DECIZIE nr. 918 din 6 iulie 2010

(1)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei. Excepţia a fost ridicată de Doina Basarabescu cu prilejul soluţionării unei acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti. Prin încheierile din 16 şi 30 octombrie 2009, pronunţate în Dosarele nr. 0590/45/2008 şi nr. 0884/45/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006. Excepţia a fost ridicată de Simona Mihaela Tăbăcaru, Olivia Luminiţa Creţu, Iustina Iacoboni, Daniel George Rusu şi Lorin Ştefan Pascaru, cu prilejul soluţionării unor litigii de muncă. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că art. 16 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 este contrar dispoziţiilor art. 16 alin.

(1)din Constituţie, precum şi art. 6 din Codul muncii care prevede "dreptul la o plată egală pentru muncă egală". De asemenea, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 53 din Constituţie, referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale. În acest sens, arată că asistenţii judiciari sunt salarizaţi conform textului de lege criticat cu un coeficient de multiplicare de 13,5, corespunzător judecătorului de la judecătorie cu o vechime de peste 3 ani, deşi îşi desfăşoară activitatea la tribunal, ca instanţă competentă să soluţioneze litigiile de muncă, fapt ce impune o salarizare corespunzătoare gradului acestei instanţe. De asemenea, precizează că asistenţilor judiciari li se aplică toate obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile judecătorilor şi magistraţilor, depun jurământ ca şi magistraţii şi li se aplică dispoziţiile legale privind abaterile şi sancţiunile disciplinare, precum şi motivele de eliberare din funcţie prevăzute de lege pentru judecători şi procurori. Pentru aceste motive, susţin că nu există niciun temei legal pentru care asistenţii judiciari să nu beneficieze de aceleaşi drepturi salariale, inclusiv sporul de 50% pentru solicitare neuropsihică, la fel ca magistraţii, categorie cu care sunt asimilaţi. Tribunalul Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile invocate nu încalcă prevederile art. 53 din Constituţie. Conferirea unor drepturi salariale expres determinate pentru asistenţii judiciari nu echivalează cu sintagma "restrângerea exerciţiului unor drepturi" prevăzută de acest text constituţional. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin.

(1)din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că statutul asistenţilor judiciari este diferit de cel al magistraţilor, în ceea ce priveşte aspectele esenţiale cum sunt numirea, durata mandatului, rolul în cadrul completelor de judecată, statut diferit care justifică şi un tratament diferit în ceea ce priveşte drepturile şi salarizarea. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctul de vedere solicitat. CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin.

(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin.

(1),

(2)şi

(3)din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, aprobată prin Legea nr. 45/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 9 martie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare: - Art. 16: "

(1)Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare brută lunară potrivit coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi, după caz, la lit. A din anexă, nr. crt. 28-31, în raport cu vechimea în funcţii juridice.

(2)Asistenţii judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 41, 5, 7, 18, 24 şi 25. ...

(3)Indemnizaţiile de încadrare brute lunare şi celelalte drepturi ale asistenţilor judiciari se acordă prin ordin al ministrului justiţiei." ... Curtea constată că, ulterior sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, textele de lege criticate au fost abrogate prin dispoziţiile art. 48 alin.

(1)pct. 7 din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009. Dispoziţiile referitoare la salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale asistenţilor judiciari au fost preluate, însă, în conţinutul art. 19 din anexa nr. VI, secţiunea a 3-a a actului normativ abrogator, având următoarea redactare: "

(1)Asistenţii judiciari numiţi în condiţiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt salarizaţi cu o indemnizaţie de încadrare brută lunară stabilită potrivit coeficienţilor de ierarhizare prevăzuţi la nr. crt. 25 din anexa nr. VI/1.

(2)Asistenţii judiciari beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute la art. 7 din prezenta anexă, precum şi de drepturile prevăzute la art. 24 şi 25 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare. ...

(3)Indemnizaţiile de încadrare brute lunare şi celelalte drepturi ale asistenţilor judiciari se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei şi libertăţilor cetăţeneşti." ... Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate urmează a-l constitui dispoziţiile art. 19 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009. Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 16 alin.

(1)şi art. 53 din Constituţie, referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi la restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale, precum şi dispoziţiilor art. 5 alin.

(1), art. 6 şi art. 157 alin.

(2)din Codul muncii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine, în primul rând, că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin.

(2)din Legea nr. 47/1992, eventuala contradicţie existentă între dispoziţiile unor legi în vigoare nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate. Aşadar, instanţa de contencios constituţional nu poate examina pretinsa contradicţie dintre textele de lege criticate şi prevederile Codului muncii, invocate de autorii excepţiei. Prin urmare, rămâne Curţii să examineze conformitatea dintre dispoziţiile legale actuale privind salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale asistenţilor judiciari cu dispoziţiile art. 16 alin.

(1)şi art. 53 din Constituţie. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica de neconstituţionalitate vizează diferenţa de tratament juridic dintre salarizarea magistraţilor şi cea a asistenţilor judiciari. Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că diferenţa de tratament juridic criticată ca fiind neconstituţională este justificată de faptul că asistenţii judiciari, deşi participă la constituirea completului de judecată, îndeplinesc doar un rol consultativ în înfăptuirea actului de justiţie, neputându-se pune un semn de egalitate între activitatea desfăşurată de aceştia şi cea a judecătorilor care participă la soluţionarea conflictelor de muncă. Cu toate acestea, recunoscând importanţa activităţii desfăşurate de asistenţii judiciari şi ţinând cont şi de obligaţiile, interdicţiile şi incompatibilităţile ce revin acestora, care sunt aplicabile şi judecătorilor şi procurorilor, legiuitorul a înţeles să stabilească un nivel al salariului corespunzător celui al judecătorului cu grad de judecătorie. Această reglementare nu contravine principiului egalităţii în drepturi care nu are semnificaţia omogenităţii, astfel că situaţii obiectiv diferite justifică şi uneori chiar impun un tratament juridic diferenţiat. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia salarizarea asistenţilor judiciari trebuie să ţină cont de nivelul instanţei, Curtea observă că, spre deosebire de salarizarea judecătorilor, a procurorilor, a personalului de specialitate juridică asimilat acestora, precum şi a magistraţilor-asistenţi, aşa cum este reglementată prin art. 6 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009, care include între criteriile salarizării şi pe cel al nivelului instanţelor sau parchetelor, reglementarea referitoare la salarizarea asistenţilor judiciari nu face trimitere la acest criteriu. În sfârşit, cu privire la susţinerile autorilor excepţiei privitoare la acordarea sporului pentru solicitare neuropsihică, Curtea reţine că Legea nr. 330/2009 a acoperit omisiunea legislativă criticată. Astfel, art. 4 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 acordă asistenţilor judiciari, în mod egal cu judecătorii şi procurorii, sporul pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi sporul de confidenţialitate. Astfel că, sub acest aspect, excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin.

(4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.

(1)lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Doina Basarabescu în Dosarul nr. 3.044/87/2009 al Tribunalului Teleorman - Secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal şi de Simona Mihaela Tăbăcaru, Olivia Luminiţa Creţu, Iustina Iacoboni, Daniel George Rusu şi Lorin Ştefan Pascaru în dosarele nr. 0590/45/2008 şi nr. 0884/45/2008 ale Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2010. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea -------