterii de genul: "cu asistenţă", "cu îndrumare" sau "în mod independent". Prin autonomia elevului se înţelege capacitatea acestuia de a interpreta, de a aplica sau de a extrapola cunoştinţe şi abilităţi în situaţii diferite. Altminteri, indiferent de nivel, elevii au dreptul la sprijin şi supervizare.
- Limbajul folosit în scrierea criteriilor de performanţă trebuie să fie explicit, lipsit de ambiguitate şi obiectiv. Se vor evita verbe de genul: "comentaţi" sau "pronunţaţi-vă asupra" şi adverbe calificative ca: "în întregime", "eficace", "cu profesionalism", "competent", "eficient" etc., întrucât lasă loc de interpretare. De reţinut: Criteriile de performanţă trebuie să conţină suficiente detalii pentru ca orice utilizator să înţeleagă cu exactitate ce realizări se aşteaptă din partea elevului, la un anumit nivel. Evaluatorul şi orice altă persoană implicată în asigurarea calităţii vor utiliza formulările criteriilor de performanţă pentru a determina atingerea de către un elev a unui rezultat de învăţare, pe baza informaţiilor primite.
- În vederea scrierii criteriilor de performanţă se poate proceda în felul următor: se stabilesc activităţile sau temele de evaluare care se vor utiliza pentru a decide dacă elevii au dobândit competenţele. în acest mod se va şti ce fel de dovezi se vor solicita din partea elevilor în cadrul evaluării acelei activităţi şi se vor putea folosi aceste informaţii pentru a scrie criteriile de performanţă. Precizări privind condiţiile de aplicabilitate a criteriilor de performanţă
- Precizările privind condiţiile de aplicabilitate a criteriilor de performanţă sunt enunţuri care specifică diversele situaţii sau contexte în care urmează să fie aplicate criteriile de performanţă. Domeniile pe care acestea le cuprind ar putea include elemente-cheie sub aspectul localizării fizice şi al echipamentelor utilizate. De exemplu, acestea pot fi precizate după cum urmează: Localizare fizică: fabrică, birou. Echipamente utilizate: telefon; fax; fotocopiator.
- Precizările privind condiţiile de aplicabilitate a unei competenţe trebuie să se coreleze clar cu criteriile de performanţă ale respectivei competenţe. Probele de evaluare Probele de evaluare stabilesc dovezile care se cer unei persoane pentru a-şi demonstra competenţa în atingerea unui rezultat de învăţare. De obicei, se concretizează în exemple de activitate pe care o desfăşoară persoana în cauză şi trebuie să cuprindă nivelul standard descris de criteriile de performanţă, condiţiile de aplicabilitate a criteriilor de performanţă şi cerinţele privind nivelul necesar de cunoştinţe (dacă este cazul). Nivelul Toate calificările vor avea un anumit nivel. Cu cât nivelul este mai înalt, cu atât mai multe eforturi vor fi necesare pentru îndeplinirea rezultatului şi cu atât mai complexe vor fi acestea. Valoarea creditelor
- Pentru acele rezultate de învăţare prevăzute a fi în mod rezonabil şi în medie îndeplinite de un elev într-un răstimp teoretic de 60 de ore de învăţare (inclusiv activitatea de a învăţa singur şi/sau autoorganizat, precum şi cea de evaluare şi, posibil, de reevaluare), se acordă un credit.
- Valoarea de credit a unei unităţi de competenţă reprezintă un număr de credite pe care le poate aduna un elev prin promovarea cu succes a unei unităţi de competenţă. Pot fi în număr de unu sau mai multe, în funcţie de cantitatea de timp teoretic necesar în medie unui elev pentru a atinge rezultatul învăţării precizat în unitatea de competenţă. Practica arată că unităţile de competenţă cu două sau mai multe credite ridică, în mod invariabil, probleme cadrelor didactice în cursul activităţilor de evaluare. Elevii pot atinge doar unele dintre rezultatele învăţării şi, cu toate că acest lucru ar putea presupune un efort considerabil, nu se pot acorda credite pentru îndeplinirea parţială a unei unităţi de competenţă (de exemplu, nu se poate acorda numai un credit pentru o unitate de competenţă de două credite). Prin urmare, se vor menţine unităţile de competenţă la câte un credit cât mai mult posibil.
