DECIZIE nr. 411 din 14 iulie 2005

(1)şi

(2)din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 736 din 12 august 2005 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Constantin Doldur - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Dana Titian - procuror Claudia Margareta Niţă - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin.

(1)şi

(2)din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, excepţie ridicată de Niculina Ilade în Dosarul nr. 145/CF/2005 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi contencios administrativ. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Arată că principiul autonomiei locale nu conferă autorităţilor administraţiei publice locale dreptul sau atributul de a folosi bugetul local în alte scopuri decât cele prevăzute de lege şi nici nu poate fi invocat pentru a justifica depăşirea plafonului legal de cheltuieli stabilit în mod expres pentru anumite domenii sau activităţi ce intră în competenţa autorităţilor administraţiei publice locale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 16 martie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 145/CF/2005, Tribunalul Neamţ - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, aprobată cu modificări prin Legea nr. 242/2002, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 68/2002 şi Ordonanţa Guvernului nr. 25/2003". Excepţia a fost ridicată de Niculina Ilade într-o cauză având ca obiect examinarea încheierii de sesizare a Camerei de Conturi Judeţene Neamţ - Direcţia de control financiar ulterior, prin care se solicită stabilirea răspunderii juridice a autorului excepţiei în urma efectuării controlului de execuţie bugetară şi al bilanţului contabil pe anul 2003 al Consiliului Local al Comunei Grumăzeşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001, cu modificările şi completările ulterioare, contravin principiului constituţional al autonomiei locale, consacrat de art. 119 şi art. 120 alin.

(1)din Constituţie, în forma anterioară revizuirii. În acest sens se precizează că măsura reducerii cheltuielilor anuale pentru convorbiri telefonice, prevăzută de textul de lege criticat, "este incompatibilă cu principiul constituţional al autonomiei locale", având efectul unei plafonări a nivelului cheltuielilor lunare, în condiţiile în care consiliul local, ca autoritate a administraţiei publice locale, are atât competenţa aprobării bugetului local, precum şi "obligaţia de a gestiona resursele proprii, în acord cu atribuţiile ce îi revin potrivit dispoziţiilor Legii administraţiei publice locale, acestea fiind proporţionale cu competenţele şi responsabilităţile prevăzute de lege". Prin autonomia locală, în sensul art. 3 din Legea nr. 215/2001, modificată, autorul excepţiei înţelege "dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţii locale pe care o reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii". Aşadar, autonomia locală este "numai administrativă şi financiară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege, aceste competenţe fiind depline şi exclusive". Tribunalul Neamţ - Secţia comercială şi contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu încalcă principiul constituţional al autonomiei locale. Având în vedere înţelesul autonomiei locale, aşa cum acesta rezultă din prevederile art. 3 alin.

(1)şi ale art. 4 alin.

(2)din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, modificată, se arată că reducerea cheltuielilor anuale pentru convorbiri telefonice, în procentul stabilit de textele de lege criticate, constituie o măsură care corespunde cadrului politicii economice naţionale, "nefiind incompatibilă cu principiul constituţional al autonomiei locale, cu atât mai mult cu cât autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a gestiona resursele proprii potrivit atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii, acestea trebuind să fie proporţionale cu competenţele şi responsabilităţile prevăzute de lege". Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În acest sens se precizează că Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 a fost modificată prin Legea nr. 154/2004, astfel că "prevederile art. 7 alin.

(2)includ la exceptarea aplicării prevederilor art. 7 alin.

(1)şi consiliile locale şi judeţene". Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect, nefiind încălcate nici dispoziţiile art. 120 alin.

(1)din Constituţie, referitoare la principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere prin care apreciază că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 sunt constituţionale. Astfel, se arată că dispoziţiile de lege criticate nu contravin sub nici un aspect prevederilor art. 120 şi ale art. 121 alin.

(1)din Constituţie, deoarece "principiul autonomiei locale se realizează prin activitatea consiliilor locale alese şi a primarilor aleşi, în condiţiile legii, potrivit atribuţiilor şi competenţelor stabilite prin Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, modificată şi completată, şi nu exclude obligaţia autorităţilor administraţiei publice locale de a respecta legile cu caracter general, aplicabile pe întreg teritoriul ţării". În sprijinul acestor argumente este invocată şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr. 102/2003. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a instanţei de judecată, dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 1 septembrie 2001, "aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 68/2002 şi Ordonanţa Guvernului nr. 25/2003". Din motivarea autorului excepţiei de neconstituţionalitate reiese însă faptul că acesta are în vedere doar prevederile alin.

