← România

DECIZIE nr. 172 din 10 decembrie 1998

DECIZIE nr. 172 din 10 decembrie 1998 privind excepţia de neconstituţionalitate a art. 64 alin. 1 lit.

  1. c)din Codul penal Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 3 din 11 ianuarie 1999 Lucian Mihai - preşedinte Costica Bulai - judecător Constantin Doldur - judecător Kozsokar Gabor - judecător Ioan Muraru - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Romul Petru Vonica - judecător Ioan Griga - procuror Doina Suliman - magistrat-asistent Pe rol, soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit.
  2. c)din Codul penal, ridicată de Streche Ionel în Dosarul nr. 539/1998 al Curţii de Apel Galaţi. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 24 noiembrie 1998 şi au fost consemnate în încheierea din aceeaşi dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 10 decembrie 1998. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea de Apel Galaţi, prin Încheierea din 22 iunie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 539/1998, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit.
  3. c)din Codul penal, ridicată de Streche Ionel, trimis în judecata pentru săvârşirea infracţiunii de "conducerea unui autovehicul pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală", fapta prevăzută şi pedepsita de art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit.
  4. c)din Codul penal contravin art. 38 alin.

(1)din Constituţie, potrivit căruia "Dreptul la munca nu poate fi îngrădit", iar "Alegerea profesiei şi alegerea locului de muncă sunt libere". Exprimandu-şi opinia în sensul că excepţia invocată este neîntemeiată, textul art. 71 din Codul penal fiind constituţional, instanţa de judecată arata ca "recurentul confunda, în chiar motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, pedeapsa accesorie cu pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, care este guvernata de alte principii enumerate la art. 65 din Codul penal". Astfel, "spre deosebire de pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi care consta în interzicerea unuia sau mai multor drepturi, şi doar, în cazuri excepţionale, a tuturor drepturilor enumerate la art. 64 din Codul penal, pedeapsa accesorie consta în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 din Codul penal, fără a fi nevoie de îndeplinirea vreunei condiţii". Decurgând, potrivit art. 71 din Codul penal, din pedeapsa privativă de libertate, pedeapsa accesorie este obligatorie şi întotdeauna alăturată pedepsei principale. În speta, art. 42 alin. 1 lit. b) din Decretul nr. 328/1966 impune anularea permisului de conducere atunci când titularul acestuia a fost condamnat pentru infracţiunea de conducere în stare de ebrietate. Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului. În punctul sau de vedere Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitatea a art. 64 alin. 1 lit.
  1. c)din Codul penal este neîntemeiat, deoarece, pe de o parte, "nu se poate susţine ca aplicarea pedepsei complementare prevăzute la art. 64 alin. 1 lit.
  2. c)din Codul penal este de natura sa infranga libertatea în alegerea profesiei şi a locului de muncă", iar, pe de altă parte, conform art. 49 alin.
(1)din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns prin lege, în scopul apărării ordinii publice. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată. Potrivit art. 23 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, excepţia de neconstituţionalitate poate viza numai acele dispoziţii legale de care depinde judecarea cauzei. Rezultă ca excepţia ar fi putut viza art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966, în temeiul căruia autorul excepţiei a fost trimis în judecata, şi/sau art. 71 din Codul penal. Curtea Constituţională constata însă ca dispoziţiile art. 64 alin. 1 lit. c) din Codul penal, a căror neconstituţionalitate se invoca, nu sunt pertinente în cauza. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, 3, 13 alin.
(1)lit. A.
  1. c)şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca inadmisibila excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 64 alin. 1 lit.
  2. c)din Codul penal, ridicată de Streche Ionel în Dosarul nr. 539/1998 al Curţii de Apel Galaţi. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 decembrie 1998. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Doina Suliman -------------

Explicație AI pe baza textului oficial al legii. Orientativă, nu înlocuiește consilierea juridică.