- Valoarea creditului unei unităţi de competenţă nu se bazează pe o limită de timp. Unii elevi pot avea nevoie de mai mult timp decât alţii pentru a atinge acelaşi rezultat. Cum să adaptăm standardul pentru a răspunde la nevoile elevilor cu cerinţe educaţionale speciale? La aplicare: ● Se vor lua în considerare modalităţi diferite de aplicare a unităţilor de competenţă. ● Ar putea fi nevoie de extinderea timpului alocat pentru învăţare; valoarea creditului unei unităţi de competenţă nu se bazează neapărat pe timp. ● Tehnicile de predare trebuie să ia în calcul varietatea de stiluri individuale de învăţare. ● Varietatea tehnicilor de predare ar trebui să permită consolidarea procesului de învăţare. ● Este nevoie ca elevii să îşi dezvolte atât încrederea, cât şi competenţa. Cum se evaluează unităţile de competenţă?
- Cadrul didactic/formatorul răspunde de organizarea procesului de învăţare pentru fiecare unitate de competenţă. Competenţele pot fi prezentate elevilor sub forma unui "bloc" de curriculum, prin care unitatea de competenţă coincide cu un modul de pregătire, sau sub forma unor arii tematice, clar definite, care pot fi realizate şi evaluate în momente prestabilite.
- Este esenţial ca metoda/metodele de evaluare utilizată/utilizate să permită cadrelor didactice/formatorilor să înregistreze dacă fiecare rezultat al învăţării/competenţă a fost atins/atinsă şi dacă legătura dintre cele două (evaluare-competenţă realizată) este clar indicată în documente.
- Relaţia dintre metodele de evaluare şi unităţile de competenţă trebuie să fie una flexibilă şi să îi includă pe toţi elevii, ca reflectare a asigurării şanselor egale la educaţie. De exemplu: ● O unitate ar putea fi evaluată pe baza unei singure activităţi (de exemplu, realizarea unui obiect) sau a unei serii de metode (de exemplu, sarcini bazate pe lucrări/în clasă, sesiuni de întrebări şi răspunsuri şi o anumită lucrare de realizat). ● O metodă de evaluare ar putea contribui la atingerea rezultatului învăţării în mai multe unităţi de competenţă (de exemplu, un studiu de caz ar putea contribui la achiziţionarea unor competenţe dintr-o serie de domenii). Exemplele de mai jos prezintă tipuri de metode de evaluare care se pot avea în vedere: - lucrări scrise; - joc de rol; - întrebări şi răspunsuri; - prezentări; - lucrări practice; - observare; - examinare formală; - discuţii; - studiu de caz; - proiect. Cum să adaptăm standardul pentru a răspunde la nevoile elevilor cu cerinţe educaţionale speciale? La evaluare: Practicile de evaluare trebuie să ţină cont de nevoile speciale ale elevului, la nivel individual. Evaluarea ar trebui să ofere fiecărui elev şansa de a reuşi, deci nu ar trebui să prezinte dificultăţi adiţionale. De exemplu: ● dacă elevul are dificultăţi de scriere, se poate aplica o evaluare orală; ● dacă elevul a avut parte de experienţe negative în cadrul unor examinări formale, se vor lua în considerare metode de evaluare alternative, pentru a-i încuraja dezvoltarea respectului de sine şi a motivaţiei. Lista de verificare a unităţii de competenţă O dată ce a fost elaborat un proiect de unitate de competenţă se verifică dacă acesta este în conformitate cu lista de verificare prezentată mai jos.
- Titlul ● Are acesta vreun înţeles dacă este citit separat? ● Reprezintă un rezumat al competenţelor? ● Precizează scopul general al unităţii de competenţă descrise? ● Oferă un indiciu clar al activităţii de învăţare necesare pentru realizarea unităţii de competenţă?
