DECIZIE nr. 156 din 3 iunie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 284 din 21 octombrie 1997 Ioan Muraru - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Raul Petrescu - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Roseanu Mihai Viorel împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997*). ------------ Notă ... *) Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 8 septembrie
- Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 27 mai 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa celorlalte părţi legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru 3 iunie
- CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 29 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 330 şi art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ridicată de Roseanu Mihai Viorel. Prin Decizia nr. 20 din 30 ianuarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia Curţii nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă ca urmare a Deciziei nr. 96 din 24 septembrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar cu privire la dispoziţiile art. 330^1 din acelaşi cod s-a constatat ca, prin Decizia nr. 96/1996, Curtea Constituţională a stabilit ca acest articol este neconstitutional în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/
- Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie 1997 a declarat recurs, în termen legal, Roseanu Mihai Viorel, pentru următoarele motive: în mod greşit s-a dispus conexarea Dosarului nr. 413C/1996 cu alte 17 dosare, chiar dacă ele priveau neconstituţionalitatea aceloraşi texte legale, întrucât situaţiile de fapt erau diferite; nu s-a cerut avizul comisiilor juridice ale Parlamentului României. Potrivit art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. Senatul, prin Comisia juridică, de numiri, disciplina, imunităţi şi validari, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este nefondata. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, întrucât, prin decizii definitive, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la dispoziţiile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Potrivit art. 145 alin.
(2)din Constituţie şi art. 26 alin.
(5)din Legea nr. 47/1992, aceste decizii sunt obligatorii erga omnes şi au putere numai pentru viitor. Camera Deputaţilor nu a comunicat punctul sau de vedere. CURTEA, având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctele de vedere ale Senatului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330 şi ale art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele: Motivul de recurs prin care se susţine ca în mod greşit s-a dispus conexarea acestui dosar cu alte 17 dosare, care privesc situaţii de fapt diferite, deşi textele legale apreciate ca neconstituţionale erau aceleaşi, este neîntemeiat şi urmează a fi respins. Art. 164 din Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea conexarii mai multor pricini în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi, cat şi din oficiu de către instanţa, atunci când exista o strânsă legătură de obiect şi cauza, care să justifice judecarea împreună a unor cauze. În speta, obiectul dosarelor conexate fiind excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii din Codul de procedură civilă, privind recursul în anulare, evident ca între aceste dosare exista o strânsă legătură, iar conexarea lor este justificată. Cu privire la susţinerea ca în dosarele conexate situaţiile de fapt erau diferite şi deci trebuiau soluţionate distinct, urmează a se observa ca, potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, aceasta nu statuează decât asupra problemelor de drept. În consecinţa, în mod constant în practica jurisdicţională a Curţii s-a statuat ca aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale părţilor este de competenţa instanţelor judecătoreşti. Şi cel de-al doilea motiv de recurs, prin care se susţine că nu a fost cerut avizul comisiilor juridice ale Parlamentului, urmează a fi respins. Potrivit art. 24 alin.
(3)din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, judecătorul-raportor desemnat în dosar are obligaţia să solicite puncte de vedere fiecărei Camere a Parlamentului şi Guvernului. În speta, Curtea şi-a îndeplinit aceasta obligaţie legală, iar punctele de vedere exprimate au fost redate, în esenta, în prezenta decizie. Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge recursul declarat de Roseanu Mihai Viorel împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 20 din 30 ianuarie
- Definitivă. Pronunţată în şedinţa din 3 iunie
- PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu --------------