(1)şi

(2)ale art. 7 din ordonanţă, nu şi pe cele ale alin. (1^1) ale aceluiaşi articol, care au fost introduse prin art. I pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 30 august 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 154/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004. În consecinţă, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie în realitate dispoziţiile alin.

(1)al art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001, modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 188/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 130/2002 pentru modificarea alin.

(6)şi

(7)ale art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 15 mai 2003, precum şi dispoziţiile alin.

(2)al art. 7 din ordonanţă, completate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 154/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 85/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001. Dispoziţiile de lege criticate au următorul conţinut: - Art. 7 alin.

(1)şi

(2): "

(1)Cheltuielile anuale pentru convorbiri telefonice se reduc cu 10% pentru toate autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, comparativ cu media anuală a acestor cheltuieli efectiv realizate în anul 2001. Cheltuielile privind convorbirile telefonice vor putea fi majorate în raport cu evoluţia indicelui inflaţiei. (...)

(2)Prevederile alin.

(1)nu se aplică autorităţilor administraţiei publice şi instituţiilor publice prevăzute la art. 1 alin.

(3)şi

(4), Ministerului Afacerilor Externe şi misiunilor diplomatice ale României, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Agenţiei Naţionale de Presă ROMPRES, Centrului Naţional pentru Programul de Formare Profesională «Leonardo da Vinci», Agenţiei Naţionale "Socrates", precum şi consiliilor locale şi judeţene." ... În motivarea excepţiei ridicate autorul acesteia invocă încălcarea art. 119 şi a art. 120 alin.

(1)din Constituţie, în forma sa nerevizuită. În urma revizuirii şi republicării Legii fundamentale art. 119 a fost modificat şi completat, dispoziţiile acestuia regăsindu-se în art. 120 alin.

(1)din Constituţie, iar art. 120 alin.

(1)a fost preluat fără modificări de art. 121 alin.

(1)din aceasta şi au următorul cuprins: - Art. 120 alin.

(1): "Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice."; - Art. 121 alin.

(1): "Autorităţile administraţiei publice, prin care se realizează autonomia locală în comune şi oraşe, sunt consiliile locale alese şi primarii aleşi, în condiţiile legii." Examinând critica de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine că autorul excepţiei consideră că măsura reducerii cu 10% a cheltuielilor anuale pentru convorbiri telefonice, pentru toate autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, comparativ cu media anuală a acestor cheltuieli efectiv realizate în anul 2001, aşa cum aceasta este prevăzută de alin.

(1)al art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001, contravine principiilor constituţionale ale descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice, consacrate de art. 120 alin.

(1)şi de art. 121 alin.

(1). Se arată că atribuţia aprobării bugetului local aparţine în exclusivitate consiliului local, autoritate a administraţiei publice locale prin care se realizează autonomia locală şi care are "capacitatea efectivă de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi interesul colectivităţii locale, treburile publice, în condiţiile legii". Totodată însă Curtea Constituţională constată că dispoziţiile alin.

(2)al art. 7 din ordonanţa criticată stabilesc în mod expres şi limitativ o serie de autorităţi ale administraţiei publice şi instituţii publice asupra cărora prevederile alin.

(1)al aceluiaşi articol nu se aplică. Or, dispoziţiile alin.

(2)al art. 7 au fost completate prin pct. 3 al articolului unic din Legea nr. 154/2004 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 85/2003 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 80/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 mai 2004, în sensul că sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin.

(1)şi consiliile locale şi judeţene. Având în vedere că obiectul cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate îl constituie soluţionarea unei sesizări prin care se solicită stabilirea răspunderii juridice a autorului excepţiei în urma efectuării de către Curtea de Conturi a controlului contului de execuţie bugetară şi al bilanţului contabil pe anul 2003 al unui consiliu local, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu mai sunt în vigoare cu privire la consiliile locale. Întrucât textele de lege criticate erau în vigoare în forma completată prin Legea nr. 154/2004 la data ridicării excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată, aplicând prevederile art. 29 alin.

(6)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale ar fi trebuit ca, prin încheiere motivată, să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate, fără a mai sesiza instanţa de contencios constituţional. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor ce constituie obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, iar prin Decizia nr. 342 din 28 iunie 2005, nepublicată, a reţinut, pe baza unor argumente similare şi în temeiul art. 29 alin.

(1)şi

(6)din Legea nr. 47/1992, că excepţia este inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 alin.

(1)şi

(2)din Ordonanţa Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autorităţile administraţiei publice şi instituţiile publice, excepţie ridicată de Niculina Ilade în Dosarul nr. 145/CF/2005 al Tribunalului Neamţ - Secţia comercială şi contencios administrativ. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 iulie 2005. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia Margareta Niţă --------