- Competenţele ● Descriu acestea ce trebuie elevul să ştie, să înţeleagă sau să fie capabil să facă pentru a obţine credite? ● Cuprind acestea un verb de acţiune şi precizări de conţinut definite? ● Sunt acestea exprimate cât mai simplu posibil, într-un limbaj clar şi lipsit de ambiguitate (de exemplu, sunt evitate verbele cu înţeles vag sau cu înţelesuri diferite)? ● Se leagă acestea de "nivelul" anterior al precizărilor privind competenţele (dacă este cazul)? ● Sunt aplicabile în situaţii noi? ● Prezintă elemente care să motiveze şi să recompenseze elevul? ● Sunt lipsite de elemente care le dublează pe altele sau care sunt incoerente? ● Sunt echilibrate între o caracteristică prea generală sau prea specifică? ● Reflectă titlul? ● Justifică "timpul teoretic necesar procesului de învăţare", subînţeles prin valoarea creditului acordat respectivei unităţi de competenţă? ● Luate independent, sunt clare şi coerente?
- Criteriile de performanţă ● Există o corespondenţă a acestora cu competenţele? ● Definesc cu claritate complexitatea/nivelul standard de realizare cerută/cerut de competenţe (de exemplu: aplicabilitatea, domeniul, autonomia şi contextul)? Corespund acestea nivelului cerut pentru unitatea de competenţă respectivă? ● Sunt mai specifice decât competenţele aferente (de exemplu: conţin acestea un verb de acţiune, un conţinut definit şi un calificativ)? ● Sunt observabile şi pot fi înregistrate? ● Sunt exacte? ● Sunt destul de detaliate pentru a exprima în mod clar nivelul de realizare cerut? ● Prezintă transparenţă pentru potenţialii elevi, examinatori şi alte persoane interesate? ● Conţin exemple pentru a înlătura ambiguitatea sau interpretările subiective (de exemplu: scrieţi numele şi adresa într-un context restrâns: pe plicuri, scrisori sau modele de formular)?
- Precizări privind condiţiile de aplicabilitate a criteriilor de performanţă ● Se referă explicit şi exclusiv la termenii utilizaţi în criteriile de performanţă? ● Reprezintă specificări clare sub aspectul diverselor circumstanţe şi contexte de aplicare viitoare a criteriilor de performanţă? ● Sunt realizabile în esenţă?
- Cerinţe privind probele de evaluare ● Exprimă acestea în mod clar forma pe care trebuie să o aibă dovezile de realizare a performanţei? ● Derivă acestea în mod clar din criteriile de performanţă? ● Cer acestea atingerea rezultatelor învăţării doar în limitele precizărilor privind aplicabilitatea criteriilor de performanţă?
- Nivelul ● S-a stabilit un nivel adecvat pentru unitatea de competenţă respectivă? ● Corespund toate competenţele şi toate criteriile de performanţă cu nivelul stabilit pentru unitatea de competenţă?
- Valoarea creditelor ● S-a fixat un credit adecvat unităţii de competenţă respective? ● S-a fixat în mod realist timpul teoretic necesar atingerii rezultatelor învăţării? Terminologie Exemplu de elaborare a unei unităţi de competenţă Anexa ----- la manual --------- VERBE folosite în titlurile standardelor de pregătire profesională din învăţământul profesional şi tehnic Verbele folosite în titlurile şi competenţele standardelor învăţământului profesional şi tehnic oferă informaţii importante celor care folosesc aceste standarde. într-o analiză funcţională şi într-o hartă funcţională, verbele pot fi folosite pentru a sugera etape ulterioare de analiză (de exemplu, o formulare de genul "pregătiţi şi prezentaţi informaţii pentru ..." poate sugera clasificarea în două formulări: "pregătiţi informaţii..." şi "prezentaţi informaţii..."). Pentru standardele de pregătire profesională din învăţământul profesional şi tehnic, verbele din titlu oferă informaţii folositoare despre conţinutul standardului. Structura titlului trebuie să ofere indicaţii clare despre aria de cuprindere şi conţinutul standardului. Din aceste motive este important să se aleagă cel mai adecvat verb care reflectă cel mai bine competenţa descrisă. Verbele definite mai jos nu îşi propun să acopere întregul domeniu. Pot fi folosite şi alte verbe cu semnificaţii specializate. Trebuie să se aibă în vedere evitarea cuvintelor ambigue sau care au sensuri diferite. -------