DECIZIE nr. 1.134 din 15 septembrie 2009

DECIZIE nr. 1.134 din 15 septembrie 2009 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 690 din 14 octombrie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecător Aspazia Cojocaru - judecător Acsinte Gaspar - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Augustin Zegrean - judecător Tudorel Toader - judecător Iuliana Nedelcu - procuror Oana Cristina Puică - magistrat-asistent Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ilie-Florin Mărienuţiu şi Mihail-Gavril Popa în Dosarul nr. 1.495/59/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei Mihail-Gavril Popa, lipsind celelalte părţi. Magistratul-asistent referă Curţii că autorul excepţiei Ilie-Florin Mărienuţiu a transmis note scrise, prin care solicită Curţii să constate că "procedura de citare nu este legal îndeplinită, deoarece în proces participă persoane lipsite de calitate procesuală, iar pe de altă parte nu se cunoaşte cine are calitate procesuală", propunând ca, până la termenul de judecată, Curtea Constituţională să solicite Baroului Arad să indice numele, adresa şi numărul exact al membrilor acestui barou care au votat şi semnat Hotărârea Adunării Generale Ordinare nr. 1 din 17 martie 2006, considerând că aceste persoane au calitate procesuală în Dosarul nr. 1.495/59/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală, respectiv în Dosarul nr. 547D/2009 al Curţii Constituţionale. Totodată, consideră că instanţa de contencios constituţional trebuie să-şi reconsidere jurisprudenţa şi să admită excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, reiterând motivele invocate în faţa instanţei de fond. Autorul excepţiei Mihail-Gavril Popa, la rândul său, solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale. Reprezentantul Ministerului Public arată că instanţa de contencios constituţional nu poate mări sau restrânge cadrul procesual faţă de cel stabilit de instanţa de fond şi apreciază ca fiind legal îndeplinită procedura de citare. Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de către autorii excepţiei, întrucât aceasta este de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea fondului cauzei, şi constată că procedura de citare este legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei prezent, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, pentru motivele invocate în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele: Prin Încheierea din 20 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.495/59/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Ilie-Florin Mărienuţiu şi Mihail-Gavril Popa cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe penale prin care a fost respinsă plângerea împotriva unor rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală aduc atingere egalităţii în drepturi, condiţiilor şi limitelor restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, înfăptuirii justiţiei, precum şi dreptului la un proces echitabil, respectiv dreptului oricărei persoane acuzate de a solicita audierea martorilor acuzării şi de a obţine citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării, întrucât judecătorul verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată doar pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate, persoana vătămată neputând solicita proba cu martori sau alte probe necesare unei juste soluţionări a cauzei. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile de lege criticate nu aduc atingere dispoziţiilor şi principiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei. Potrivit art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală sunt constituţionale, întrucât nu încalcă prevederile din Legea fundamentală invocate de autorii excepţiei. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii Constituţionale nr. 237/2007, nr. 539/2007 şi nr. 250/2008. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: "Judecătorul, soluţionând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate." În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin.

(3)-

(5)privind statul român, ale art. 16 alin.

(1)referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 124 alin.

(2)şi

(3)referitoare la înfăptuirea justiţiei, precum şi ale art. 11 alin.

(1)şi

(2)privind dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 paragrafele 1 şi 3 lit.

d)din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la garanţiile unui proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 770 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 25 iulie 2008, şi Decizia nr. 1.277 din 25 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2009, prin care Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, pentru motivele acolo arătate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d)şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ilie-Florin Mărienuţiu şi Mihail-Gavril Popa în Dosarul nr. 1.495/59/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 septembrie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică -------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.