DECIZIE nr. 40 din 11 ianuarie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 94 din 6 februarie 2007 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Kozsokar Gabor - judecător Petre Ninosu - judecător Ion Predescu - judecător Şerban Viorel Stănoiu - judecător Tudorel Toader - judecător Ion Tiucă - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată, precum şi de Haddad Aquil Jamil Aiman în Dosarul nr. 1.790/45/2006 (nr. vechi 1.790/2006) al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 25 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.790/45/2006 (nr. vechi 1.790/2006), Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, excepţie ridicată din oficiu de către instanţă, precum şi de Haddad Aquil Jamil Aiman în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi cele ale art. 6 (dreptul la un proces echitabil) şi art. 13 (dreptul la un recurs efectiv) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Protocolului adiţional nr. 4 la convenţie, care, în acord cu art. 20 din Constituţie, garantează libertatea de circulaţie a persoanelor. Astfel, potrivit textului legal criticat, nici persoana interesată, şi nici instanţa de judecată nu se regăsesc între autorităţile enumerate cărora le pot fi comunicate informaţii din domeniul siguranţei naţionale. Or, prin refuzul de a comunică judecătorului informaţiile cerute, relevante în aprecierea actului administrativ atacat, se aduce atingere dreptului garantat de art. 21 din Legea fundamentală, instanţa aflându-se în imposibilitate de a verifica legalitatea actului, ceea ce determină vătămarea dreptului legitim al persoanei până la suprimarea acestuia. Curtea de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal susţine că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece atâta vreme cât persoana vătămată şi, alături de ea, instanţa de judecată sunt oprite de a cunoaşte conţinutul informaţiilor secrete ce au stat la baza adoptării măsurii administrative contestate, după ce aceasta a fost făcută publică, procedura judiciară devine o simplă formalitate, în cadrul căreia judecătorul este obligat să primească, fără niciun fel de control ori apreciere, susţinerile uneia dintre părţi care se prevalează de secretul absolut al datelor şi actelor pe care le deţine. Potrivit art. 30 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece limitarea impusă de legiuitor prin textul de lege criticat este justificată de interesul apărării securităţii naţionale şi este în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 53 alin.
(1)şi art. 31 alin.
(3). În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (prin Hotărârea din 5 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Maaouia contra Franţei) că "deciziile privind intrarea, şederea şi expulzarea străinilor nu privesc drepturile şi obligaţiile civile ale reclamantului şi nici acuzaţii în materie penală, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În consecinţă, art. 6 paragraful 1 nu este aplicabil cauzei". Aceeaşi motivare a fost reţinută de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Kaya contra României, pronunţată în data de 12 octombrie 2006, neconstatându-se încălcarea de către statul român a dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din convenţie. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 51/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 7 august 1991, care au următorul conţinut: "Informaţii din domeniul siguranţei naţionale pot fi comunicate:
- a)preşedintelui Senatului, preşedintelui Adunării Deputaţilor, precum şi comisiilor permanente pentru apărare şi asigurarea ordinii publice ale celor două camere ale Parlamentului; ...
- b)miniştrilor şi şefilor departamentelor din ministere, când informaţiile privesc probleme ce au legătură cu domeniile de activitate pe care le coordonează sau de care răspund; ...
- c)prefecţilor, primarului general al Capitalei, precum şi conducătorilor consiliilor judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, pentru problemele ce vizează competenţa organelor respective; ...
- d)organelor de urmărire penală, când informaţiile privesc săvârşirea unei infracţiuni. ... Comunicarea informaţiilor se aprobă de către conducătorii organelor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale. Prevederile art. 10 privitoare la apărarea secretului de stat se aplică în mod corespunzător tuturor persoanelor prevăzute la alin. 1 lit. a)-d)." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 37 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 3 martie 2004, şi Decizia nr. 333 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 29 mai 2006, Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo arătate. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
- d)şi al art. 147 alin.
(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, excepţie ridicată din oficiu de instanţa de judecată, precum şi de Haddad Aquil Jamil Aiman în Dosarul nr. 1.790/45/2006 (nr. vechi 1.790/2006) al Curţii de Apel Iaşi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 ianuarie 2007. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru --------