DECIZIE nr. 303*) din 3 iulie 1997 privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993 Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 340 din 4 decembrie 1997 ------------- Notă ... *) Definitivă prin nerecurare. Lucian Stangu - preşedinte Romul Petru Vonica - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Florentina Geangu - magistrat-asistent Completul de judecată, convocat potrivit dispoziţiilor art. 24 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, constata: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 26 martie 1997, pronunţată în Dosarul nr. 2.822/1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocată de intimatul-reclamant Oprean Nicolae Ştefan. În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile art. 330 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiile art. 131 alin.
(1)din Constituţie, în ceea ce priveşte posibilitatea ca procurorul general sa atace, din oficiu, cu recurs în anulare, hotărâri judecătoreşti irevocabile, fără avizul ministrului justiţiei. Totodată, se arata ca dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 56/1993 nu asigura aplicarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie, în faza judecaţii la Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, ceea ce constituie o lipsa esenţială, deoarece, la cel mai înalt nivel de judecată, părţile nu sunt citate şi nu se respecta dreptul la apărare. Exprimandu-şi opinia, instanţa suprema a apreciat ca excepţia nu este intemeiata. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele: În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii art. 330 din Codul de procedură civilă, constatând ca prevederile acestui text sunt constituţionale. Potrivit art. 125 alin.
(3)din Constituţie, legea este cea care stabileşte căile de atac, acestea fiind incluse în procedura de judecată, iar art. 128 din Constituţie prevede că, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Or, legea - art. 330 din Codul de procedură civilă - acorda procurorului general dreptul de a exercita, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, recursul în anulare. Nici procedura civilă, în textul menţionat, şi nici Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, în art. 31, nu condiţioneaza exercitarea de către Ministerul Public a căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti de avizul ministrului justiţiei. Este firesc să fie asa, deoarece principiile legalităţii şi imparţialităţii, înscrise în art. 131 alin.
(1)din Constituţie, care stau la baza activităţii procurorilor, şi rolul Ministerului Public, al cărui şef este procurorul general, de reprezentant al intereselor societăţii, apărător al ordinii de drept şi al drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, îi conferă acestuia independenta în exercitarea atribuţiilor şi în asigurarea respectării legii (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 92/1992). În sensul dispoziţiilor constituţionale, în baza autorităţii sale, ministrul justiţiei va putea cere Ministerului Public promovarea unor acţiuni necesare interesului public, însă nu va putea dispune sa nu-şi exercite atribuţiile proprii prevăzute de lege. Autoritatea ministrului justiţiei se exercită, potrivit art. 37 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, prin procurorul general, în condiţiile prevăzute de art. 38 din aceeaşi lege. Prin urmare, dispoziţiile textului de lege atacat sunt constituţionale. Cat priveşte art. 31 din Legea nr. 56/1993, care se referă la schimbarea jurisprudenţei Curţii Supreme de Justiţie, este evident ca acesta nu este incident în cauza de faţa, deoarece dosarul nu se găseşte în faţa Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, ci a Secţiei civile a acestei instanţe. Astfel fiind, şi sub acest aspect excepţia este neîntemeiată. Faţa de cele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 13 alin.
(1)lit. A.c), al art. 24 alin.
(2)şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 56/1993, invocată de Oprean Nicolae Ştefan în Dosarul nr. 2.822/1996 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată la data de 3 iulie 1997. PREŞEDINTE, prof. univ. dr. Lucian Stangu Magistrat-asistent, Florentina Geangu -------------