DECIZIE nr. 499 din 2 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 şi a art. 330^2 din Codul de procedură civilă Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 58 din 10 februarie 1998 Ioan Muraru - preşedinte Viorel Mihai Ciobanu - judecător Mihai Constantinescu - judecător Nicolae Popa - judecător Lucian Stangu - judecător Florin Bucur Vasilescu - judecător Victor Dan Zlatescu - judecător Paula C. Pantea - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol, pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Birau Maria Silvia în Dosarul nr. 235/1997, aflat pe rolul Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 25 noiembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 decembrie 1997. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele: Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilă, prin Încheierea din 22 mai 1997, pronunţată în Dosarul nr. 235/1997, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Birau Maria Silvia, fără ca aceasta să-şi motiveze excepţia. Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată. În scopul soluţionării cauzei, conform prevederilor art. 24 alin.
(1)din Legea nr. 47/1992, republicată, s-au solicitat puncte de vedere preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului. În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, având în vedere practica jurisdicţională a Curţii. Preşedinţii Camerei Deputaţilor şi Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, republicată, constata următoarele: Nici încheierea de sesizare şi nici notele scrise referitoare la excepţia invocată nu indica, în nici un fel, motivele ce justifica ridicarea excepţiei, nementionand nici o prevedere constituţională în raport cu care textul de lege atacat ar fi neconstitutional. Potrivit art. 2 alin.
(2)din Legea nr. 47/1992, republicată, sunt neconstituţionale numai prevederile legale care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei, iar potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederii atacate numai în limitele sesizării. Pe de altă parte, potrivit art. 12 alin.
(2)din aceeaşi lege, sesizările adresate Curţii trebuie să fie motivate. În consecinţa, neindicarea de către autorul unei excepţii a normei constituţionale pentru care considera ca textul legal atacat este neconstitutional constituie un motiv de respingere a sesizării, întrucât excepţia ridicată nu constituie o excepţie de neconstituţionalitate în sensul constituţional al termenului. Altminteri, ar insemna ca jurisdicţia constituţională să se substituie părţii în ce priveşte invocarea motivului de neconstituţionalitate ridicat, exercitând astfel, sub acest aspect, un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil cat timp controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate nu se poate exercita decât la sesizare. În sensul celor arătate este şi practica jurisdicţională a Curţii cu privire la inadmisibilitatea invocarii unei excepţii direct în faţa acesteia, care, în toate cazurile, s-a referit la motive noi de neconstituţionalitate ce nu fuseseră ridicate prin încheierea de sesizare. Asupra constituţionalităţii prevederilor art. 330^2 din Codul de procedură civilă, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, rămasă definitivă prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996 şi, respectiv, nr. 255 din 22 octombrie 1996, prin care s-a constatat, pe de o parte, ca prevederile art. 330^2 alin. 2 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, iar pe de altă parte s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^2 alin. 1 din Codul de procedură civilă. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, se constată că acestea au fost modificate prin Legea nr. 17/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând de către procurorul general, ci numai în termen de 6 luni, care începe să curgă de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 1, sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, pentru motivul prevăzut la art. 330 pct. 2. Sub acest aspect excepţia este deci lipsită de obiect, în care sens este şi practica jurisdicţională a Curţii Constituţionale, asa cum rezultă din Decizia nr. 37 din 25 februarie 1997, definitivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 15 aprilie 1997. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin.
(2)din Constituţie, precum şi al art. 1, al art. 2, al art. 3, al art. 13 alin.
(1)lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, CURTEA În numele legii DECIDE: Respinge ca nemotivată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 şi ale art. 330^2 din Codul de procedură civilă, ridicată de Birau Maria Silvia în Dosarul nr. 235/1997 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia civilă. Definitivă. Pronunţată în şedinţa publică din 2 decembrie 1997. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN MURARU Magistrat-asistent, Maria Bratu -------------