DECIZIE nr. 652 din 11 mai 2010 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. 2 şi ale art. 212 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 402 din 17 iunie 2010 Tudorel Toader - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Ion Predescu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Simona Ricu - procuror Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. 2 şi ale art. 212 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Drăguşin Ardelean în Dosarul nr. 962/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în temeiul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 14 octombrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 962/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. 2 şi ale art. 212 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Drăguşin Ardelean. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, prin impunerea unui termen de decădere privind formularea cererii de recuzare a expertului în procesul civil, se îngrădeşte accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie. Textul constituţional prevede expres că accesul la justiţie nu poate fi îngrădit, iar impunerea unui termen de natura celui prevăzut de art. 204 alin. 2 din Codul de procedură civilă înfrânge dispoziţia constituţională. Textul de lege criticat limitează dreptul de a solicita judecătorului cauzei îndepărtarea expertului numit pentru efectuarea unei expertize tehnice în dosar. Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autor. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 204 alin. 2 şi ale art. 212 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut: - Art. 204 alin. 2: "Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare."; - Art. 212: "Dacă instanţa nu este lămurită prin expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză. Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării." În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin.
(1), art. 20 alin.
(1), art. 21 şi art. 24, precum şi în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 204 din Codul de procedură civilă prevăd posibilitatea recuzării experţilor numiţi pentru lămurirea acelor împrejurări de fapt cu privire la care instanţa consideră necesară cunoaşterea părerii unor specialişti. În ceea ce priveşte motivele de recuzare, experţii sunt asimilaţi judecătorilor, însă procedura de soluţionare a cererilor diferă. O deosebire constă în aceea că expertul trebuie să fie recuzat în termenul prevăzut de art. 204 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 305 din cod, întrucât expertiza nu poate fi dispusă decât cu ocazia judecăţii în primă instanţă şi apel, rezultă că expertul poate fi recuzat numai în aceste etape procesuale. Chiar dacă, în condiţiile art. 312 alin. 4 din acelaşi cod, după admiterea recursului, tribunalele şi curţile de apel vor judeca pricina în fond, această împrejurare nu este de natură a schimba datele cu privire la posibilitatea formulării cererii de recuzare a expertului care a efectuat expertiza, întrucât judecarea în fond este ulterioară judecării recursului. În aceste condiţii, este evident că dispoziţiile art. 204 alin. 2 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, care limitează sub un anumit aspect posibilităţile de administrare a probelor noi în recurs şi, implicit, posibilitatea formulării cererii de recuzare a expertului care a efectuat expertiza, nu pot fi considerate neconstituţionale în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil. Soluţia legislativă este raţională şi necesară în organizarea sistemului căilor de atac atât pentru asigurarea cerinţelor de celeritate (prevăzute, de altfel, şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin noţiunea "termen rezonabil"), cât şi pentru stimularea părţilor din proces pentru a fi diligente în formularea cererilor de recuzare a experţilor în faza judecăţii în fond sau în cea a apelului, atunci când se iveşte motivul de recuzare. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 212 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală. În acest sens este Decizia nr. 1.270 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 decembrie 2008, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 212 din Codul de procedură civilă. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia menţionată mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. 2 şi ale art. 212 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Drăguşin Ardelean în Dosarul nr. 962/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. TUDOREL TOADER Magistrat-asistent, Mihaela Senia Costinescu ___________