DECIZIE nr. 133*) din 29 octombrie 1996

(2)din Legea nr. 47/1992, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 6 septembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 330, art 330^1, art. 330^2 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocată de Cristea Ileana, Cristea Alexandru Gheorghe Mihai şi Cristea Anca Oana în Dosarul nr. 3.490/1996, aflat pe rolul acestei instanţe. Din încheierea de sesizare rezultă ca excepţia a fost invocată cu referire la prevederile art. 330 şi următoarele din Codul de procedură civilă, iar din concluziile scrise, depuse în motivarea excepţiei, rezultă, de asemenea, ca aceasta priveşte "recursul în anulare". De aceea, având în vedere obligaţia instanţei de judecată de a sesiza Curtea cu excepţia, astfel cum a fost ridicată de părţi, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, rezultă ca, în vederea soluţionării excepţiei, Curtea urmează să se pronunţe, având în vedere şi art. 330^3 din Codul de procedură civilă, nu numai art. 330, art. 330^1, art. 330^2 şi art. 330^4, care au fost prevăzute în mod expres în dispozitivul încheierii de sesizare, deoarece aceste prevederi, împreună cu cele ale art. 330^3, configureaza regimul juridic specific recursului în anulare, a cărui constituţionalitate este contestată prin excepţia invocată. În motivarea excepţiei se susţine ca recursul în anulare este neconstitutional, fiind contrar prevederilor art. 16, art. 41 şi art. 42 din Constituţie, cat şi prevederilor tratatelor şi convenţiilor internaţionale privitoare la drepturile omului. Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este neîntemeiată. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330, art 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 şi următoarele din Legea nr. 47/1992, Curtea constata ca este competenţa să soluţioneze excepţia invocată, fiind legal sesizată. Pe fond, constata ca asupra dispoziţiilor art. 330, art. 330^2 alin. 2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, statuand ca ele sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea acestei soluţii, excepţia de neconstituţionalitate privind aceste prevederi legale urmează, potrivit practicii constante a Curţii Constituţionale, să fie respinsă ca vadit nefondata. Cat priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă şi obligatorie, Curtea Constituţională a modificat Decizia nr. 73/1996, prin care se respinsese excepţia de neconstituţionalitate referitoare la acest articol, şi a decis ca prevederile art. 330^1 sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 330^1 este inadmisibila în limitele interpretării date, pentru ca, asa cum s-a statuat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 107 din 2 noiembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 15 februarie 1995, o prevedere legală, declarata neconstitutionala printr-o decizie a Curţii, nu mai poate face obiectul unei noi excepţii. Faptul ca Decizia nr. 96/1996 a constatat neconstituţionalitatea, în limitele interpretării date, nu conduce la o alta consecinţa, deoarece sensul deciziei este circumstantierea legitimitatii constituţionale a textului de lege respectiv şi deci constatarea caracterului sau neconstitutional pentru ceea ce excede acestei legitimitati. În acest sens Curtea s-a pronunţat şi prin Decizia 92/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 20 decembrie 1995. În ce priveşte posibilitatea atacarii cu recurs în anulare a hotărârilor judecătoreşti pronunţate după data de 26 iulie 1993, soluţia pronunţată prin Decizia nr. 96/1996 îşi păstrează valabilitatea, în temeiul art. 145 alin.

(2)din Constituţie, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei soluţii. Faţa de cele arătate, rezultă ca excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 urmează a fi respinsă ca vadit nefondata. În sfârşit, cu privire la dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, este de reţinut ca prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, definitivă, Curtea Constituţională a constatat ca acestea sunt neconstituţionale. Având în vedere ca o excepţie de neconstituţionalitate admisă nu mai poate fi reiterata, deoarece, potrivit art. 145 alin.

(2)din Constituţie şi art. 26 alin.

(5)din Legea nr. 47/1992, deciziile definitive ale Curţii Constituţionale sunt obligatorii erga omnes, excepţia invocată în cauza de faţa, referitoare la prevederile art. 330^2 alin. 1, este lipsită de obiect şi, în consecinţa, urmează a fi respinsă, de asemenea, ca vadit nefondata. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.

(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.

(1)lit. A.c), al art. 24 alin.

(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE:

1. Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de Cristea Ileana, Cristea Alexandru Gheorghe Mihai şi Cristea Anca Oana în Dosarul nr. 3.490/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă privind dispoziţiile art. 330, ale art. 330^2 alin. 2, ale art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă;
2. Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, invocată de Cristea Ileana, Cristea Alexandru Gheorghe Mihai şi Cristea Anca Oana în Dosarul nr. 3.490/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, constatând ca, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, Curtea Constituţională a statuat ca prevederile sale sunt neconstituţionale în măsura în care acestea se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/
4. Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate invocată de Cristea Ileana, Cristea Alexandru Gheorghe Mihai şi Cristea Anca Oana în Dosarul nr. 3.490/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă, cu referire la dispoziţiile art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă, fiind lipsită de obiect. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 29 octombrie
5. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu Magistrat-asistent, Maria Bratu ----------------